FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Armata egipteană a masacrat 72 de egipteni în weekend

Egiptul e mai divizat ca oricând, iar următoarele vărsări de sânge par inevitabile.
30.7.13

Demonstranții anti-Morsi se adună în fața palatului prezidențial în timp ce elicopterele le zboară pe deasupra capului.

Primele victime însângerate au început să sosească la spitalul de teren din spatele moscheei Rabaa al-Adawiya sâmbătă dimineața devreme. Pentru început, principalele cauze ale rănilor erau alicele și gazul lacrimogen cu care forțele de securitate au atacat populația.

La puțin timp după 4 a.m., victimele s-au înmulțit și au început să inunde spitalul. Fuseseră împușcați de armată și de polițiștii în civil infiltrați în mulțime. Multe dintre victime erau deja moarte în momentul în care ajungeau la spital. Altele erau rănite fatal. Facilitatea mică și prost echipată a fost copleșită în scurt timp. „Am fost șocat să văd ce haos era în spital – nu pot uita scenele de acolo,” a spus dr. Mohammad Elatfy, care s-a grăbit să sară în ajutor după ce a văzut un apel pentru doctori la televiziunea locală. „Toate paturile erau ocupate, iar podeaua era plină de sânge, răniți și morți.”

Publicitate

Când Mohammed Morsi, primul președinte ales liber de către popor, a fost doborât de la conducere pe 3 iulie, moscheea Rabaa al-Adawiya a devenit sediul unui protest sit-in organizat de suporterii islamiști care cereau readucerea lui la putere. Străzile din jur s-au transformat într-un oraș al corturilor cu baricade din cărămizi care găzduia zeci de mii de bărbați, femei și copii.

Până weekendul trecut, noii lideri militari ai Egiptului au acceptat campingul. Dar când generalul Abdul Fattah al-Sisi, capul forțelor armate egiptene, le-a cerut suporterilor lui să invadeze străzile vineri ca să-i dea „mandat” să lupte împotriva „terorismului”, violența în Cairo a devenit inevitabilă. (Mohamed el-Beltagy, din Frăția Musulmană, a susținut chiar că Sisi „a făcut apel la un război civil…pentru a-și proteja lovitura de stat militară.”)

Ziua de vineri a început relativ pașnic. După-amiază, atmosfera în Piața Tahrir era aproape festivă. Tancurile erau aliniate pe străzile din apropiere, iar ofițerii militari supravegheau punctele de control civile. Erau o prezență binevenită; ordinele le erau ascultate instant și demonstranții voiau să facă poze cu ei și cu vehiculele de luptă.

Demonstranții anti-Morsi protestează în fața palatului prezidențial.

În piață, protestatarii pictați pe față, cu steaguri în mâini, țineau pancarte cu fotografia lui Sisi pe care erau scrise slogane de genul: „Te autorizez împotriva terorismului.” Elicopterele armatei circulau pe deasupra capetelor, apropiindu-se uneori atât de tare încât împroșcau mulțimea cu praf și pietricele. Oamenii ridicau mâinile și țipau de bucurie.

Publicitate

„Suntem aici pentru a înfrunta terorismul și pentru a lua măsuri împotriva Frăției Musulmane,” a spus un protestatar. „Vor să pună mâna pe putere, dar noi suntem de partea armatei.”

Natura exactă a terorismului care trebuia înfruntat varia de la om la om. Unii au acuzat Frăția Musulmană că ar fi fost implicată în atacurile împotriva turiștilor care s-au petrecut de-a lungul anilor, cum a fost masacrul de la Luxor. Un altul, autointitulat Joe, care ne-a spus că avea de gând să se întâlnească cu soția lui în Birmingham după Ramadan, a sugerat că suporterii lui Morsi permiseseră accesul luptătorilor din Hamas și Hezbollah în Egipt prin tunelele care legau Palestina de Sinai.

Un grup mai puțin nervos de protestatari creștini și musulmani amestecați mi-a spus că eu protestau pentru unitatea poporului egiptean. „Suntem toți la fel și Frăția Musulmană nu ne poate separa,” au spus ei, arătându-și tatuajele de pe încheietura mâinii pe care le au majoritatea copților din țară.

Deodată, a intrat în discuție fratele lui Joe. Voia să vorbească despre America și era foarte supărat că guvernul Statelor Unite amânase un transport de avioane F-16 ca răspuns la apelul lui Sisi. „Vreau să spun ceva,” a scuipat el. „Nenorocitul ăla de Obama nu ne mai susține. Nu ajută armata pentru că-l vrea pe Morsi înapoi. Revoluția din 30 iunie le-a stricat planurile cu Orientul Mijlociu.”

Suporteri ai lui Morsi la sit-in-ul din fața moscheei Rabaa al-Adawiya.

Anne Patterson, ambasadoarea SUA din Egipt, a fost acuzată și mai vehement: „Afară și cu nemernica aia de ambasadoare! Face înțelegeri pe sub masă cu Frăția Musulmană.” Cred că săraca Patterson are cea mai puțin dorită slujbă din lume; suporterii pro-Morsi o acuză și ei de relații pe ascuns cu grupurile anti-islamiste.

Publicitate

Ostilitatea față de Statele Unite a fost dintotdeauna mare în piața Tahrir. Ca jurnalist american, am reușit să intru în piață doar datorită intervenției unui ofițer din armată. Alții au raportat că li s-a refuzat accesul. Din fericire, originile mele scoțiene m-au salvat: „Aha, scoțienii sunt un popor puternic, cinstit,” a spus un protestatar, ridicând pumnul în aer. „Libertate!”

În noaptea aceea, marșurile pro-militare din tot orașul Cairo s-au reunit în piață. S-au aprins artificii, iar demonstranții veseli s-au cățărat pe tancuri. A avut loc și un proces la mișto, prin care Morsi a primit o sentință falsă la închisoare pe viață. În realitate, se pare că a fost deținut în secret în ultimele trei săptămâni și va fi investigat pentru acuzații care i-ar putea aduce o condamnare la moarte.

Un bărbat clachează nervos când corpurile suporterilor lui Morsi sunt transportate afară din spital.

În punctul culminant al veseliei, armata a invitat mulți dintre jurnaliștii din Vest la un tur al orașului cu elicopterul. Prin coincidență, tot acesta a fost momentul în care poliția a atacat prima oară suporterii lui Morsi prezenți la sit-in. Martorii oculari au raportat că un grup de demonstranți voia să se îndrepte înspre podul 6 octombrie, dar a fost blocat de forțele de securitate, care l-au atacat cu gaz lacrimogen și puști. Hassan Ali, un profesor de limba arabă, a spus că armata era susțină de oameni înarmați în civil, deși nu se știe dacă erau ofițeri de poliție sau localnici.

Publicitate

Protestatarii spun că au aruncat doar cu pietre, pocnitori și canistre cu gz lacrimogen în polițiști, deși unii jurnaliști au spus că s-au tras focuri de armă și din grupul demonstranților. Niciun polițist nu a fost ucis, potrivit ministrului de Interne.

Un suporter al lui Morsi rănit e dus la un spital improvizat pentru a fi tratat.

Am ajuns la Rabaa la scurt timp după ce împușcăturile se terminaseră. Erau răniți peste tot. Cazurile mai puțin grave erau întinse pe podeaua moscheei. Voluntari ce strângeau în mâini pungi de plastic cu ajutoare medicale se grăbeau spre spitalul improvizat, unde erau duși cei grav răniți.

Acolo, fluxul de morți și răniți era copleșitor. „Nu mai putem continua,” a spus dr. Ahmed Fawzy. „Pacienții mor rând pe rând. N-am nici măcar spațiu să operez.”

Fawzy și alții au spus că multe dintre răni au fost provocate de gloanțe la cap, piept, gât și abdomen, indicând că fuseseră cu intenție letală.

După ce haosul s-a mai potolit puțin, s-a făcut un coridor pe care corpurile celor decedați erau transportate la o morgă temporară, unde puteau fi revendicate de familiile acestora. Personalul spitalului a făcut tot posibilul pentru a le permite jurnaliștilor să filmeze și să fotografieze aceste scene sumbre.

Corpurile au fost transportate la ambulanțe, în timp ce oamenii fredonau: „Pleacă, Sisi!” sau „Sisi, ucigașule!”

Purtătorii de tărgi treceau grăbiți printre oameni care plângeau. Cimentul era roșu de sânge.

Memorial pentru un suporter de-al lui Morsi care a fost ucis.

Doctorii de la spitalul improvizat au raportat 120 de morți, numărătoarea oficială a raportat 72, iar Human Rights Watch a estimcat cifra la cel puțin 74. Oricare ar fi adevărul, e cea mai mare pierdere de vieți care a avut loc în timpul unui masacru în masă de când Hosni Mubarak a fost detronat în luna ianuarie 2011. Un masacru mai mare decât cel provocat de clubul Gardienilor Republicani, în care au murit 51 de suporteri ai Frăției Musulmane.

Publicitate

După terminarea violențelor, ministrul de Interne Mohammed Ibrahim a spus că forțele de ordine au folosit doar gaz lacrimogen. Evident că numărul de răniți și împușcați mortal indică altceva.

La Rabaa, atmosfera era una de sfidare: se pare că masacrul le-a întărit voința protestatarilor. Mulți dintre ei sunt de părere că rezistența e singurul mod de a evita persecuția Frăției Musulmane pe viitor. Sub soarele de după-amiază, un grup construia o nouă baricadă din cărămizi.

Un suporter Morsi pe bordură în fața baricadei.

„Nu avem de ales. Dacă plecăm acum, vom plăti cu gâtul. Dacă continuă se ne omoare, nu vom mai ajunge acasă niciodată, a spus Abdul Abraham, un jurnalist din UAE. „Când o te întorci aici peste o oră sau o săptămână, s-ar putea să fim morți,” a strigat un alt bărbat. „Dar o să luptăm în continuare.”

Armata e la fel de hotărâtă. Ibrahim și-a declarat intenția de a sparge sit-in-ul cât mai repede și mulți se așteaptă ca forțele armate să pună amenințarea în aplicare curând. Între timp, consiliul Național de Apărare a declarat ieri că protestele non-pașnice vor fi întâmpinate cu acțiuni „ferme și hotărâte”.

Momentan, se încearcă medierea confictului; reprezentanta UE pe politici externe, Catherine Ashton, se află în Cairo pentru a discuta cu liderii ambelor grupuri. Dar se pare că niciunul nu vrea să cedeze. Cum Egiptul e mai divizat ca oricând, alte vărsări de sânge par inevitabile.

Foto: Ariana Drehsler

@JM_Beck

Traducere: Oana Maria Zaharia