​Boala provocată de iarbă, care te face să vomiți și să faci dușuri fierbinți

Iarba nu e pentru oricine. Pentru majoritatea, cel mai nasol lucru care li se poate întâmpla după câteva fumuri e să amețească și să borască pe pantofi.

Dar pentru un mic număr de consumatori regulați, există niște consecințe mult mai neplăcute.

Sindromul Cannabinoid Hyperemesis – sau CHS – e o tulburare asociată cu abuzul cronic de canabis. Cele trei simptome primare sunt greața, crampele abdominale și vomitatul ciclic (de șase până la 12 ori pe oră). Deci nu tocmai efectele dorite atunci când tocmai ai cheltuit 10 lire pe un gram de frunze.

Cuvântul canabinoid s-ar putea să-ți sune cunoscut; a devenit ceva mai popular de când oamenii și-au dat seama că iarba e bună pentru mai mult decât să joci jocuri video și să treacă timpul mai repede la școală. Dar dacă tot nu înseamnă nimic pentru tine, iată o foarte scurtă explicație: canabinoizii sunt o clasă de compuși chimici, dintre care unii sunt produși în mod natural de corpul uman, iar restul se găsesc în canabis și alte plante. Tot ei sunt responsabili pentru poveștile miraculoase pe care le-ai auzit despre marijuana medicinală: canabinoizii sunt cei care tratează orice, de la glaucom la epilepsie.

Din păcate, canabinoizii nu reacționează prea bine la persoanele care suferă de CHS. Și din cauză că tulburarea nu e înțeleasă pe deplin, e diagnosticată greșit. Potrivit mărturiilor pacienților pe care le-am citit online, asta duce la numeroase vizite la spital, nenumărate scanări și teste, după care se ajunge la concluzia că pacientul e perfect sănătos, dar pur și simplu se întâmplă să vomite mult.

Ce e nasol e că tot canabisul e prescris sau recomandat online ca drog anti-greață. E greu de explicat cum o substanță cunoscută pentru proprietățile sale antiemetice (care taie greața) încurajează exact ce ar trebui să prevină.

Cel mai timpuriu studiu despre CHS a fost făcut în 2004, când 19 australieni au fost diagnosticați cu vomă ciclică și tendința de a fuma iarbă cât de des posibil. Dintre cei 19, doar nouă pacienți au participat la studiu. În șapte dintre cazuri, renunțarea la obiceiul de a fuma iarbă a dus la oprirea vomei ciclice. Cu alte cuvinte, cum s-au oprit din fumat, cum le-a trecut și greața.

Totuși, în mod ciudat, a existat o anomalie care n-a putut fi explicată: pacienții au dezvoltat obiceiul de a face dușuri fierbinți pentru că acestea le ușurau simptomele.

Între 2004 și 2012 s-au făcut aproximativ 30 de studii, dintre care majoritatea s-au concentrat pe câte un singur subiect. Totuși, nu e clar ce cauzează CHS (dacă e de vină o aglomerare de canabinoizi sau dacă e ceva în neregulă cu receptorii de canabinoizi din creier) sau de ce tulburarea se face simțită abia acum, deși oamenii au fumat sigur canabis cu mult timp înainte de 2004.

În 2012, dr. Douglas A Simonetto a dirijat cel mai mare studiu despre CHS, în cadrul căruia toți cei 98 de pacienți îndeplineau criteriile relevante. Dar cercetările lui n-au reușit decât să întărească ideea că CHS-ul există. Că, dacă fumezi prea multă iarbă, s-ar putea să vomiți la intervale regulate (84 dintre pacienți au raportat și crampe abdominale) și că dacă nu mai fumezi, o să dispară și simptomele (cel puțin în majoritatea cazurilor). Doctorul a mai descoperit că jumătate dintre participanți își păcăleau simptomele cu băi incredibil de fierbinți.

Unul dintre videoclipurile doctorului Larry Mellick cu un pacient care suferă de CHS.

În cercetările mele despre CHS, am găsit un cont de YouTube care aparține dr. Larry Mellick, profesor de pediatrie la Universitatea Regents din Georgia, Statele Unite. În ultimul an, acesta a documentat starea pacienților care suferă de CHS, dintre care unul vorbește în videoclipul de mai sus despre obiceiul lui compulsiv de a face băi fierbinți.

„Nu e ca și cum aș avea nevoie să fac duș – îl fac din oficiu, fără să-mi dau seama", spune el. Sora lui intervine și spune că face duș de patru-cinci ori pe zi în apă foarte fierbinte. Atât de fierbinte încât ea n-ar putea-o suporta.

Chestia asta cu baia sau dușurile apare în aproape toate rapoartele despre CHS pe care le-am citit. Într-unul dintre cazuri, un pacient s-a opărit în timp ce încerca din răsputeri să scape de simptome.

Nu se știe încă de ce ajută dușurile, dar un lucru e sigur: pot ajuta personalul medical să diagnosticheze corect tulburarea și îi ajută pe pacienți să realizeze că o au. „De obicei, când cineva spune că face dușuri fierbinți pentru că îi ușurează simptomele, ne dăm seama despre ce e vorba", mi-a spus dr. Mellick.

Am vorbit cu Ben, un student din Bristol care s-a autodioagnosticat cu CHS. După doi sau trei ani în care a fumat „cel puțin șapte grame pe săptămână", a început să aibă simptomele CHS în februarie anul trecut, când s-a trezit cu greață și a început să vomite încontinuu. Avea și crampe abdominale.

După câteva diagnostice greșite, Ben și-a dat seama că s-ar putea să sufere de CHS, a aruncat iarba la gunoi și – în mod dramatic – și-a făcut bongul bucăți. După o săptămână în care n-a fumat deloc, simptomele au început să scadă,

„Eram căzut la pat. Nu aveam energie, crampele erau îngrozitoare", mi-a spus el. „Acum pot să mă mișc prin casă și să-mi văd de viața de zi cu zi."

Bineînțeles, încă nu am ajuns să înțelegem de ce tulburarea asta afectează consumatorii de canabis; din cauza anilor de prohibiție, s-au făcut foarte puține cercetări despre efectele canabisului asupra sistemului endocanabinoid al corpului uman. În orice caz, în discuția cu Greg De Hoedt – președintele Cluburilor Sociale de Canabis din Marea Britanie – am ajuns la concluzia că tulburarea are legătură cu faptul că e mult mai ușor să faci rost de iarbă foarte puternică în ziua de azi.

„Piața e plină de iarbă tot mai tare", a spus Greg. „Dar oamenii nu-și dau seama că au și alte opțiuni, pot lua tipuri mai finuțe de iarbă. Ca să reduci aceste efecte neplăcute, ai nevoie de consiliere când alegi tipul de iarbă."

Poate pentru unii e valabil, dar până acum, dovezile sugerează că cel mai bun mod de a te vindeca de CHS e să renunți cu totul la obiceiul de a fuma iarbă. Bineînțeles, nu e ușor să convingi un pacient să facă asta. „Mereu am crezut că iarba e bună, e medicament", a spus Ben. „M-am gândit că mă ajută pe termen lung, dar nu era așa."

Dr. Mellick a spus ceva asemănător. „De multe ori, pacienții sunt blocați în stadiul de negare, nu vor să admită că iarba le poate face rău."

Canabisul e acceptat de tot mai multă lume, iar ăsta nu e un lucru rău. Atâta timp cât nu-ți fuți viața și nu te prăjești, e mișto să te spargi din când în când.

Dar, la fel ca orice alt drog, canabisul îți poate face rău dacă abuzezi de el. Mai ales dacă reușești să-ți dai peste cap chimia corpului și te trezești că ajungi să vomiți de fiecare dată când fumezi un cui.

@Jake_Photo

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre marijuana:
Iarba medicinală nu-ți legalizează​ cuiul cel de toate zilele Am întrebat niște fumători de iarbă de succes dacă fumatul le afectează motivația​​ S-a inventat aplicația care îți arată​ câtă iarbă ai fumat Iarba​ românului