Acum câteva săptămâni, mi s-a cerut să apar într-un spectacol numit Bedpost. Bedpost se promovează drept cabaret erotic. Eu eram unul dintre cei doi povestitori din distribuție, pe lângă o trupă de scheciuri, câțiva dansatori de burlesc și un joc-concurs. Premiul de la concurs era un vibrator de două sute de dolari pentru cupluri. Mi-am făcut în seara aia numărul într-o atmosferă de indiferență generală, pe care-am pus-o inițial pe seama mulțimii, dar, acum când stau să mă gândesc, eșecul a fost clar al meu. Publicul a mâncat restul spectacolului pe pâine. Le-a plăcut în mod special al doilea povestitor al serii, o fostă dominatrix, care a explicat cum a ajuns ea în meseria asta.

Mai târziu, după ce cuplul care câștigase vibratorul a cumpărat o rundă de shoturi la bar, am început să stau de vorbă cu fosta dominatoare, care mi-a răspuns politicoasă la întrebări. am vorbit despre stigmatul asupra muncii sexuale. Am vorbit despre bani. Am pălăvrăgit despre-o grămadă de chestii, dar am tot revenit la prima zi de muncă. În prima mea zi la jobul nou, am făcut un atac de anxietate, după ce mi-a arătat cineva cum să folosesc xeroxul. Nu pot decât să-mi închipui ce s-ar fi întâmplat dac-aș fi fost responsabil de organele genitale ale altuia.

La viața mea, am cunoscut câțiva oameni care-au fost implicați în industria sexului, într-un fel sau altul. Nu-i ceva ce să fi discutat pe larg cu vreunul dintre ei. M-am gândit că dac-ar fi vrut să vorbească, mi-ar fi spus, altfel, nu mă privește. Însă faptul că dominatrix a fost deschisă și că am stat de vorbă ulterior mi-a ațâțat curiozitatea. M-am hotărât să apelez la câțiva prieteni și cunoștințe și să-i întreb dacă vor să fie intervievați despre prima lor zi. Conversațiile de mai jos nu-s, în niciun caz, o istorie completă a vieții de lucrător sexual, dar sunt o privire anecdotică asupra a ceea ce înseamnă să te-apuci de una dintre meseriile astea.

Acum doi ani m-am mutat la Toronto după ce locuisem și muncisem în Europa. Familia și iubitul meu încă locuiau acolo. Eram singură și deprimată. Mă mutasem într-o cămăruță incredibil de întunecoasă și de mică, într-o casă jegoasă, cu patru tipi. Mi-am petrecut primele trei luni în oraș în peștera aia, în general în poziția fetală. Când mi s-au dus economiile, am știut că trebuie să-mi găsesc de muncă. Într-o criză de plictiseală și de curiozitate am ajuns pe Craigslist și-am conchis că cel mai profitabil mod în care să faci bani e prin intermediul fetișurilor pentru picioare.

Eram super stresată înainte de prima întâlnire dată prin Craigslist, dar m-am străduit cum am știut eu mai bine să-mi fac picioarele să arate prezentabil. Nu mi se pare că am picioare deosebit de drăguțe. Nu-s rele. Am degetele un pic strâmbe. În ziua respectivă aveam bășici pentru că mersesem prea mult pe tocuri de 15. M-am dat cu ojă mov sclipicioasă peste oja veche și-am sperat c-o să fie bine.

L-am cunoscut pe Miles, un vulpoi grizonant surprinzător de arătos, la Tim Hortons-ul din zonă și-am luat-o de-acolo. După ce ne-am conversat la o cafea ne-am suit în jeep-ul lui enorm și-am mers, din toate locurile de pe lume, în parcarea subterană a unui mall. Era singurul loc suficient de intim și de-ntunecos la care m-am putut gândi că ar merge pentru niște nebunii cu picioarele pe timp de zi.

Am ținut de șase cât Miles mi-a făcut masaj, m-a lins și mi-a supt picioarele goale. Cât se-ntâmpla asta, m-am întrebat cum am reacționa dacă ne-ar prinde cineva. M-am întrebat dacă i s-o scula lui Miles. O avea bube-n gură de care să-mi fac probleme? Ar trebui să mă prefac că-mi place la nebunie toată treaba asta?

Când am dat să ieșim din parcare, Miles și-a blocat jeep-ul uriaș sub opritorul de parcare din ciment galben. Nu se uitase cum trebuie la ieșire și s-a blocat rău de tot. Nu știu de ce-am făcut asta, dar m-am hotărât că voiam să pară totul normal, așa că l-am ajutat să împingă mașina. Scârțâitul de ciment care zgârie metalul a făcut ceva zgomot și cred c-am avariat serios mașina. Dup-aia m-a lăsat tot la Tim și mi-a dat 60 de dolari. Nu ne-am mai văzut a doua oară.

Mă mai văd cu tipi care au fetișuri cu picioare din când în când, dar de-atunci am devenit mult mai bună la toată treaba. La scurt timp după ce m-am văzut cu Miles am început să-mi vând șosetele purtate unui doctorand slinos, care, momentan, e curva mea domestică. Face chestii pentru mine: treburi prin casă, spală rufe, face cumpărăturile, uneori îl pun să-mi scrie eseuri. La schimb, el poate să-mi sugă degetele. E excelent.

După ce-am terminat doctoratul, am vrut să scriu un roman. Planul era să călătoresc prin Franța și să explorez Bretania, care e cadrul în care se petrece acțiunea din carte. Bănuiesc c-aș fi putut să mă angajez la Starbucks, dac-ar fi fost vorba doar de bani. Dar a fost mai mult de-atât. Am fost mereu fată cuminte și de mică am avut mult succes „convențional". Am făcut balet. Am terminat liceul mai devreme. În ciuda tuturor chestiilor ăstora, eram foarte nefericită. Muream să mai fac și altceva.

Era site-ul ăsta, God's Girls. Era un site de porno alternativ, foarte cuminte, doar cu nuduri, și te plăteau. M-am gândit să fac ceva îndrăzneț, să fiu goală pe net și să fac niște bani cu care să călătoresc. De-acolo m-am apucat de fotografie erotică, dar nu mă gândeam la asta în termeni de pornografie. Întotdeauna exista și-un element artistic în ce făceam. Și nu era video.

La un eveniment de caritate la care-am lucrat am cunoscut câțiva actori de filme pentru adulți, pe care-am început să-i urmăresc pe Twitter. Am devenit fascinată de stilul lor de viață, de libertatea pe care-o aveau pentru că își trăiau sexualitatea.

Prin intermediul conexiunilor ăstora și-al platformelor de socializare m-a găsit o regizoare pe care-o cheamă Nica Noelle. S-a oferit să scrie un fim despre mine, din care urma să fac mult mai mulți bani decât făceam ca model. Trebuie să înțelegi că eu am intrat în industrie în 2011, când exista un curent alternativ, un grup de oameni care făceau porno alternativ, queer și feminist. Parcă era un fel de activism.

Din clipa-n care-am ajuns pe platou, am fost super stresată. Există foarte puține momente-n viață când știi că treci o limită din care n-ai cum să dai înapoi. Pornografia e una dintre limitele alea, pentru tot restul vieții rămâi cu chestia asta. Mi-e greu să-mi amintesc mare lucru din ziua aia, pentru că eram foarte închisă la mine-n cap. Însă când a venit momentul să filmăm scena de sex propriu-zis, m-am lăsat dusă de val, m-a furat peisajul cu tipa cealaltă. Când s-a terminat m-am simțit ușurată și foarte liberă.

În următorii patru ani, am jucat doar scene cu alte fete. În ultimii doi ani am început să filmez și cu bărbați, dar cred c-am făcut mai puțin de zece secvențe cu ei. Nu prea mai filmez acum. Am trecut la stand-up și la podcast-uri.

Există tot atâtea motive pentru care se apucă lumea de porno pe cât există și oameni pe lume, dar, de fapt, pornografia a fost una dintre cele mai bune chestii care mi s-au întâmplat vreodată. Înțeleg că societatea s-a spălat pe mâini de mine și e super eliberator. Lucrătorii sexuali sunt și ei oameni, dar doar pentru că deviăm de la standardul de bună purtare impus de societate, nu-nseamnă că suntem oameni răi. Suntem dispuși să riscăm să nu mai fim acceptabili din punct de vedere social, ca să fim fericiți, indiferent dacă asta înseamnă să facem bani sau să avem experiențe sexuale pe care nu credem că le-am putea avea altfel. Cred că singura persoană pe care-o cunosc care-și face griji pentru mine e fratele meu. Se referă la cariera mea în filme porno drept „motivul pentru care mi-ai stricat internetul pe veci". Tata mi-a zis că singurul lucru pe care-aș putea să-l fac ca să-i fie rușine de mine ar fi să mă tem.

O prietenă are spa-ul unde lucrez momentan. S-a întors în industrie după o pauză lungă și a zis că nu știe exact de ce nu s-a întors mai devreme. Mi-a stârnit curiozitatea când am auzit-o vorbind despre asta. Lucram într-un loc plictisitor și inflexibil, așa că m-a entuziasmat ideea c-aș munci mai puțin și-aș câștiga mai bine. M-am gândit mult la asta. Revelația a fost când mi-am dat seama c-aș putea să contemplu posibilitatea pe vecie, dar n-aș avea de unde să știu dacă chiar pot să fac asta, fără să încerc.

Mi-am dat întâlnire cu prietena asta, ca să stăm de vorbă, să-i pun întrebări și să-i zic de ce anume îmi fac griji. Am vorbit circa o oră și dup-aia mi-a zis că ăla a fost interviul de angajare. Dacă voiam să vin să-ncerc o tură săptămâna viitoare, eram mai mult decât binevenită.

Eram mega stresată în prima zi. Habar n-aveam la ce să mă aștept de la training. S-a dovedit că n-a fost cine-știe-ce. Am trecut prin structura generală a unei ședințe de 30 de minute, am văzut câteva clipuri cu masaje, apoi, paf!, intră primul client din ziua aia, iar eu sunt una dintre cele trei tipe care trebuie să iasă să-l întâmpine. Tipii erau cam ce-ți imaginezi, când te gândești la un loc de-ăsta: oameni de afaceri corpolenți, la vârsta a doua. Gen, a trecut și el pe-acolo să-și facă un masaj erotic de 45 de minute în pauza de masă.

N-am avut probleme să mă dezbrac în fața unui străin. Mai făcusem asta de-o grămadă de ori cât am fost model la arte. Cu sexul mă simt la fel de comod ca și cu nuditatea, deci nu mi-a luat mult până s-ajungă să-mi placă partea asta a muncii. Frecușurile pe corp au fost un trip. L-am uns pe spate și m-am frecat de el peste tot. A fost aproape o reușită sportivă. La început mi-am făcut griji că va trebui să-i provoc unuia un orgasm numai cu mâna, dar, scuze că mă laud, am reușit să-l fac să-și dea drumul în mai puțin de-un minut. În ziua aia am reușit în mai puțin de-un minut. Cred că mă cam pricep.

M-am prins destul de repede că-i o muncă pe care-aș putea s-o fac, mai ales când mi s-au înmânat 110 dolari, partea mea din tarif pentru o ședință de 45 de minute. Am plecat de-acolo după prima mea zi cu un teanc de bani și super entuziasmată de ceea ce tocmai făcusem. M-am simțit mai puternică pentru că aflasem că-s pricepută la sex. M-am simțit rebelă pentru că mergeam pe stradă cu un secret murdar. Știam c-o să se ducă entuziasmul de început. Dar știam și c-o să mă mai întorc.

Prima dată când m-am dus la un club de striptease, am intrat cu o serie de presupuneri. M-am gândit că fetele sunt niște pițipoance tute și că ultimul lucru pe care și l-ar dori într-o luni seara e să se dezbrace în fața unor străini. În club, am fost surprinsă să constat că femeile dezbrăcate nu erau nici slabe, nici amărâte. Zâmbeau și erau puternice, aveau mișcări pline de grație și magie. M-am simțit puternic atrasă de ideea de a fi printre ele.

După asta, o vreme am stat să-mi aleg imnuri de trei minute și mi-am exersat mersul în noile mele tocuri de stripperiță. Credeam că vreau să mă dau în spectacol și să fiu în fața publicului, dar, în cele din urmă, am ajuns la concluzia că a fi escortă e mult mai pe filmul nostru. Mi s-a zis că e o chestie mult mai intimă, mai sigură și care plătește mai bine decât striptease-ul. Eram la facultate și locuiam singură, deci ideea de a-mi câștiga banii de chirie din câteva ore de muncă era un vis. Și mi se mai părea mișto și c-o să am acest mic secret.

Odată ce-am ales să mă fac escortă, mi-a fost ușor să-mi găsesc jobul. Am sunat la o agenție (pe baza tarifelor pe oră și a calității site-ului) și am întrebat de locuri de muncă. Am stabilit un interviu, care n-a fost mare interviu. Practic, a fost, gen: ai primit jobul, uite cum merge treaba. Când vrei să-ncepi?

Aveam la mine într-un carnet întrebări legate de siguranță, prezervative și răspândirea bolilor venerice. După ce mi-am calmat îngrijorările, mi-am ales numele de escortă: Maryanne. Prima seară la muncă am tremurat temătoare pe scaunul din față al unui jeep care zbura pe autostrada 401 spre un Comfort Inn, chiar în apropiere de Toronto. Șeful meu m-a asigurat că clienții mei sunt mai stresați decât mine, dar nu eram prea sigură.

Când s-a deschis ușa motelului, a apărut în fața mea un tip scund, cu un ochi leneș. La televizor era porno fără sonor. În aer plutea fum de țigară. Mi-a luat haina și mi-a dat banii. Am început să vorbim și-n scurt timp am ajuns în pat. A, mi-am zis, doar ne masturbăm unul pe altul un pic. După ce-a fost gata treaba, mi-a zis că se duce să se vadă cu un prieten la bar și să nu uit să închid ușa când plec. Am rămas singură la el în cameră, am râs și am dansat și m-am uitat la carnea mea de curvă goală în oglindă și mi-am zis: N-am mai câștigat niciodată bani atât de ușor.

În cei doi ani în care m-am ocupat cu asta, munca sexuală a fost un job ideal. Îmi place să fac conversație, să cunosc oameni noi și să fiu martorul corpului gol al altcuiva, al feței pe care-o face când are orgasm și al vulnerabilității lor.

Rușinea și stigmatul muncii sexuale atârnă de multe ori mai greu decât beneficiile pe termen lung al unui job flexibil, bine plătit. E o povară îngrozitoare să te ascunzi, pentru că ți-e frică să nu fii judecat. Doare să te ascunzi, dar doare și să spui adevărul. Nu ar trebui să-ți fie ușor să te hotărăști să te apuci de muncă sexuală – nu e genul de job pe care să-l faci „doar pentru bani". Industria sexului mănâncă oamenii disperați pe pâine. Dacă te-apuci de așa ceva, trebuie să ai un plan și-o strategie de retragere. Să ai grijă de sănătatea ta psihică. Să te testezi în mod regulat. Să vorbești despre experiențele tale cu cineva în care ai încredere. Să fii sinceră cu tine însăți. Să vezi cum se-adună banii grămadă și să te bucuri de aventură.

Andrea și colaboratoarea ei, Nicole Bazuin, au documentat experiențele acesteia ca escortă într-o carte în curs de apariție, Modern Whore.

*Unele nume au fost schimbate, pentru protejarea anonimatului.

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre prostituate:
Am fost secretara unei prostituate din Elveţia
Fotografiile astea spun povestea unei prostituate de 13 ani
Povestea unei prostituate din Bangladesh