Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Știri

„Vreau să cred că Parlamentul European poate opri ACTA“

Amelia nu e doar cea mai tânără europarlamentară, e un pirat. Cel de-al doilea pirat care intră în Parlamentul European, după Christian Engström.

de Mihai Ghiduc
30 Ianuarie 2012, 3:00pm


Amelia la florăria de la Diham, București. Foto: Cristian Neagoe

De vreo două luni, avionul care plimbă europarlamentarii între București și Bruxelles și viceversa are un pasager suplimentar. Și nu pentru că ar fi primit România vreun bonus nesperat, ci pentru că cea mai tânără europarlamentară din această legislatură, suedeza Amelia Andersdotter, s-a gândit să învețe o limbă străină. Și, din motive care ne cam depășesc, i s-a părut atât de cool Bucureștiul încât s-a decis să se mute aici. Așa că până în 2014, Amelia e noul nostru europarlamentar româno-suedez. Tot ce trebuie să facem e să o învățăm limba noastră și să punem naibii niște diacritice pe siteuri.

Amelia nu e doar cea mai tânără europarlamentară, e un pirat. Cel de-al doilea pirat care intră în Parlamentul European, după Christian Engström, în urma alegerilor din 2009. Ce-i drept, Amelia a trebuit să aștepte până în toamna anului trecut pentru a putea vota – o chestie politică complicată, cu ceva tratate schimbate, reguli noi și locuri suplimentate pe care n-are sens s-o explicăm aici, mai ales că nici n-am priceput-o.

Dar Amelia intră în Parlament exact în momentul în care Internetul pe care-l ştim are cea mai mare nevoie de voci care să-l apere. Aflat sub atac atât în SUA prin recent retrasele legi SOPA şi PIPA (după cel mai mare protest online din istorie) şi prin semnarea tratatului ACTA de către numeroase ţări, incluzând aici România, Internetul de peste doi sau cinci ani s-ar putea să nu mai semene cu cel de acum.

VICE: Eşti unul dintre cei doi „piraţi“ suedezi din Parlamentul European. Care sunt domeniile tale de interes?
Amelia Andersdotter: Politicile de telecomunicaţii şi cum organizezi piaţa, mijloace de comunicaţie individualizate, acces egal la informaţie în zonele rurale şi în cele urbane. Autonomia informaţiei, să-i zicem, adică dreptul ca toţi indivizii să aleagă cum să comunice, cui, la timpul ales de ei şi să o facă fără să sufere repercusiuni asupra identităţii sau asupra comportamentului lor; în esenţă, dreptul la anonimitate în telecomunicaţii şi dreptul de a termina de bună voie orice comunicare. Asta înseamnă că sunt împotriva drepturilor de autor. Problemele de copyright în mediul online atacă modul în care oamenii îşi construiesc comunităţi online.

Ce crezi despre recenta zi de proteste online împotriva SOPA/PIPA sau despre tratatul ACTA?
Eu folosesc Wikipedia de cel puţin cinci ori pe zi. De fiecare dată când pică e o experienţă foarte traumatizantă, pentru că asta înseamnă că informaţia de care depind nu mai e acolo. A fost un protest foarte bun, mulţi oameni au realizat cât de important e să avem un internet liber.

Crezi că vor trece aceste legi mai încolo după acţiunile de lobby ale unor trusturi media majore?
Am văzut deja măsuri de tipul SOPA implementate în SUA împotriva Wikileaks. Multe companii online şi mulţi utilizatori zilnici ai internetului rezidă în SUA, sub jurisdicţie americană, ceea ce înseamnă că guvernul din State afectează direct ceea ce noi europenii putem face online. SOPA urmărea să extindă controlul asupra sistemului DNS, care se află de asemenea sub jurisdicţie americană. Odată ce faci asta, afectezi şi site-urile din alte ţări. Am văzut deja state şi guverne care doresc să controleze conţinutul de pe net şi ce pagini web au voie să existe sau nu. Politicienii sau tribunalele sau casele de discuri încearcă să facă asta de cinci ani.

Şi ce crezi despre ACTA? Tratatul a fost semnat şi urmează să fie votată în Parlament…
Asta e un pic tragic.

Cum crezi că e posibil ca o astfel de înțelegere să fie votată în secret? E o practică obișnuită?
Procesul de negociere a fost dificil. Societatea civilă nu a avut acces la negocieri sau la informații despre anvergura și dimensiunea înțelegerii. În primii trei ani de negociere, singurele informații disponibile publicului, cât și parlamentarilor au provenit din scurgeri din interiorul sistemului. De asemenea, multe puteri importante au fost scoase din joc. India, China, Brazilia sunt economii cu dezvoltare rapidă la nivel global, dar nu li s-a dat oportunitatea de a participa sau a da informații.
Acest lucru este și nu este standard. Pe de o parte, am încercat să ajungem la un consens global în privința negocierilor participative în Organizația Internațională a Comerțului (OIC). Pe de cealaltă parte, atât Statele Unite cât și Uniunea Europeană au dorit înțelegeri bilaterale. ACTA este o combinație între un proces OIC și înțelegeri bilaterale – are multe părți negociatoare, pe când înțelegerile bilaterale au doar două, așa că e mult loc pentru alianțe pe parcursul negocierilor. În același timp, unele dintre cele mai importante economii sunt supărate că au fost scoase în afara negocierilor. Te face să te întrebi dacă e bine să excluzi cele mai dezvoltate economii din lume pentru că te temi că vor avea păreri diferite.

E prima dată când se întâmplă asta?
Nu e prima oară când oamenii se plâng de negocieri comerciale secrete. Și negocierile înțelegerilor OIC de la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90 au fost criticate pentru faptul că au fost parțial secrete, ținute la nivel de întâlniri cu ușile închise, unde majoritatea actorilor care erau direct interesați de proces nu au avut acces.
Cât despre negocierile dinainte de 1990, e greu de zis – nu sunt expertă în înțelegeri comerciale. Dar, în general, marea diferență dintre discuțiile de acum și cele din trecut e că înțelegerile comerciale anterioare (făcute înainte de OIC), nu erau nici pe departe atât de detaliate ca noile înțelegeri și nu aveau atâtea mecanisme de impunere a lor (sisteme de rezolvare a disputelor, înțelegeri privind amenzile pentru părțile contractante în caz de nerespectare exactă a textului etc.). Deci, nivelul detaliilor din înțelegerile comerciale a crescut, dar fără să crească, în paralel, și controlul democratic asupra înțelegerilor.
E justificat să te întrebi dacă o dezbatere care e atât de cunoscută și discutată la nivele mai joase ale societății (la nivel de cetățeni, de națiune) trebuie sau poate fi închisă prin înțelegeri comerciale fără discuții deschise și dezbateri. E mai bine să construim sisteme juridice de jos în sus (cred) pentru că o societate devine mai stabilă atunci când legislația e în ton cu simțul moral al publicului.

Torrent Freak scria despre tactica poneiului – ACTA cere atât de multe pentru a câștiga măcar o parte din cereri. Ce părere ai despre asta?
Nu mare lucru. E o tactică obișnuită în politică. Cer eliminarea drepturilor de autor din mediul online și mă aștept să... De fapt mă aștept ca copyright-ul să dispară din mediul online pentru că e evident că drepturile de autor funcționează greșit în acest mediu. Dacă nu se va întâmpla legal, se va întâmpla în practică, deoarece nicăieri în relațiile noastre cu moștenirea culturală sau cu informațiile de uz general nu reacționăm cu aceste lucruri ca și cum drepturile de autor ar fi o idee bună. Viitorul va trebui să aducă noi metode de a controla interacțiunile noastre cu bunurile culturale.

Va trece ACTA de Parlamentul European?
Vreau să cred că nu, pentru că eu cred că Parlamentul este destul de puternic să doboare acest aranjament. Dacă pică moţiunea, nu vor exista repercusiuni asupra industriilor europene şi singurul lucru care se va întâmpla va fi să recunoască că cetăţenii trebuie implicaţi în sistemul de legiferare într-un mod mai democratic. Asta este adevărat pentru orice legislaţie. N-ar trebui să fie făcuţi vinovaţi intermediarii, pentru că noi, societatea, nu vrem asta, să-l ucidem pe purtătorul mesajului.

În acest context, crezi că va fi mai bine pentru europeni daca ar crea companii care să concureze cu cele americane?
Nu poţi plănui să creezi companii sociale imense ca Twitter sau ca Facebook. Dar ar ajuta dacă Comisia European nu s-ar băga în parteneriate public-private cu companiile americane.
Uneori aud zvonuri care acuză Comisia Europeană că pregăteşte colaborări pe proiecte ICT cu companii SUA, cu bani publici europeni daţi pe studiile de fezabilitate. Din acestea, veniturile s-ar întoarce mai degrabă înapoi în SUA, decât la cetăţenii europeni. Avem nevoie de mai multă transparenţă în realizarea studiilor de fezabilitate.

Despre raidul de la Megaupload ce crezi ?
Problema a luat ceva proporţii, nu? Multe dintre platformele online folosite pentru piraterie sunt folosite şi pentru scopuri legitime. Sunt oameni care încearcă să facă mici afaceri, oameni care vor să împartă ceva amuzant care nu pică sub incidenţa drepturilor de autor cu prietenii lor chiar şi artişti, precum cei care fac filme. Sunt multe victime colaterale, oameni care sunt pedepsiţi nemeritat odată cu căderea platformei online. Sistemul legal nu face diferenţe clare între a folosi legal sau ilega o platformă de pe net.

Poate că cei care au suferit au nevoie de suport ca să primească plăţi compensatorii?
Am auzit că sunt oameni care vor să dea în judectă FBI pentru pierderile suferite de raidul Megaupload. Chiar sper să le meargă. Un lucru bun al societăţii informaţionale online este că împarte uşor cunoştinţe, dar un dezvantaj major este că informaţia în sine e foarte vulnerabilă. Având legislaţia asta ambiguă, nu ştii niciodată ce e legal, în ce context şi cât va mai rămâne aşa. E o problemă majoră. Nu ai certitudini legale. În principiu, le iei oamenilor capacitatea de a se baza complet pe tehnologiile noi, ceea ce le diminuează beneficiile.

Unde se situează Creative Commons în toată această chestie?
E o improvizaţie pe un sistem care moare. Îi susţin, dar CC nu este o soluţie în sine, aşa că, eventual, o să avem nevoie de o reformă a drepturilor de autor, un mod de a le elimina într-o anumită măsură. Creative Commons ar trebui să fie starea de bază a oricărui lucru produs cu drepturi de autor.

Poate ar trebui să ne întoarcem la sistemul din SUA în care trebuia să te înregistrezi la un birou ca să poţi avea drepturi de autor?
Nu ar fi destul. Avem nevoie de informaţii care să poată fi împărţite în orice circumstanţe, fără înregistrare, fără nimic. Să eliminăm drepturile de autor în mediul online. E mult mai uşor şi am crea mult mai multe oportunităţi. Eu nu văd drepturile de autor având vreo valoare comercială în viitor. Legile copyright-ului încearcă să aducă această valoare acolo unde nu este. Trebuie să găsim moduri noi de a aduce valoare acolo.

Acum că tu cunoşti România mai bine, vei vota în probleme legate de statul român în Parlamentul European?
Ambiţia mea politică cu politicile de telecomunicaţii este să le aduc pe acestea la nivel european, ceea ce v-ar ajuta şi pe voi. România complică mult viziunea mea pentru sectorul telecomunicaţiilor, asupra modului cum ar trebui regularizat pentru a satisface toţi utilizatorii.
Infrastructura și modul în care lucrează firmele sunt complet diferite față de Europa de Vest. În România, la sfârşitul erei Ceauşescu, nu prea existau telecomunicaţii, doar 20 % din ţară avea cabluri de cupru şi poate 20 % dintre oameni aveau acces la un telefon. Asta diferă complet de restul Europei unde 100% dintre oameni aveau telefonie la acel moment. Când internetul a crescut, ţările europene aveau deja o infrastructură gata să-l cuprindă, ceea ce-i face dependenţi de conexiunile ADSL. În România aţi mers direct pe fibră optică, ceea ce vă va ajuta mult pe viitor.

Ce crezi despre protestele actuale ?
E clar că nu sunt protestele mele. E dificil să înţeleg pentru ce militează şi ce vor să obţină. Pot să accept premiza că ceva e în neregulă cu sistemul românesc, dar, fiind nou-venită, e dificil să am o privire de ansamblu. Acum sunt parte din autorităţi –  Ha ha! –, dar ce vor oamenii ca autorităţile să facă? Nu înţeleg prea bine. Ştiu că unii dintre colegii mei de la Parlamentul European, de la USL, vor să organizeze un eveniment la Bruxelles în care să susţină că România se apropie de o dictatură  sau ceva de genul ăsta. Şi preşedintele EPP, grupul conservator – e din Spania – a răspuns că nimeni nu îi va lua în serios dacă vor continua să susţină că România e sub dictatură. Şi asta e adevărat. România nu este o dictatură, nu puteţi afirma asta. Puteţi spune că Preşedintele e prost, că face politici proaste, dar el a fost ales legal, nu şi-a depăşit mandatul şi a fost votat de o majoritate.

Ce nu-ţi place în România?
Îmi place totul. Nu am o neplăcere specifică. Sunt unele ciudăţenii... Cum ar fi diferite aspecte de personalitate pe care nu le accept. Ieri mergeam spre staţia metrou, cu tramvaiul, şi era o baltă mare peste care ar fi trebuit să sar sau să fac un ocol lung. Infrastructura de aici pare să funcţioneze mult mai prost decât în restul Europei. Dar nu e ceva care să mă deranjeze.

Plănuieşti să vizitezi România des ?
Eu locuiesc aici.