Taraba cu mărţişoare a lui Vlad Ursulean

Vlad Ursulean, deja celebrul tânăr jurnalist rătăcitor, a ținut ieri la Conservator, în cadrul unui eveniment, o mică prezentare despre jurnlismul șobolănesc. El a explicat că e OK ca tinerii jurnaliști să trăiască ca rozătoare până fac zece mii de ore de exercițiu în câmpul muncii - și nu lucrând pentru marii moguli - și cum atunci când au nevoie de bani trebuie să se gândească la surse alternative de finanțare. De asta s-a apucat el să facă mărțișoare, un lucru deloc gay, ci foarte mișto, pentru că acțiunea te spală pe creier și te relaxează. Cu banii plănuiește să plătească chiria la Casa Jurnalistului, un apartament într-un bloc vechi din centrul Bucureștiului, unde floarea tânără a breslei se întânește să bea, să petreacă și, dacă le mai rămâne timp, să și scrie.

Astăzi la ora 11 m-am înființat la poarta Muzeului Țăranului Român, la Târgul de Mărțișor, ca să-i admir taraba și să cotizez la chirie. O broșă costă patru lei, dar am meșterit și eu unele cu câteva zile înainte și știam cât de migăloasă și greoaie poate fi acțiunea, așa că prețul mi s-a părut corect. Vlad era prezent la datorie încă de la ora șapte, nedormit, dar spart de la vaporii de sprayuri și markere, ustensilele cu care meșterise toată noaptea. La toate cele 500 de mărțișoare prezente însă, a lucrat timp de două săptămâni, împreună cu 15 prieteni. L-am întrebat pe Vlad cum a intrat în atmosfera târgului și cum merge vânzarea, iar el mi-a spus: „Ce vedem aici este o desfășurare în forță a Clanului Mărțișoare. La prima oră toată lumea se bătea pe locuri, unde ne puneam ne dădeau la o parte, că aici e clanul Dulceață, dincolo e nu știu ce familie. Toată lumea părea că știe ce face și-am dat în depresie. Ca să vinzi, trebuie să fii fată și să nu arăți ca un traficant pedofil, ca prietenul meu, aici cu mine”.

Treceți pe la taraba lui Vlad în acest weekend, ca să vă înarmați pentru joia ce vine.