​Cum am încercat să duc o viață sănătoasă și să continui să fumez țigări

Au trecut cinci ani de când am pus mâna pentru prima oară pe o țigară – la o petrecere, înconjurat de oameni care păreau mult mai cool decât mine în mijlocul unui nor de fum. Hotărât să mă integrez în noul meu cerc social și în orașul în care mă mutasem – New York, unde și o persoană corpolentă arată interesant când îi atârnă o țigară rulată dintre buze – am început să fumez social și, până la urmă, regulat.

De-a lungul anilor am renunțat de zeci de ori, fără să reușesc cu adevărat. La fel ca orice altă dependență, e un chin. Dacă ești dependent, nu contează câte argumente îți aduc prietenii și părinții și câte iubite pierzi, nu scapi de dependență până când nu ești pregătit să faci asta. Înțeleg că țigările sunt nașpa. Și totuși, îmi plac în continuare.

După ce am încercat de nenumărate ori să mă las și am eșuat, am găsit o metodă de a fuma fără să mă mai simt atât de vinovat. Fumez relaxat, nu regulat.

Am început acum câteva luni, când m-am simțit cam distrus pentru un tânăr de 24 de ani și am renunțat la fumat. Știam că vreau ca 2015 să fie diferit și nu voiam să aștept până la rezoluția de Anul Nou ca să-mi schimb viața. Mi-am făcut abonament la sală, mi-am schimbat regimul și am început să fac mișcare de cinci ori pe săptămână.

M-am ținut de treabă din noiembrie până acum, am dat jos niște kile și m-am simțit mândru de mine ca ființă umană. După o lună de regim din ăsta, am hotărât că mă descurc destul de bine și că probabil ar trebui să mai slăbesc strictețea abstinenței de tutun. M-am gândit că aș putea fi genul care ține un pachet de țigări la birou și fumează câte una din când în când.

În mod surprinzător, a funcționat destul de bine. Am continuat să merg la sală, să mănânc sănătos și să dorm bine, dar mai băgam din când în când o țigară. Am reușit imposibilul – să fiu o persoană sănătoasă, deși nu aveam un stil de viață total sănătos. Am ajuns să fac echilibristică în dihotomia asta – dacă lucram din greu la sală, simțeam că merit o țigară, iar dacă fumam mai mult într-o zi, îmi pregăteam un prânz super sănătos.

Cu un drăcușor pe un umăr și un îngeraș pe celălalt, simțeam că am găsit echilibrul universal. Poate că nu era nevoie să mă las până la urmă. Poate că e posibil să duci un stil de viață sănătos și să continui să fumezi regulat. Am hotărât să investighez.

Mai întâi, e important să definești ce înseamnă un stil de viață sănătos, mi-a spus dr. Azure B. Thompson, director de cercetare la centrul pentru dependență CASAColumbia. Thompson, expertă în factorii sociali ai abuzului de substanțe, a spus că un stil de viață sănătos înseamnă un regim sănătos, multă mișcare și gestionare a stresului, așa că oamenii își închipuie că e ok să fumeze dacă urmează câteva dintre regulile astea. Dar când fumezi țigări regulat, stilul de viață sănătos nu te protejează de efectele lor negative – adică distrugerea plămânilor, bolile de inimă, riscul de cancer.

Atunci când fumezi deși trăiești sănătos, permiți accesul în corp unor substanțe periculoase, dar nu e ca și cum fumam un pachet pe zi. Nu e ca și cum le permit accesul pe ușa din față, ci printr-o ferestruică pe care am întredeschis-o.

„Cred că e un sentiment natural", a spus Thompson. „În cazul unor comportamente cu potențial nesănătos, cum ar fi consumul de alcool sau de junk food, ni se spune că e ok dacă le practicăm cu moderație. Dar nu prea ai cum să contracarezi efectele nocive ale fumatului, chiar dacă fumezi puțin."

Thompson susține că, dacă vreau să am un stil de viață sănătos, nu doar că n-ar trebui să fumez deloc, ci nici măcar n-ar trebui să stau în locuri în care se fumează. „Orice expunere, cât de mică, la fumul de țigară, e nocivă", m-a asigurat ea. „Riscurile nu se limitează doar la fumători pe termen lung sau care fumează mult." Totuși, o existență total fără fum e un ideal nerealist: dacă ești un tânăr de douăzeci de ani cu viață socială activă, ești mereu înconjurat de prieteni fumători, iar dacă locuiești într-un oraș mare, știi că în toate cluburile și barurile se fumează la greu și nu prea ai cum să eviți asta.

Thompson mi-a dat răspunsul la care mă așteptam – normal că un cercetător specializat pe dependență o să-mi spună să nu fiu dependent! Aveam nevoie de feedback și din alte surse, așa că l-am contactat pe Jonathan Henry, antrenor de sport. Deși Henry e și profesor de grădiniță și știe să facă compromisuri cu copiii plângăcioși de șase ani, nu face compromisuri în cealaltă viață a lui, cea în care se asigură că oamenii pe care îi antrenează nu-și bat joc de corpurile lor și trăiesc sănătos.

„Nu e posibil să duci o viață sănătoasă și să fumezi", mi-a zis el, imediat ce am deschis discuția. „Fumatul e fix opusul unei vieți sănătoase ", a adăugat.

Ar trebui să menționez că am făcut antrenament cu Jonathan o dată, pe când fumam la greu, și era să leșin când m-a pus să fac o sută de sărituri. Înainte să le fac, arătam ca o persoană normală. Henry mi-a zis că „efectele unei vieți nesănătoase nu se văd neapărat la suprafață, dar organele vitale sunt afectate și până la urmă simți chestia asta în tot ce faci." Mi-a zis că dacă nu renunț la fumat, o să fiu nevoit să renunț la sport pentru că o să-mi fie tot mai greu.

Totuși, mă simt ok. Nu gâfâi când urc scările, nu mă doare pieptul, cum îi doare pe fumătorii înrăiți și nici nu put a fum. Nu poate fi chiar așa de rău.

În plus, uneori am nevoie de o țigară. După o zi proastă la muncă, o ceartă cu iubita. Sau poate sunt împovărat de teama de bătrânețe. Chiar dacă, fizic, fumatul nu e o activitate sănătoasă, poate că aduce beneficii mintale măcar. M-am gândit să-i cer părerea psihoterapeutei Margie Cohen, a cărei foste soții fusese fumătoare pe termen lung. Sigur ea o să mă înțeleagă.

Jobul meu e să respect alegerile oamenilor, mi-a zis Cohen, și mai ales să-i ajut să înțeleagă și să găsească noi metode de a gestiona emoțiile pe care le tratează cu fumatul. Cohen spune că, la fel ca multe alte substanțe care dau dependență, ideea că fumatul te scapă de stres e doar o păcăleală și nu reușește decât să-ți distragă atenția de la problemă pe termen scurt.

„Din experiența mea, relația unei persoane cu fumatul va deveni mai puțin strânsă dacă persoana nu se mai teme de sentimentele ei și de alte experiențe traumatizante anterioare ", a spus Cohen.

Cohen a rămas în tabăra lui Thompson și a lui Henry, cu credința că fumatul e nociv pe toate planurile, atât fizic, cât și mental, deși a recunoscut că n-ar presa un pacient să se lase de fumat, dacă nu e pregătit pentru asta.

„Dacă o persoană renunță la fumat doar din cauza presiunilor exterioare ", a spus Cohen, „probabil n-o va duce până la capăt sau se va simți copleșită de stres și de vină."

Așadar, conform experților cu care am stat de vorbă, nu e posibil să ai un stil de viață sănătos fără să te lași de fumat. Dar motivul pentru care am început să duc viața asta sănătoasă a fost fix vinovăția pe care o simțeam pentru că fumam, de care a vorbit și Cohen. E prima oară în viața mea când am reușit să-mi găsesc un echilibru. Așa că, deocamdată o să continui să fumez ocazional, oricât de nociv ar fi obiceiul pe termen lung. Îmi pare rău, dacă vă dezamăgesc cu acest final.

Urmărește-l pe Dan pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre fumat:
Hai să ne lăsăm de fumat împreună M-am lăsat de fumat după un trip pe acid Următoarea dată când te vei lăsa de fumat, va fi mai greu decât credeai