Cum au început primele proteste anti-vaccin, care erau mai puțin demente ca astea din prezent

În aprilie 1721, o epidemie de variolă a lovit Bostonul. 5889 de locuitori s-au infectat și 844 au murit. Doar în luna octombrie, au murit 411 de locuitori dintr-un oraș de 13 000 de locuitori. Anul acela, boala a fost responsabilă pentru trei sferturi dintre toate decesele din Boston.

Preotul Cotton Mather a auzit de la un sclav că în Africa i se făcuse o injecție împotriva bolii care îl va păzi toată viața de ea. Mather a auzit povestea de la mai mulți sclavi vest-africani.

Procedura implica un transfer de puroi dintr-o rană cauzată de variolă într-o mică incizie făcută în pielea vaccinatului. Acesta suferea o infecție blândă, dar care îi creștea imunitatea.

Prin 1721, asta era o practică veche pe tot globul – majoritatea oamenilor se tratau prin inoculare. Prin 1000 AD, în India și China obiceiul a căpătat altă formă în care cojile de pe bubele cauzate de variolă erau măcinate și apoi inhalate sau frecate pe o zgârietură de pe piele. În secolul 15, în Orientul Mijlociu s-a adoptat o practică similară, prin care cojile uscate erau inserate cu un ac ascuțit. În 1717, Lady Mart Mortley Montagu, soția ambasadorului britanic din Turcia, și-a vaccinat astfel băiatul împotriva variolei și a vrut să aducă obiceiul în Anglia, cu un succes moderat.

În data de 26 iunie 1721, Mather a convins un doctor numit Zabdiel Bolyston să-și inoculeze diul și doi sclavi. Toți trei au suferit o formă ușoară a bolii, dar s-au recuperat rapid. După succesul experimentului, Mather a încercat să promoveze inocularea și a stârnit o mare dezbatere despre siguranța acestei practici. William Douglas, singurul doctor cu diplomă de facultate din Boston, s-a declarat anti-vaccin, la fel ca marea majoritate a publicului.

Îngrijorările lui Douglas erau evidente. În timp ce publicul vorbea de voia Domnului și de legea divină, Douglas avea argumente raționale. Cum putem fi siguri că inocularea nu va cauza un caz fatal de variolă celui inoculat? Oare ar putea crește infecția sensibilitatea la alte boli? Până la urmă, Douglas a fost mai puțin anti-inoculare și mai mult pro-prudență. De exemplu, era de părere că persoana inoculată ar trebui ținută în carantină o perioadă după inoculare.

Dar mulți alții au fost anti-vaccin din principiu, pe motive mult mai puțin științifice. E o insultă adusă lui Dumnezeu să ai pretenția că te poți juca astfel cu boala. Dacă variola e un lucru rău, e un rău permis de Dumnezeu, așa că n-ar trebui criticată. Inocularea reprezenta pentru ei o violență împotriva Legii Naturii.

În sfârșit, în noiembrie 1721, lucrurile au atins punctul culminant și o bombă a trecut prin fereastra lui Mather. N-a explodat, dar conținea mesajul: „Cotton Mather, câine ce ești! Afurisit să fii! Te inoculez cu bombă, asta meriți. "

Mather și Boylston au obținut surprinzător de multe informații din programul lor de inoculare. Dintre cei 287 de pacienți inoculați, au murit doar două procente, în comparație cu rata mortalității de 15 procente în cazul în care boala e contractată natural. Lucrarea lor a ajuns unul dintre primele procese chimice din istorie pe care s-au bazat mult grupuri mdicale experimentale.

Mather și Boylston au ieșit din proiect basma curată, dar Douglas avea dreptate. Mather nu făcea inocularea organizat și nici nu izola imediat pacienții inoculați. Criticile lui erau fondate, susține un articol intitulat: Contagiunea: Perspective istorie ale bolilor și epidemiilor. Inocularea poate cauza cazuri fatale de variolă și alte boli trasferate prin sânge la cealaltă persoană.

În 1721, discursul lui Douglass avea sens, dar scenariul de atunci era de-a dreptul opus față de al nostru de azi. În timpul epidemiei din 1921, Mather și Boylston făceau inoculări bazate pe folclor și intuiție mai degrabă decât pe știință și cu foarte mare precauție. Acum, vaccinurile sunt susținute de multe dovezi științifice și sunt făcute foarte riguros. Dar perspectiva credincioșilor a cam rămas aceeași.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre vaccinuri pe VICE:
Cum să nu fii un român prost pe internet: Vaccinuri
Un studiu a demonstrat că nu există nicio legătură între autism și vaccinuri
O persoană cu lupus ar putea fi elementul cheie pentru crearea unui vaccin anti HIV