Publicitate
Chestii

Studenții români fac un ban în plus din pariuri, meditații sau bișniță în cămin

„Am făcut o vreme combinaţii cu carne pe care o vindeam la bucătaria unui spital."

de Mădălin Istrate
13 August 2016, 11:05pm

Fotografie de Oli R, via Flickr

Când mă gândesc la studenţie, am un tablou epic în minte: discuţii filosofice, glume memorabile, libertate (nu e la fel când faci facultatea în oraşul natal) şi nuditate în buzunare. Primele trei sunt ok, dar să n-ai bani nici de-un wc public nu-i mereu chiar funny. De fapt, dacă nu faci un articol la VICE în care să trăieşti o zi ca un sărăc, fără niciun leu în buzunar, nu e deloc amuzant.

Când eşti student, în mare parte, banii vin de la părinți. Măcar la început. Și e posibil să nu fie de ajuns nici măcar pentru întreţinerea la limita existenţei, așa că eşti nevoit să faci cumva rost din altă parte. Poate socoteşti să te angajezi, ceea ce e foarte în regulă. Vezi, totuși, să nu visezi că ajungi direct manager sau CEO la o multinațională, că n-ai șanse. Ca student, mai realist e să-ți faci planuri pentru call-center şi împărţit pliante. Mai sunt și bursele, dar nici alea nu depăşesc 300-350 de lei.

Dar asta nu-i tot. Mai poţi să faci şi alte chestii ca să scoţi nişte bani. De exemplu, eu cumpăram haine ieftine de la second hand-uri, după care le vindeam cunoscuţilor cu un preţ ceva mai mare. Nu erau sume mari, dar mă sprijineau să-mi mai scot din pârleală. La fel și când luam făcături de ceasuri, cu 10-15 lei, de prin magazine chinezeşti, şi pretindeam că-s de firmă când le vindeam.

Ca să aflu cum fac alții rost de lovele, am întrebat câțiva foşti sau actuali studenţi. Cel mai probabil, te vei regăsi măcar într-una din preocupările de mai jos:

CASTINGURI DE RECLAME

Screenshot via Youtube

„Toată studenţia mea m-am învârtit în jurul agenţiilor care ţineau castinguri de reclame, filme sau chiar reality show-uri. Şmecheria elementară e să te înscrii la mai multe agenţii, ca să ai şanse mai mari să fii chemat la un casting. Eu ţin minte că eram înscris, în acelaşi timp, la vreo zece. Bine, uneori se întâmpla să fie «secetă» şi nu prindeam mare lucru. Banii pe care-i făceam lunar variau între 300 și 1 200 de lei.

De exemplu, la o figuraţie simplă câştigi între 40 și 60 de lei, gen aplaudac. La o emisiune de la TV e mai nasol, că stai şi până la zece ore acolo. Pe de altă parte, e şi figuraţia aia mai specială, în care, dacă ai un rol principal şi ţi se vede faţa, poți lua şi până la 800 de lei. Odată, timp de şase zile am participat la tragerea unui film, iar eu eram băiatul care ţinea un steguleţ în mână şi dădea startul la curse de maşini. Aici, am câştigat 1 200 de lei dintr-un foc. Ştii ce-nseamnă banii ăştia pentru un student?! Un fel de sex cu Megan Fox." (Traian, Facultatea de Sociologie)

MEDITAȚII PENTRU ELEVII DIN ȘCOALA GENERALĂ

„Mă tot saturasem să-i cer bani maică-mii, aşa că am găsit o metodă să fac rost de nişte bani. Bunică-miu şi maică-mea au fost aşi în matematică, iar copilăria mea a fost marcată de «hai să facem cinci minute nişte exerciţii la matematică». Evident, alea cinci minute deveneau ore bune. Îmi blestemam zilele pe atunci, că mă luau de la Tom şi Jerry.

Cum la matematică mă pricepeam, am pus anunţ pe net, într-o seară de beţie, că dau meditaţii copiilor de generală, cu 25 de lei. Uitasem complet că am dat anunţul ăla până când m-a sunat, după vreo săptămână, o mamă. Voia să fac meditaţii cu fata ei de clasa a şasea. De atunci, oamenii au început să mă recomande, iar acum, după vreo jumătate de an de practică, am şapte copii pe care-i meditez lunar şi sunt în continuare student. "(Adi, Facultatea de Inginerie a Calculatoarelor)

POKER PE INTERNET

Fotografie via Pixabay

„Am început să joc poker pe internet când făceam trecerea de la liceu la facultate. După ce m-am prins din zbor de reguli , timpul pe care-l petreceam la masa virtuală de joc ajunsese şi la 8-10 ore pe zi, iar asta în paralel cu facultatea. Devenisem pasionat de joc şi idealul că o să câștig mii de euro mă făcea să stau treaz toată noaptea. Primii bani câștigați au fost vreo 50 de dolari.

Lucrurile s-au mişcat bine destul de rapid. În primul an de facultate, deja ajunsesem să câştig în jur de o mie de dolari lunar, fără să neglijez școala. Îmi permiteam în perioada aia să închiriez o garsonieră în care stăteam singur, în condiţile în care înainte o ardeam într-o cameră infectă de cămin studenţesc. Partea naşpa e că eram permanent stresat. Am pierdut de mai multe ori tot ce câştigasem pe o luna într-o singură zi. M-am lăsat când am realizat că, da, poţi face bani din asta, dar nu tot timpul.

În perioada aia de studenţie, banii pe care i-am câştigat din poker au fost aur curat. Dar realitatea este că doar vreo 10% din jucători câştigă. Nu m-am lăsat definitiv de jucat, dar fac asta mai rar și mai responsabil." (Andrei, Facultatea de Psihologie)

CARNE VÂNDUTĂ LA BUCĂTĂRIA UNUI SPITAL

„Dacă mă întrebi ce lucruri am făcut în studenţie ca să fac rost de bani, îmi vine să-ţi răspund: «Ce n-am făcut?! » Bine, am început să fac asta încă de prin liceu, însă apogeul a fost când am ajuns la cămin, unde bişniţa a fost în floare. Acolo, am început să repar routerele colegilor, pentru că, la un moment dat, a fost o «inflaţie» de stricare a lor. Mă-nțelegi, da?! Apoi, vindeam cu un prieten clătite făcute de noi cu vin fiert.

Când a fost perioada mărţişorului, am mers în Dragonul roşu şi-am cumpărat vreo sută de mărţişoare. În aceeaşi zi, toate au fost vândute. Le-am luat cu 0,2 bani și le-am dat cu 4-5 lei. Mergeam din uşă în uşă, iar când fetele ieşeau, noi le puneam deja în pieptul sau la mâna lor. Schema mergea şi, din experienţa de la Top Shop cu tigăi şi saltele, unde eram campion, învăţasem să dau la pachet. Aşa că, pe lângă mărţişoare, dădeam şi cleme, cercei sau cutii de bijuterii. În perioada aia, am vândut pe bandă rulantă.

Am mai făcut bişniţă în cămin cu haine şi ceasuri pe care le achiziţionam din acelaşi loc preferat al meu, Dragonul Roşu. Imaginează-ţi că ajunsesem în punctul în care am făcut o vreme combinaţii cu carne pe care o vindeam la bucătaria unui spital. (Narcis, Facultatea de Marketing)

Citeşte şi: Ghidul VICE pentru viața studențească

PARIURI SPORTIVE

„Prima dată când am jucat la pariuri sportive eram prin clasa a zecea. Pe tot parcursului liceului am frecventat case de pariuri, însă nu foarte des. Eh, odată cu intrarea la facultate, casa de pariuri de lângă căminul meu din Regie m-a tentat tot mai mult. Mai ales că unul din colegii mei de cameră era veteran la aşa ceva. Ajunsesem să merg de trei sau de patru ori pe zi la agenţie.

Sistemul era aşa: băgam maxim şase meciuri cu cote mici pe un bilet, până în 1,50, şi mizam, în general, între 10 şi 50 de lei. Băgam multe bilete și măcar unul ieşea câştigător. Așa îmi scoteam banii pe care-i investeam. Câteodată, nu ieşea niciun bilete, alteori erau câştigătoare toate. Per total, raportat la banii investiţi şi câştiguri, eram lunar pe plus, cât să-mi permit să beau o bere sau ceva. Am renunţat la pariuri când mi-am luat primul job serios. A, şi pentru că pariurile te termină psihic. Stai mereu cu inima-n dinţi să afli rezultatele meciurilor." (Teo, Facultatea de Inginerie Electrică)

Citește și: Ce-am învăţat ca student la 30 ani, în România

MACHIAJ PENTRU FETELE DIN CĂMIN

Fotografie via Pixabay

„M-a rugat colega de cameră din cămin, într-o seară de ieşeală, s-o machiez. N-aveam cursuri de make-up sau ceva de genul, dar am zis ok. Ziua următoare a venit o altă fată şi mi-a cerut s-o machiez, că-i place tare cum am aranjat-o pe colega mea. O perioadă de câteva săptămâni s-a tot lungit cu fete noi care-şi doreau să le machiez. Nu le ceream bani pentru asta, ci doar se simţeau ele să-mi dea o bere când ieşeam pe undeva. Eram în anul doi de facultate la vremea aia.

Când am văzut că s-a dus vorba de mine, am zis să fac şi nişte bănuţi pe treaba asta. M-am împrumutat la un văr de nişte bani şi-am cumpărat două truse de machiaj ceva mai performante. Am pus anunţuri pe toate grupurile facultăţii şi căminelor, iar apoi, contra sumei extraordinare de doar 10 lei, fetele se îngrămădeau să le tencuiesc faţa. Partea amuzantă e că mi-am descoperit o pasiune pentru make-up, iar eu încă machiez fete. Ce-i drept, acum o fac într-un salon profesionist." (Miruna, Facultatea de Geografie)

Urmărește VICE pe Facebook:

Citeşte mai multe despre studenţie:
Întrebarea zilei: Cât de important este pentru un student român pachetul primit de acasă?
Fotografiile astea îți arată că studenția românească e un haos etern
Ghid pentru studenţii români care vor să plece cu bursă Erasmus