Publicitate
Chestii

Cum să nu fii român prost pe internet: Radiații

O planetă ai cărei oameni cred că Wi-Fi-ul dă cancer e o planetă tristă.

de Alexandra Kaschuta
18 Septembrie 2015, 8:11am

Bau-Bau-ul secolului 21 în habitatul natural. Via Pixabay

Cancerul e echivalentul medical al lui Arsenie Boca în materie de clickbait pe siteuri și publicații pe internet. Nu întâmplător, totul cauzează cancer. CANCER, cu majuscule, că altfel fraierii nu înțeleg gravitatea situației. Chestiile care cauzează cel mai intens și insidios cancer din lume sunt, după site-urile astea, alea cele mai misterioase. De câțiva ani internetul e inundat de diverse articole care țin să ne explice că radiațiile sunt nocive. Nu radiații specifice, ci electromagnetismul, în general. Din seria asta fac parte articolele despre telefoane mobile, despre microunde, și mai nou, despre wi-fi.

Structura articolelor e cam aceeași tot timpul: titlu incendiar (majuscule, exclamații), ceva povești despre un grup de cercetători de la universitatea x care studiază problema, și după aceea, un citat de la un reputat nutriționist sau medic care știe exact cu ce se mănâncă radiațiile. Problema e că radiațiile n-au fost inventate în secolul 21 de corporațiile malefice, ci există de când universul. La propriu.

Lumea e plină de radiații. Dintotdeauna

O bună parte din radiații vin din cosmos. Sunt o farsă proastă de-a lui Dumnezeu. Via Wikimedia Commons

Povestea: „Smog-ul" electromagnetic e de vină pentru tot felul de afecțiuni moderne, mai ales alea cu cauze incerte, care variază sălbatic pe spectrul dintre CANCER și dureri de cap. Ah, am uitat de autism. Și autismul e de la radiații.

Adevărul: Există radiații nocive și radiații care nu ne fac rău. Nu s-au vorbit între ele, ci e doar fizică de liceu. Astea despre care se țipă în media sunt inofensive.

Mulți oameni asociază radiațiile cu Cernobîl, Hiroshima, tomografii înfricoșătoare sau tratamente apocaliptice împotriva tumorilor. Se poate înțelege de ce cuvântul ăsta îi face pe mulți să vrea să se blindeze cu un costum de astronaut placat cu plumb și să-și iodeze și chiloții, dar din asta se omite un simplu fapt: suntem, dintotdeauna, înconjurați de radiații. Un om normal e lovit de 15 000 de particule de radiații pe secundă, și cam cinci sute de miliarde pe an. În mare parte sunt din compoziția naturală a solului și aerului care conțin radon, iar restul sunt din raze cosmice care scapă prin atmosferă. Aici mă refer la radiații nasoale. Sunt peste tot, și nu ai cum să scapi, oricum.

Ce e ignorat de publicațiile astea e că nu toate radiațiile s-au născut egale. În spectrul electromagnetic există vreo șapte tipuri mari de radiații care sunt clasificate în funcție de lungimea de undă. La un capăt sunt undele radio și microundele, adică majoritatea chestiilor care bagă frica în publicul sperios pe internet. În celălalt capăt, sunt radiațiile gamma, alea din explozii de supernove și bombe nucleare, care chiar au motiv să te sperie.

Undeva pe la mijlocul spectrului e și lumina vizibilă. Da, chestia aia care se reflectă de pe suprafețe și face posibilă recunoașterea de la distanță a diferenței dintre bebeluș și o șaorma. Până acum nu am văzut articol despre cum putem face cancer la ochi aprinzând becul de pe hol, dar aștept grupul de cercetători curajoși care vor studia problema.

Există radiații asociate cu apariția cancerului. Nu sunt astea

Există radiații și radiații. Nu ești rasist dacă recunoști că unele sunt mai ok ca altele. Via Wikimedia Commons.

Radiațiile care merită să-ți tulbure somnul se numesc ionizante, și pe spectrul electromagnetic le găsești de la ultraviolete în sus. Ăsta e și motivul pentru care nu e o idee bună să-ți bombardezi cu ultraviolete șoriciul în coșciugele alea frecventate de neveste de fotbaliști. La solar, adică.

Radiațiile astea periculoase se găsesc în mare parte în spațiu și suntem protejați de ele prin atmosferă. Adică dacă nu dormi noaptea cu un ursuleț cu umplutură de uraniu sau îți petreci ani de zile în orbita Pământului doar în slip, ești ok.

Citește și Negarea radiațiilor

Undele radio, groaza cercetătorilor semi-anonimi, au lungimea de undă cea mai mare, cam de la mărimea unui bloc măricel în sus. Cu cât lungimea de undă e mai scurtă, cu atât vorbim de o radiație cu energie mai mare. Cu cât mai multă energie poartă particulele astea, cu atât e mai probabil ca ocazional să se mai ciocnească cu niște atomi din ADN-ul uman, și să te trezești, în cazuri de ghinion serios, cu mutații care duc la cancer. La radiații de frecvență și energie joasă, cum emit suspecții de serviciu gen telefon și router, e cam imposibil să faci cancer.

Chiar și în cazul în care te expui la radiații ionizante, efectul nu e direct. Ele sunt corelate, statistic chiar slăbuț, cu apariția cancerului. Până și din supraviețuitorii Hiroshimei, la o sută de mii de supraviețuitori, doar aproximativ 850 de oameni au făcut cancer pe baza radiațiilor în plus. Iar șapte mii au făcut cancer pentru că, statistic, oricum făceau și stând în Londra. Și ăștia sunt oameni care au încasat în câteva ore doze de radiații ionizante cât județe întregi într-un an.

Telefoanele te pot omorî numai dacă îți citește prietena mesajele

Dacă te joci mult Flappy Birds, o să-ți crească păr în palmă. Serios. Via Pixabay

Cazul ăsta a luat amploare în media după ce Organizația Mondială a Sănătății a clasificat undele radio transmise de telefoane ca un cancerigen de clasă B. Sună a belea, dar nu înseamnă decât că nu se știe dacă sunt sau nu cangerine. Poate că da, poate că nu. Clasa asta e atât de largă pentru că în ea se află o tonă de substanțe și emisii care s-au testat în mare parte din cauza fricii publicului de ele. Practic, în clasa asta intri dacă ești o substanță pe care s-a făcut teste, doar că rezultatele nu-s neapărat concludente. Ca să te liniștești, și cafeaua e în aceeași categorie.

Din fericire, există metastudii și pe tema asta și cam poți să stai liniștit. N-o să-ți prăjești creierii și n-o să te faci Elephant Man dacă-ți freci mecla de smartphone.

Microundele au explodat câteva pisici ghinioniste, dar n-au nimic cu tine

Era udă, acum e împăiată. Fixed. Via Wikimedia Commons

Povestea asta cu oroarea microundelor s-a agitat pe internet, după ce a apărut testimonialul unei bunicuțe care descria experimentul de știință al nepoțicii ei. Asta mică a fiert niște apă în microunde și a udat două plante. Prima, cu apa trecută prin cuptorul cu microunde. A doua, cu apă pură, de la robinet, care nu a fost bruiată de tehnologie. Rezultatul: prima plantă s-a blegit de la apa toxică. A doua n-avea nici o problemă.

Ok, povestea asta e cusută cu o ață atât de albă, că e de fapt galben neon. Pe scurt, nu prea ai ce să-i faci apei, e una dintre cele mai simple și stabile molecule. În cel mai bun caz, poți argumenta că printr-un miracol (dar care?) spargi molecula în oxigen și hidrogen, deși microundele nu au de departe atâta energie să rupă molecule. Dar, fie, să aceptăm și asta.

Problema e că, în acest caz, n-ar mai arăta a apă și nu ți-ar mai veni să-ți uzi decât pantalonii la șocul că poți să alimentezi planeta cu metoda ta ieftină de produs hidrogen. Plus că s-a mai reprodus chestia asta și nu moare nicio plantă tristă, sufocată de apa din cutia diavolului.

Citește și Ideile ciudate ale doctorului Teller, de la bomba foto cu hidrogen, la energia toriului

E clar, pare magic și înfricoșător ce se întâmplă într-un cuptor cu microunde, dar e doar o undă electromagnetică focalizată care agită moleculele de apă în mâncare. Iar asta se întâmplă prin faptul că sunt supuse la încărcături pozitive și, alternativ, negative, de câteva miliarde de ori pe secundă.

Ok, nu sună liniștitor. Dar nu degeaba scula are formă de cutiuță, pentru că, e de fapt, o cușcă Faraday. Șmecheria cu cuștile Faraday e că rolul lor e să țină radiațiile electromagnetice dinăuntru, înăuntru, iar pe cele de dinafară, în afară. Și sunt genul de chestii pe care le poți strica numai dacă dai cu toporul în ele.

Așa că, dacă ai un cuptor cu microunde cu un topor înfipt în el, sau fără ușă, și îl folosești, meriți să fii exclus din bazinul genetic. Nu pentru că aparatele astea ar fi periculoase, ci pentru că, dacă nu mori acum, sigur îți vine în curând altceva de hac. Ceva banal, gen scări rulante, mixer, sau o ladă de mere.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale înfricoșătoare despre radiații:
De ce-și fac din ce în ce mai mulți oameni concediul la Cernobîl
Fotografii cu efectele celei mai mari catastrofe nucleare din lume
Singurii locuitori din zona interzisă din jurul Cernobîlului