FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Am practicat shibari la un curs făcut de comunitatea BDSM din România

Această practică vine din Japonia perioadei Edo şi înseamnă „frumuseaţea unei strânsori puternice.”
14 Mai 2014, 9:33am

Shibari, denumit şi kinbaku în anumite cercuri, este o parte a BDSM-ului cunoscută în rândul „neiniţiaţilor” ca rope bondage. Această practică vine din Japonia perioadei Edo şi înseamnă „frumuseaţea unei strânsori puternice.” Prima oară am luat contact cu shibari în Olanda. Agăţasem o tipă care spunea că are sfori acasă, dar s-a dovedit a fi parţial ţeapă, pentru că era mult mai excitată de tocuri. De atunci shibari a rămas mai mult o curiozitate care mă fascinează, dar pe care nu am încercat-o, cu excepția ocazionalele cravate pe care le am în debara şi trebuie să le folosesc la ceva.

Întâmplarea a făcut să dau de curând peste nişte cursuri de shibari făcute de o parte din membrii comunităţii BDSM din România. Am fost suprins să aflu că există o comunitate BDSM la noi şi am îmbrăţişat şansa de a explora fenomenul şi de a-l încerca pe pielea mea alături de nişte oameni care chiar ştiu ce fac. Pentru că am observat că multe persoane au fantezia „de a fi legate”, am structurat experienţa în câţiva paşi, ca să arăt exact despre ce este vorba în shibari şi ca să încurajez sau să descurajez oamenii cu astfel de fantezii.

Foto: Cristian Enache

Găseşte persoanele potrivite

Primul pas e cel mai greu, că doar nu poţi practica shibari de unul singur. Poţi să încerci să te suspenzi de lustră sau să-ţi legi câinele, dar asta sună mai degrabă a titlu de emisiune pe TLC. Cei din comunitatea BDSM din România s-au cunoscut iniţial online pe forumuri şi apoi în persoană la diverse _munch_-uri (dineuri sociale). Eu am avut noroc să intru în contact cu ei printr-un prieten de-al unui prieten, să zicem, şi am descoperit nişte persoane OK, majoritatea cu facultate sau joburi în lumea „normală”. Din păcăte, în România oamenii nu sunt foarte deschişi la minte şi astfel membrii îşi reprimă înclinaţiile către shibari de frica oprobiului public, cu toate că practica este cam cea mai soft dintre BDSM-isme. De fapt, unii nici măcar nu consideră shibari BDSM, ci îl ridică la rangul de artă, dovadă fiind numeroasele proiecte foto şi video sau chiar festivaluri care tratează subiectul.

Alege dacă vei fi rigger sau model

Părererile sunt un pic contrastante aici, dar primul lucru pe care l-am reţinut a fost că shibari este o artă care implică reguli stricte şi niciodată nu trebuie confundat cu bondage, sau mai ales cu vanilla sex, ăla cu eşarfe şi cătuşe. Cu toate astea, se încadrează în tiparul BDSM: are un safe-word şi implică un dominant şi un supus (dom şi sub), în cazul de faţă rigger şi model. Relaţia lor este întotdeauna consensuală, iar majoritatea practicanţilor sunt switch. Deşi fiecare are totuşi o preferinţă, pentru că de la o anumită vârstă ştii şi tu ce-ţi place mai mult. Eu m-am dus pornit să încep din rolul de rigger şi nici nu am fost întrebat de două ori, poate şi pentru că majoritatea rigger-ilor sunt bărbaţi. Nu a ieşit însă exact cum speram eu.

Fă rost de sfori

Deşi la workshop ni s-au dat sfori, este recomandat ca fiecare practicant, fie că e rigger sau model, să aibă setul personal. Le poţi cumpăra de pe net, de la unii membri care le confecţionează şi le vând sau poţi să ţi le faci chiar tu la tine acasă dacă ai suficient timp, spaţiu şi răbdare. Cu ocazia asta am învăţat şi eu că o sfoară se face prin ardere, uscare, împletire, tensionare şi alte procedee pe care mi-ar fi foarte lene să le urmez. Și pentru în sex-shop-urile românești găseşti numai porcării din nylon, când este recomandat să foloseşti material natural, ca iuta sau cânepa, mi-am luat sforile de la ei.

Fii deschis la minte

Dacă nu eşti foarte implicat în ceea ce faci şi eşti mai softie, o să te simţi un pic ciudat printre oamenii de acolo. Deşi nu te-ai aştepta, fetişurile sexuale şi mai ales cele cu rădăcini japoneze sunt extrem de stricte, dar mai ales previzibile.

Eu am fost surprins să aflu de la cei de la seminar că shibari are de multe ori valoare intrinsecă şi nu trebuie să fie neapărat parte integrată a sexului, deşi se încearcă încorporarea lui într-un fel sau altul. Multe dintre tehnici fac însă penetrarea destul de dificilă şi practicanţii îşi pot obţine satisfacţia sexuală din simpla legare a celuilalt. Aş fi fost mult mai încântat dacă sesiunile s-ar fi terminat cu un bukkake sau ar fi conţinut ceva nuditate, dar aparent fetişul şi sexul au la fel de multe în comun ca hipsterii şi manelele. Pentru practicanţii shibari, sfoara produce plăcere în sine. Este o extensie a mâinii rigger-ului şi excită fie prin urmele pe care le lăsă pe corp, fie prin simplul contact cu pielea; chiar şi prin mirosul pe care-l degajă când este arsă sau prin gustul ei.

Asta a fost prima mea ruptură cu shibari. Nu aş putea niciodată să practic orice fel de feţiş sexual cu o persoană de care nu sunt atras sexual, doar de dragul fetişului. Un model profesionist mi-a confirmat că înclinatiile BDSM nu au legatura cu shibari ca atare şi nu reprezintă decât pentru foarte puţini din comunitate un criteriu de a-şi alege partenerul de viaţă.

Foto: Cristian Enache

Lecţia te va face să te simţi prostul clasei

La seminar erau vreo 20 de oameni, iar eu eram singurul începător care habar n-avea să facă nici măcar un nod simplu. Mă uitam în jur fascinat cum ceilalţi îşi desfăceau şi împleteau sforile cu migală, în timp ce eu mă fâstâceam cu un single-column-tie sau cu nodul de bază. Mă simţeam ca-n liceu, când încercam să desfac sutiene. Numai că aici n-a mers să dau bureţii la o parte şi chiar a trebuit să învăţ ceva. Eram atât de praf, încât habar n-aveam nici cum se face un nod simplu sau „o pauză”, cum i se spune în shibari. Până la urmă m-am descurcat şi mândru de reuşita mea, m-am apucat să mă leg singur de mână, făcând nodul cu dinţii ca într-un film cu Rambo. Doar că iuta sau cânepa aia mi-a lăsat un gust destul de nasol în gură. Un nou semn că nu eram exact în tiparul practicantului obişnuit de shibari.

Lecţia propriu-zisă a seminarului a fost „takate” . Ăsta îmi placea şi mi se părea cel mai ok de folosit şi într-un cadru intim. Din nou, ceilalţi se mişcau mult mai repede decât mine şi cu o pasiune pentru actul împletirii care la mine lipsea. Am avut însă noroc să prind un model destul de răbdător cu toate stângăciile mele. Cred că am desfăcut şi refăcut sfoara aia de vreo patru ori, dar la final am improvizat o împletitutură peste ceafă de care eram mândru, dar care nu a primit foarte multe ovaţii. Dacă eu eram mult mai interesat de aspectul vizual pe care îl avea produsul final, majoritatea oamenilor de acolo erau mult mai fascinaţi de călătorie.

Ăsta a fost momentul în care am observant că oamenii erau total captivaţi de ce făceau. Tratau shibari aproape obsesiv şi direcţionau fiecare mişcare cu precizia unui regizor un pic prea zelos să asigure că totul e perfect. Sfoara este aproape venerată şi produce o reverie asemănătoare unei transe shamanice pe care personal nu am trăit-o. Unde eu vedeam doar un gest mecanic şi steril, mai ales că nimeni nu era dezbrăcat, mulţi dintre cei de la seminar se excitau cu fiecare împletire a sforii, fie că erau riggeri sau modele. Pentru mine sfoara e sfoară, nimic mai mult.

Încearcă şi switch-ul. Nu ştii nicioadată

Pentru că mai toţi practicanţii de shibari fac switch şi încearcă ambele roluri, dar şi pentru că nimeni de acolo nu voia să-şi arate faţa, am zis să încerc şi postura de model, mai ales că în postura de rigger nu mă simţisem foarte încadrat în tipar. Mi-am dat tricoul jos şi m-am lăsat legat. Un model adevărat ar fi fost excitat când simţea sfoara pe piele, dar singurul meu gând era să nu fac o iritaţie sau vreo ciupercă. Deci începusem şi aici cu stângul. Într-un final, am fost legat şi suspendat de un cârlig, dar deşi sforile mă stângeau desul de tare, nu mi se părea incomod. În schimb, nu am găsit nimic erotic sau excitant în asta, poate doar amuzant, pentru că mă simţeam ca într-un leagăn în timp ce pendulam şi încercam să nu-mi las burta să se vadă. Ei luau toată treaba în serios, dar mie mi se părea distractiv. Am avut un cârcel şi o geană care mă tot jena la un ochi, dar a fost cu atât mai amuzant să încerc să mă strâmb şi să suflu ca să scap de ea.

Shibari-ul adevărat nu-i de mine

Într-o oarecare măsură înţeleg scepticismul legat de BDSM. Nu este pentru toată lumea şi uneori, depinde de cât de dure sunt practicile, se poate ajunge la chestii pe care mulţi le-ar considera ciudate sau deviante. Dar shibari este aproape unanim considerat artă. Practicat consensual, este cât se poate de lipsit de pericole, ba poate chiar mai sigur decât partidele de sex în care se exagerează cu lumânările parfumate care ajung să dea foc la casă.

În urma seminarului m-am convins că shibari nu e de mine, cel puţin nu în sensul lui de artă sau de folosire a multor tehnici care sunt inutile în pat. Poate că le-am stricat mojo-ul, dar dacă nu văd măcar o ţâţă ceva, un pic de nuditate, nu mă excit oricât de multă sfoară ar pune cineva pe mine sau eu pe cineva. Legatul nu îmi produce nicio satisfacţie până nu văd opera finală şi sunt mult mai interesat de tehnicile care arată ca o lenjerie intimă din sfori şi pun în evidenţă sânii, decât shrimp tie.

Dar e păcat că oamenii aceştia trebuie să se ascundă în România cu o practică aproape inofensivă, mai ales că se simt bine şi creează ceva plăcut vizual. Aş vrea să spun că shibari o să fie la un moment dat acceptat în România, dar suntem totuşi una dintre cele mai puţin tolerante ţări din Europe. Astfel, cel puţin pentru viitorul apropiat, shibari-ul este condamnat să rămână o subcultură şi poate mulţi dintre membri chiar se bucură că nu ajunge în mainstream. Asta dacă nu încep hipserii să facă party-uri BDSM.

Foto: Cristian Enache

Party-ul BDSM

Am fost la un astfel de party pregătit însă de comunitate. La ultimul astfel de eveniment nişte reporteri de la Libertatea s-au infiltrat şi au publicat un articol „senzaţional” fără acordul participanţilor, aşa că organizatorii nu m-au lăsat să fac poze. Din descriere părea mişto: mulţi oameni, private room, măşti, sfori, dildo-uri, diverse roluri şi foarte multă piele. Am convins o prietenă să vină cu mine ca sclavă, mi-am luat toate chestiile din piele pe care le aveam în casă şi am plecat înspre ce speram eu că va fi un adevărat dezmăţ pornographic.

Realitatea a fost însă alta. Locul era mic şi înghesuit ca vaginul unei asiatice într-un gangbang și nici nu s-a lăsat cu chestii foarte sexuale. Toată seara am văzut doar trei perechi de sâni, iar singura tipă care rămăsese complet goală nu a vrut să stea de vorbă cu mine, pentru că eram băiat. Un cuplu s-a prezentat ca frate şi soră și au promis că ne sună pentru o întâlnire, dar nici până azi nu a primit un telefon de la ei. Party-ul era mai degrabă un loc de socializare decât scena unei orgii. Tot ce era vag sexual se întâmpla pe un fel de scenă, unde s-au practicat câteva numere de shibari, face sitting, un pic de spanking şi de exhibiţionism. Penetrarea a fost zero,iar cele câteva dildo-uri sau strap-on-uri au rămas doar obiecte de decor. Sper ca party_-urile următoare să devină mai mari şi mai porno, nu neapărat la nivelul _Cruising, dar măcar o labă într-un dark room ca în Berghain, că tot au hipsterii fantezii cu Berlinul.