Interviu cu un bărbat care trăiește ca un câine

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Interviu cu un bărbat care trăiește ca un câine

Dacă nu-ți găsești oameni care să te accepte așa cum ești, trebuie să schimbi haita.

Când l-am cunoscut pe Pup Scrubs la Weekendul anual al Pasionaților de Piele din Cleveland (CLAW), nu comunica decât prin lătrat și era îmbrăcat cu o jachetă sport pe spatele căreia scria „Pup Scrubs ". La convenție, și-a adus cu el un pătuț pentru câini plin cu jucării de pluș și în timpul unuia dintre cursuri l-am văzut dormind în el încolăcit ca un cățel. Câteva zile mai târziu, în ajunul închiderii, Pup Scrubs a sărit pe canapea lângă mine și a început să se răsfețe. Ne-am alintat în tăcere vreo jumătate de oră, după care a ridicat fața spre mine și m-a întrebat despre rubrica mea, Pupdates.

Publicitate

După o conversație lungă despre obstacolele extreme prin care a trecut ca să-și cumpere sau să-și confecționeze echipamentul și despre perioada în care a fost în Alaska ca să-și îndeplinească un fetiș pe care îl avea cu gerul, am știut că Scrubs era un băiat de treabă și am vrut să-l cunosc mai bine și în afara convenției.

Am păstrat legătura cu el online și m-a invitat la New York în cușca lui specială. Mulți „căței " din comunitate îl știu pe Scrubs drept un cățeluș mascat mereu, care nu vorbește, așa că a fost un privilegiu pentru mine să fiu invitat acasă la el și să aflu mai multe despre stilul lui de viață. Am petrecut weekendul pe malul lacului Ontario, în pădurea în care lui Scrubs îi place cel mai mult să se joace îmbrăcat în echipamentul lui. Am alergat printre copaci, am înotat în lac și am avut ocazia să intru în viața unui cățel dedicat acestui stil de viață. Mai jos găsești o transcriere editată a conversației noastre și fotografii din vizita mea în paradisul cățeilor.

VICE: Ce băiat bun! Cum ți-ai ales numele?
Pup Scrubs: Nu eu l-am ales. Niciun cățel care se respectă nu-și dă singur numele. Numele ți-l dă un stăpân sau un alpha.

Cum ți-a ales stăpânul numele?
Datorită echipamentului pe care îmi place să-l port. Îl port chiar acum!

Am văzut că ai multe costume. Ții minte care a fost primul de care te-ai îndrăgostit?
Primul a fost echipamentul de fotbal american. A fost primul echipament fetiș pe care mi l-am luat cu primul card de credit când aveam 18 ani. De când vedeam fotbal american la TV sau vedeam jucători de fotbal în vestiarele de la școală, mi-am dat seama că îmi plac echipamentele de fotbal. Dar nu e foarte practic de purtat în viața de zi cu zi.

Publicitate

Am văzut că ai echipamente diferite. Toate joacă un rol în conturarea personajului tău?
Da, accentuează anumite aspecte ale personalității mele. Am și echipament de scafandru, și de pompier.

Ce faci când nu ești cățel?
Lucrez. Nu e prea distractiv să vorbesc despre asta. De obicei port zgardă tot timpul cu excepția momentelor când am conferințe pe Skype. Păstrez mereu câte un obiect de căței la mine. Când le scriu șefilor mei, folosim mereu termeni canini, bonusurile se cheamă Scooby Snacks, dăm laba și așa mai departe. Încerc să-mi introduc lumea canină la locul de muncă.

Citește și: Ce am învățat cât am lucrat la un magazin de fetișuri gay

Cum ai ajuns să ai acest stil de viață?
Știu că mă uitam pe un catalog pentru fetișuri și am dat peste o cagulă de căței. Îmi amintesc foarte clar că m-am gândit: Ce porcărie! Cine ar vrea să poarte așa ceva și să arate ca un cățel? Asta a fost înainte să cunosc un om-cățel. Mi-au plăcut mereu câinii. Mi-a plăcut câte de simplu e să interacționez cu ei, dar abia când mi-am pus pe cap o cagulă de cățel s-a schimbat ceva în mine. Mi-am dat seama că eram fix eu însumi. În 2004, l-am cunoscut pe primul meu stăpân, cel care mi-a dat numele de câine care mi-a trezit cățelul interior.

Una dintre ținutele în care te-am fotografiat era o haină roșie pe care o luasei pentru fetișul tău cu vremea rece. Poți să-mi povestești despre el?
E cel mai mișto echipament pentru căței. E mare, pufos și extrem de confortabil. E foarte fain să explorezi natura pe vreme rece și să interacționezi cu oamenii. Am fost o dată în Alaska în timpul celor treizeci de zile de întuneric. A fost magic.

Publicitate

Poți să-mi povestești despre bazinul de izolare de la tine de acasă și despre metodele tale de somn?
Mi-am luat de curând bazinul de izolare care te face să-ți pierzi simțurile și sii zen. E o experiență minunată. Am și coșuri pentru căței pe aleea din fața casei. De obicei îmi pun în ele un sac de dormit moale. Cu cât e mai frig, cu atât mă simt mai confortabil acolo pentru cî mă pot înfășura într-un sac de dormit și am un respirator electric care injectează aer într-o mască de gaze pe care o port toată noaptea în timpul somnului.

Ai niște sfaturi pentru cei care sunt interesați de acest stil de viață?
O să fie oameni care vor vrea să-ți marginalizeze personalitatea de cățeluș. O să îți spună că ești un prost. Dar nu te teme să fii tu însuți. Nu te teme de schimbare, nu te teme să schimbi cercul de prieteni. Haita în care umbli îți poate înfrumuseța viața în moduri incredibile.

Eu sunt fericit în momentul de față, dar a trebuit să renunț timp de câțiva ani la acest stil de viață pentru că soțului meu nu-i prea plăcea. Era atât de dezinteresat și nu avea chef să se joace cu mine încât era cât pe ce să renunț de tot la asta. Dar apoi am întâlnit grupul potrivit de oameni care mi-a schimbat total percepția. Între timp, mi-au scris mulți oameni care se temeau să-și urmeze visul și i-am încurajat. Dacă oamenii din viața ta nu te acceptă așa cum ești, trebuie să găsești alți oameni care vor face asta. N-ai decât să-ți înăbuși cățelul din tine, dar el tot va ieși la suprafață. E un lucru frumos, la care n-aș renunța pentru nimic în lume.

Publicitate