Mulți sunt cei care vor să dea vina și pe belgieni pentru atentatele teroriste de pe 22 martie. Ca atunci când unei fete violate i se reproșează scurtimea fustei. Sigur și Belgia a greșit, e vinovată de ceva, răul nu vine singur. În timp ce belgienii își examinează rănile, politicieni, știriști și analiști de peste tot le iau la tocat instituțiile, râd de ei sau le cântă prohodul. Alții vin cu sugestii care n-au nimic de-a face cu Belgia.

S-a spus că Belgia e noul rai al teroriștilor, că e un stat eșuat. Problema reală a Belgiei cu terorismul e combinată cu stereotipuri despre politica belgiană. Din două fraze belgienii sunt terminați, puși în aceeași cutie cu afganii, pakistanezii și sirienii. Cumva comentatorii grăbiți uită că Belgia e o țară care se clasează peste media OCDE (clubul țărilor bogate ale lumii) în ce privește salarii, economii personale, locuințe, educație, sănătate, slujbe, echilibru între viață și muncă. Însă și pe ultimele locuri în ce privește siguranța personală. Eu trăiesc în Bruxelles, nu departe de genul cartierele considerate periculoase și m-am gândit să vă explic un pic despre cum funcționează Belgia.

Belgia e o țară complicată, chiar mai complicată decât pare la prima vedere. Din cauza acestei complexități multe dintre explicațiile și soluțiile vehiculate de experți și analiști nu se aplică. Uneori comentatorii par să confunde probleme franceze cu cele belgiene. Un exemplu e discursul despre integrare: mulți spun despre Belgia că are o problemă cu integrarea musulmanilor. Discursul acesta era o explicație pentru violențele din comunitățile din suburbiile pariziene. Dar asta pentru că Franța se proclamă „republica indivizibilă". Unul dintre principiile republicii franceze este că poporul francez este unic, în sensul că toți cetățenii sunt francezi, nu există etnii, religii care îi separă. Putem comenta eșecul integrării într-o țară care încearcă să șteargă inegalitățile provenite din diferențele de identitate. Dar Belgia este exact contrariul Franței.

Dacă în Franța nu găsim nicio statistică privind etniile sau originea populațiilor, în Belgia aceste date sunt la dispoziția oricui. Belgia funcționează pe un sistem politic original și complex, dar care încearcă să cârpească fix lipsa integrării comunităților care coexistă în această țară. Peste flamanzi, valoni și germani s-au adăugat cu timpul magrebieni, turci, italieni, iar cel mai recent români. Belgienii i-au primit cu mai multă ușurință decât alte țări tocmai pentru că au crezut că au o soluție pentru ca aceste comunități să trăiască împreună fără să fie obligate să se contopească într-o identitate națională.

Sistemul politic belgian e unul foarte descentralizat, iar unii comentatori consideră că această descentralizare e de fapt o slăbire a statului. Așa se explică și faptul că Belgia a putut supraviețui fără guvern un număr record de 541 de zile în 2010 - 2011. În practică aceasta înseamnă că cele trei comunități au ajuns la un model în care își gestionează cea mai mare parte a politicilor la nivel regional sau comunal. E o politică nocivă, sau prost făcută? E o soluție care le-a permis belgienilor să rămână împreună și să pregătească o cedare înceată și pașnică a statului federal, păstrându-și locul în clasamentele internaționale ale bunăstării. Dar în același timp o soluție cu efecte nocive la nivelul securității personale.

Belgia fusese scutită de atentate teroriste până când a început să îi urmărească pe teroriștii implicați în atentatele de la Paris. În comunicatul de presă al ISIS e scris negru pe alb că atacurile de la Bruxelles pedepsesc acțiunile recente ale Belgiei. Vecinii săi și chiar Israelul critică regatul pentru incapacitatea de a eradica grupările teroriste. Însă până la ora această nicio țară, oricât de mare și de dotată militar, nu este imună la terorism. În plus e ridicol ca Franța și Marea Britanie, de la înălțimea pozițiilor lor din Consiliul de Securitate ONU și de deasupra teancurilor de armamente vândute în toată lumea, să critice o țară care a fost văzută ca simbolul demilitarizării și al pacificării Europei. Belgia plănuia să reformeze drastic forțele armate și să închidă una din trei baze militare până în 2019. Situația poliției federale belgiene este însă un subiect spinos.

Toate semnalele de alarmă arată însă spre forțele de ordine și serviciile secrete belgiene. Acolo pare să fie punctul vulnerabil. În primul rând e vorba de resurse insuficiente, de fragmentare excesivă și de lipsă de voință pentru reformare. De multe ori se spune că există cartiere bruxelleze în care poliția nu poate pătrunde. Nu cred în această teorie pentru că trăiesc în Bruxelles, nu departe de genul acesta de cartiere. Ce spun polițiștii cu care am vorbit e mai degrabă că nu pot gestiona toate problemele care apar în unele cartiere. Acolo infractorii se organizează pentru a atrage polițiștii într-o parte a comunei pentru a executa un atac într-un alt colț îndepărtat și a pune sub tensiune forțele de ordine. Orgoliile comunitare și politicianismul au încetinit reformele care ar fi putut eficientiza poliția belgiană. Așa se explică și gradul ridicat de insecuritate personală – banditismul, traficul de droguri și de arme sunt probleme de termen lung în Belgia. Însă în comunitățile de origini magrebiene peste acest fenomen de infracționalitate s-a suprapus și islamismul radical.

Grupările teroriste magrebiene nu sunt o noutate pentru Belgia. Diferite celule ale Al Qaeda au fost urmărite și aduse în fața justiției în anii 2000. Cei doi kamikaze care l-au omorât pe Ahmad Massoud erau doi tunisieni care trăiau ilegal în Belgia. După atentatul de la Madrid din 2004 unele surse spaniole acuzau că unii dintre teroriștii implicați ar fi fost pregătiți în Belgia. La fel ca și astăzi autoritățile belgiene și experții în terorism spuneau despre aceste grupări că sunt un „mozaic de grupuri locale cu contacte internaționale, dar fără o conducere centralizată sau o organizare." Aceștia comparau grupările jihadiste cu grupurile teroriste anti-capitaliste din Europa anilor 1970 – 1980, precum brigăzile roșii italiene, sau Celule combatante comuniste în Belgia.

Belgienii nu s-au trezit marți 22 martie din mâncat ciocolată în paradisul lor multicultural liberal, așa cum îi ridiculizează ministrul israelian al apărării. Autoritățile belgiene au experiență îndelungată în urmărirea grupărilor teroriste islamiste, însă s-au declarat depășiți de ofensiva creată de ISIS. Nu mai puțin de 500 de foști luptători din Siria sunt acum în Belgia. Nu numai în Belgia, ci și în Franța și în alte țări din Europa. Dar în special în Belgia. Una dintre organizațiile responsabile pentru acest număr record de luptători radicalizați e organizația Sharia4Belgium. În anii trecuți râdeam de filmulețe de pe Youtube cu tineri care se filmau în fața Atomiumului (un fel de Turn Eiffel Bruxellez) în timp ce mimează cu seriozitate jihadiștii. Însă iată că în lipsa unui aparat de securitate eficient aceștia au ajuns amenințarea cea mai mare pentru Belgia și Franța.

Acum belgienilor li se predică tot felul de soluții. În primul rând fermitate în fața imigranților. Am citit chiar articole care atrăgeau atenția că Belgia va fi o pradă facilă pentru partidele extremiste (nu dau link în mod intenționat). Doar că în Belgia principalul partid la putere e un partid de extremă dreaptă (N-VA), care a avut un discurs cât se poate de dur față de imigranți înainte de a ajunge la putere și chiar când erau la guvernare. Și iată, doi ani de guvernare cu niște tipi determinați să aresteze și să expulzeze suspecții de terorism care se termină cu o tentativă de demisie a ministrului de interne nominalizat de acest partid. Ce a zis respectivul ministru după ce a fost păstrat în cabinetul belgian zilele acestea? Că Belgia nu va instaura starea de asediu pentru că nu e „în cultura democrației noastre și nu știu ce am putea câștiga de pe urma unor asemenea măsuri. Am luat numeroase măsuri. Cred că trebuie să rămânem cool, să încercăm cu adevărat să gestionăm situația…".

Așa cum fac de multe ori când îmi adun gândurile mă uit pe geam afară. Ca de fiecare dată când m-am uitat astăzi pe geam văd o mașină de poliție patrulând în suburbia noastră liniștită. Pe deasupra trece un avion, semn că transporturile de cargo au reînceput la aeroport. Trece și ultimul autobuz cu terminus la Spitalul militar, unde au fost internați până la atentate și câțiva răniți de la incendiul din Colectiv. Acolo sunt internați răniții cei mai gravi de atentatele de zilele trecute. Spitalul militar era programat pentru dezafectare în cadrul reformei forțelor armate. Poate că belgienii se vor gândi de două ori înainte să-l închidă.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre Belgia:
Cele mai urâte case din capitala Europei
Politistii belgieni au fost acuzati ca ar fi pus la cale o orgie dupa atacurile la Paris
Ghidul capitalelor secrete ale drogurilor din România