Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Foto

Voluntarii de la Roşia Montană sunt mai cool ca hipsterii

Ca să mai dăm la o parte vălul conspiraţionist din minţile anteniştilor am vrut să vă prezentăm oamenii care fac voluntariat pentru Roşia Montană. Nu prea arată a masoni gradul 32, nu?

de Mircea Topoleanu, text de Mihai Popescu
08 Octombrie 2013, 9:40am

Mai sus îi aveţi pe cei care fac voluntariat pentru Roşia Montană şi câteva dintre poveştile lor. Fotografii: Mircea Topoleanu

În România avem o experienţă destul de lungă a unor forţe obscure care manevrează lucrurile din culise încă din perioada Securităţii, de-asta orice teorie a conspiraţiei va merge perfect pe paranoia mioritică. Marşurile pentru Roşia Montană au picat şi ele în acest şablon, cel puţin pentru ăia care dorm cu un atlas masonic sub pernă. Ca să mai rupem un pic din mania asta, am prezentat săptămâna trecută unul dintre „ONG-iştii lui Soros", iar astăzi vă fac cunoștință cu unii dintre voluntarii protestelor pentru Roşia Montană şi cea care îi coordonează, Alina Bogdan.

I-am cunoscut pe câţiva dintre voluntari la o întrunire de-a lor într-o cafenea în care decideau ce urmau să vorbească a doua zi cu parlamentarii sectorului şase şi m-au surprins foarte tare. Mi s-au părut un grup foarte eterogen, de la un tip care absolvise ASE-ul anul trecut la o doamnă de vârstă medie care se înrolase la Greenpeace. M-a fascinat că nu erau deloc genul de oameni de care ar fi putut spune cineva vreodată c-ar fi hipsteri. Nu c-ar fi ceva în neregulă cu asta. Pentru că aveau toţi studii superioare, se mai iscau polemici din diverse orgolii, gen care ştia mai multe despre cum afectează exploatarea de la Roşia stratul geologic. Dar pe cât de divizaţi păreau cu o seară înainte, pe atât de bine au făcut front comun în faţa politicienilor. Râdeau de ei când aceştia aruncau clişee sau alte inepţii cu care voiau să evite subiectul, îi confruntau cu date concrete nu cu sentimentalisme ieftine şi le puneau fix întrebările la care n-aveau niciunii curajul să răspundă.

Alina, coordonatoarea voluntarilor, e o absolventă de științe politice care lucrează ca manager la o grădiniţă, dar nu crede că profesia ar trebui să definească omul, aşa că se prezintă ca „instigator civic" pe profilul ei de Facebook. Face voluntariat din 2010, de când a participat la Lets do it România, unde a coordonat şase judeţe să facă curăţenie simultan pe lângă orașe, în păduri și în zonele extraurbane din România. Clar o conspiraţie demnă de Soros, nu? Ea a făcut voluntariat şi pentru campania lui Nicuşor Dan, de unde a învățat să organizeze oamenii pe grupuri de sector. Când era în piaţă, a întrebat oamenii dacă nu vor să se implice mai mult, a luat câteva numere de telefon şi i-a ajutat pe cei de acolo să menţină legătura între ei prin nişte grupuri de Facebook împărţite pe sectoare.

VICE: Sunt sigur că ăsta e prima întrebare pe care ţi-ar pune-o orice conspiraţionist: Dacă eşti coordonatoarea voluntarilor, asta te face unul din „liderii pieţei"?

Alina Bogdan: Nu, fiecare e lider pe el însuşi. Eu ies în piaţă fiind liderul meu. Nu fac decât să pun oameni în legătură. Noi, voluntarii, ascultăm doar de Eugen David, prin Alburnus Maior. Noi nu facem strategii.

De ce faci voluntariat pentru Roşia Montană?

M-a convins. Roşia Montană te schimbă. Ştiu de mulţi ani de campanie şi aveam informaţii despre proiect, dar de-abia anul acesta am ajuns acolo prima oară, la Fân Fest. Locul acela e magic, vii turist şi pleci cu pancarta în mână hotărât să nu laşi nimic rău să i se intâmple. Te face activist. Pe de altă parte protestele mi-au adus în cale oameni de care mă bucur în fiecare zi, inteligenţi, frumoşi şi creativi, implicaţi şi optimişti. Am convingerea că aceste proteste vor fi începutul unei mişcări civice de durată, pentru că acum se sudează prietenii, echipe şi se pun, timid ce-i drept, la punct chiar şi modalităţi de lucru.

Practic, ce fac voluntarii pentru Roşia Montană?

Informare şi acţiuni punctuale care să atragă o vizibilitate mai mare faţă de subiect. Adică împărţim flyere pe care le printăm din donaţii. Noi credem că, dacă eşti informat corect, devii un adept al cauzei. Pe lângă asta voluntarii vorbesc cu oamenii, lipesc stickere, le scriu redacţiilor internaţionale, îi ghidează pe oameni spre locul protestului, fac piese de teatru în piaţă, acţiuni în tramvai, la metrou, la Casa Poporului. Pe lângă informare, monitorizează protestele de mesaje extremiste sau politice. În caz că apare vreunul, voluntarii explică că protestul nu este despre asta şi-l roagă frumos să plece. Dar nu s-a întâmplat nimic de genul ăsta până acum.

De unde vin donaţiile pentru flyere?

Ne plimbăm prin piaţă la proteste şi strângem bani de la oameni. Prima dată chiar am adunat banii cu punga. Trebuie să strângem cam 800 de lei pe săptămână pentru 50 000 flyere. Am găsit o firmă unde le imprimăm mai ieftin, deşi de două ori le-au scos cei de la Papaya gratuit.

De unde vă luaţi informaţiile?

După cum scrie şi-n descrierea grupurilor, doar de pe rosiamontana.org. E plin de informaţii, sunt şi fişiere cu diverse materiale ataşate grupului.

Care sunt cele mai mari obstacole pe care le-ai întâmpinat în coordonarea acestor voluntari?

Comunicarea. Deşi Facebook-ul este o platformă în care te poţi aduna, de la un punct încolo devine o piedică. Informaţia se pierde uşor, comentariile și ideile se pierd, iar oamenii devin apatici rapid dacă nu le dai atenţie individual. Am ajuns la performanţa de 40 de taburi de facebook deschise simultan, în care lucram în paralel. Dar până la urmă reuşim să ne înţelegem, ne vedem câţiva dintre noi în fiecare sector, în fiecare miercuri sau joi și ne împărțim pliantele, după care le dăm mai departe.

Cum funcţionează grupurile de Facebook?

Oricine vrea să se implice mai mult decât la marşurile de duminică este binevenit şi poate intra pe grupuri, atât timp cât înţelege că suntem apolitici şi nu agreem mesajele extremiste şi trollii. Ele se numesc „Grup de acţiune Roşia Montană Sector" urmat de cifra sectorului. Am dat anunţ pe pagina de Facebook Uniţi Salvăm. La început au intrat doar oamenii pe care îi cunoşteam din piaţă, dar treptat am ajuns la o cifră de o mie de oameni pe cele şase grupuri, dintre care vreo sută sunt activi pe net şi vreo două sute se oferă voluntari să răspândească flyere.

Grupurile au şi ele coordonatori pe fiecare sector. Cum au fost aleşi având în vedere că abia v-aţi cunoscut?

La vreo trei-patru zile după ce-am populat grupurile, ne-am întâlnit în piaţă, la coada calului. Ne-am aşezat în cercuri după sector şi fiecare grup şi-a ales democratic coordonatorul în urma unor discuţii. Ei s-au oferit să ia funcţiile astea. Eu doar le-am spus pe grup că trebuie să fie o persoană de încredere, cu acces la net, care să coordoneze totul în sectorul ăla. Coordonatorul trebuie să ţină legătura cu membrii grupurilor, să centralizeze propunerile de acţiuni, să distribuie resursele umane în funcţie de priorităţi, de a facilita acţiunile, de a modera discuţiile pe grup, de a ajuta în luarea deciziilor şi de a menţine grupul activ.

Aţi avut situaţii în care au încercat să se infilteze între voi oameni care se purtau suspect?

Am avut câteva cazuri din partide sau agitatori. Pe unul din grupuri intrase un domn de la PPDD, care ne spunea că susţine prostestele. I-am explicat că suntem apolicitici şi l-am rugat să iasă de pe grup. Tot acolo am avut şi un troll care posta filme fără legătură cu subiectul. L-am dat afară. A fost şi un incident în piaţă în care o persoană de vreo 40-50 de ani nu ne lăsa în pace.

Tot din seria conspiraţiilor este şi zvonul cu ONG-urile care controlează totul din umbră totul. Există ONG-uri care susţin grupurile de acţiune Roşia Montană?

Nu suntem susţinuţi de nici un ONG. Avem voluntari care sunt membri de ONG-uri, dar care fac aceeaşi muncă ca restul echipei. Vorbesc cu oamenii, participă la acţiuni şi se implică la fel ca toţi ceilalţi.

Veţi mai organiza întâlniri cu parlamentarii în sectoare despre Roşia Montană?

Am avut două întalniri săptămâna trecută şi se pare că o să mai avem incă una în curând. Încercăm să găsim un spaţiu adecvat în care să îi chemăm. E destul de greu, pentru că spaţiile comerciale ar pierde bani şi instituţiile de invăţămant nu vor să se implice.

Citește și:
La Roșia s-a strecurat o greșeală
Afacerea Roșia Montană: excursii în Las Vegas și la Rio pentru funcționarii statului
Răciți, salvăm Roșia Montană!
„ONG-iștii Soros" sparg paranoia din jurul protestelor
Plus restul articolelor Goana după aur - varianta românească

Cătălin Vlăduț - 28 ani, inginer

Eu de la 1 septembrie de cand am început să mă implic în aceste proteste am avut în mare parte reacţii pozitive. Am întâlnit oameni pozitivi, oneşti şi integri. Acea mică parte de personane care au refuzat flyerele sunt persoane care ori nu vor să participe la proteste, ori fac parte din aceaia care susţin proiectul. Eu rămân ferm pe poziţii şi duc lupta mai departe indiferent ce presupune.
Vasile Alexandru - 25 ani, liber profesionist

O vânzătoare la un chioșc, cu aspect de rocker, în jur de 50 de ani, m-a întrebat: 'Cum este cu Soros ala?' 'Doamnă, Soros sprijină diverse ONG-uri de ani de zile și atât. Nu a dat niciun leu manifestanților. Am făcut chetă să printăm aceste pliante. Este doar un al mod al Antenei 3 de a manipula oamenii'. 'Îmi închipuiam. Sunt alături de voi. Nu am văzut niciodată atâția copiii frumoși și inteligenți cum sunteți voi la un loc!'
Adrian Dinu - 35 ani, project manager

Discuție cu doi bătrânei simpatici: 'Domnişoară pentru ce împarţi pliante?' Le-am răspuns Roşia Montană şi le-am întins două. I-am văzut dornici să afle mai multe, ne-am așezat pe o bancă și le-am povestit. Mi-au mulţumit și mi-au explicat că nu prea se uitau la televizor. Apoi i-am întâlnit la marşul de pe 15 septembrie, m-au salutat şi au strigat împreună: 'Uniţi salvăm Roşia Montană!'
Andreea Ignisca - 21 ani, studentă

În metrou, un paznic de la Scorseze mi-a zis că nu avem voie să împart flyere. I-am explicat că nu există lege împotriva chestiei ăsteia, moment în care lumea a sărit în ajutorul nostru, că e o ţară liberă şi avem voie, că dacă erau nişte derbedei care agresau vreun bătrân, nu se băga nimeni şi că ar trebui să ne lase în pace. Discuţia încă continua când noi am coborât.
Bogdan Ciprian Dan - 29 ani, paramedic

Cea mai interesantă acţiune la care am participat a fost cea cu tramvaiele. A fost foarte ciudat să vezi atâţia oameni cu bannere, flyere și aparate de filmat. Călătorii 'obişnuiţi' se uitau nedumeriţi. Am împărţit flyere, am vorbit cu lumea, timp în care am ajuns la capăt. Urmatoarea zi era marşul. Au fost 30 000 de oameni, o privelişte minunată, mai ales că mă gândeam că poate am reuşit şi eu să aduc cinci sute, o mie de oameni.
Alexandru Bogdan

Când împărţeam pliante prin Parcul Circului, ne-a sărit un pensionar în faţă care ne-a spus: 'La muncă, voi nu ştiţi ce rău faceţi României ca protestaţi impotriva proiectului' I-am povestit că avem o redevenţă de 7%, a plecat strigând: 'Nici măcar atât nu ştiţi, avem o redevenţă de 70%'. Altă dată, în Cişmigiu, ne-a oprit unul care ne-a explicat că luptăm pentru o coaliţie maghiară care vrea să pastreze tot aurul din Transilvania, deoarce în curând or să se unească cu Ungaria. Nu e o coincidenţă că sigla de la Roşia Montană e roşu cu verde pe un fundal alb (adică steagul Ungariei).
Alexandru Cezar Vladuţ - 28 ani, asistent universitar

Timidă, obosită, tristă dar plină de speranţă, întind un flyer unui tip. Înţelege că vreau să-i dau o bucată de hârtie şi nu dă atenţie cuvintelor mele. Zice politicos, pe pilot automat: 'Nu, mersi.' Din inerţie sau de oboseală, eu duc totuşi la capăt propoziţia, din care el aude oricum doar finalul: '..salvăm Roşia Montană'. Deşi e deja la doi metri de mine, se întoarce. Parcă s-a trezit dintr-un somn adânc. I se luminase fața. Mi-a spus din tot sufletul şi din toţi plămânii, indignat: 'Da! Uniți salvăm Roșia Montană! Da, ne vedem duminică la marş!'
Cornelia Glaie - 26 ani, jr project manager

Zbieram la marș cât mă ţineau plămânii. Oamenii întorceau privirea să vadă cine face atâta gălăgie. Dintr-un mic grup din în faţa mea, un băiat de trei ori mai mare ca mine cu o voce baritonală începu: 'Uniți!' Iar eu, pe vocea mea subţire, ca scrijelitul cretei pe tablă: 'Salvăm Roşia Montană!' Şi tot aşa, o bună vreme. La pauză am primit ovații pentru duet.
Cristina Tatiana Paduraru – 31 ani, avocat

Daniel Tache - 25 ani, operator PC

După ce i-am oferit un flyer, un domn în vârstă mi-a mărturisit că știa ce se întâmplă și că era împotriva proiectului. A adăugat: 'Dacă tu crezi că este cazul pentru o schimbare, dacă voi credeți că merită să luptați să schimbați ceva, faceți-o! Eu am luptat la vremea mea, pentru ca voi să aveți un viitor mai bun. Asta credeam noi atunci că trebuie făcut! Sunt prea bătrân să o iau de la capăt. Acum e timpul vostru!' I-am răspuns că nu o să ne oprim aici, că vom continua până când vom fi respectați și luați în seamă de domnii care se joacă cu viețile noastre. Mi-a zâmbit cald și cu întelegere. A fost acel gen de zâmbet care-l resimți ca o mângâiere pe creștetul capului. Mi-a zis că ne susține și mi-a urat succes.
Irina Purdă - studentă la Arhitectură, București

Stăteam de vorbă cu un pasager în metrou, la acţiunea 'Urmatoarea staţie Roşia Montană'. Din spate m-a cheamat cineva, un nene de treabă, slăbuţ şi mai tuciuriu la faţă, cam cum vezi în crâşmele de cartier. Mi-a zis: 'Ia vino încoace. Stai aicea jos, să-ţi zic ceva.' M-am aşezat, mi-a pus mâna pe spate şi mi-a spus: 'Voi sunteţi ăştia cu Roşia Montană, cu cianură, cu alea, nu? Că nu am ochelarii la mine. Ia zi fratele meu, ce-aveţi voi cu oamenii ăia de nu-i lăsaţi să aibă locuri de muncă?'. I-am zis: 'Dar ştii că peste deal de Roşia Montană or să se piardă o mie de locuri de muncă?'. A rămas mut şi cu ochii mari de uimire. A intrat metroul în staţie, s-a ridicat şi mi-a zis: 'O să întreb un prieten de-al meu specialist.'
Laurenţiu Reghina – 38 ani, programator

Într-una dintre zile, oamenii întâlniți nu erau deosebit de deschiși, ba fusesem și apostrofată direct din alte vremuri: 'Duduie, eu știu mai multe ca mata despre toată povestea asta, da?' Înainte să terminăm pliantele, am oprit un tip ieşit să alerge. Știa de proteste, participase și mi-a răspuns c-o să le spună alor lui. M-am înduioşat, am gândindu-mă că şi mama a fost în piaţă. Apoi a continuat: 'Dacă venim vreo două mii, e bine? Direct de la Bike Fest.'
Marina Ţupran - 26, activist, membru in Militia Spirituala

Mişcă fundul, ţine ritmul!
Mihnea Trancu – 34 ani, advertising

Am ajuns să cred din ce în ce mai mult că se pot schimba mentalităţi odată cu aceste marşuri. Oamenii care ies alături de noi şi ne cunoasc ajung să se convingă de sinceritatea protestului.
Mirela Mihaela Trancu - 31 ani, banking

Rămăsesem săptămâna trecută cu câteva flyere şi am zis să le impart şi în cartierul meu. Acolo am întâlnit-o pe doamna Maria, care auzise ceva de Roşia Montană, dar nu întelesese mare lucru (decât că lumea iese în stradă), pentru că nu era pasionată de televizor, iar acces la internet nu avea. Dupa ce i-am explicat cum stă treaba, a început să plângă. Mi-a spus: 'Sunt mândră că sunt româncă şi îi iubesc pe toţi cei care ies din case pentru a schimba soarta Roşiei Montane şi a României. Te iubesc şi pe tine pentu că te-ai oprit să luminezi o biată femeie care începuse să-şi piardă speranţa că se mai poate face ceva bun în țara asta! Acum du-te! Du-te şi salvează Roşia Montană şi România!' M-am simţit ca o eroină binecuvântată. Mi-am luat pelerina imaginară şi-am plecat încrezătoare să salvez lumea!
Miruna Popa – 24 ani, jurist

Radu Gabriel Ghiorma - 31 ani, programator

O doamnă de peste 50 ani, ușor cochetă, m-a luat la rost. Mă tot îndemna să mă duc la muncă. Deși i-am explicat că am deja un job, ea se contra și țipa din ce în ce mai tare că: 'Dacă ai fi avut servici nu te țineai de prostii'. Un alt domn, ceva mai tânăr, mi-a spus ușor flegmatic că roșienii au nevoie de job-uri, că proiectul este pentru binele României. Dar niciunul dintre cei doi nu a avut argumente concrete pentru care susțineau proiectul minier. Nici nu au dorit să le audă pe ale mele. Cetățenii României chiar sunt fermecați de televizor și iau de bună informația transmisă. Sper că generațiile tinere să reușească să treacă prin filtrul rațiunii informațiile pe care le primesc prin astfel de surse.
Ștefan Bălu - 29 ani, dezvoltator software

Stefania Neagoe

Povestirea n-o spun eu. Povestea asta o vor spune generaţiile viitoare, care vor povesti despre mine şi toți ceilalţi, care am luptat pentru ei, ca să aibă o viaţă mai bună decât asta pe care o avem noi acum.
Stancu Tudor Cristian - 38 ani, asistent topograf