În Groenlanda rahatul e o delicatesă

Când îi spui cuiva „mănânci căcat", nu e tocmai un compliment. Dar pentru mulți groenlandezi e un fapt real. Asta pentru că, în anumite părți ale Groenlandei, căcatul unei păsări numită ptarmigan e considerat o delicatesă – parțial și din cauză că în această țară resursele sunt limitate. Rahatul ăsta de pasăre se cheamă urumiit, e colectat iarna, când e uscat (vara e cam moale și scârboșel), și se gătește în ulei rânced de focă, alături de bucăți de carne de focă. Pe vremuri, carnea de focă era mestecată de femei înainte să fie scuipată înapoi în oală.

În timp ce-ți vine să vomiți de la toate informațiile astea, permite-mi să te informez că ptarmiganii sunt galiforme, o categorie de păsări care include găinile, curcanii și fazanii. Sunt numiți și găini de zăpadă. Au pene peste urechi, pe pleoape și pe nări, așa că rezistă foarte bine la frig.

Iată o informație importantă pentru amatorii de această delicatesă: un ptarmigan rămâne pe loc pentru perioade lungi de timp și se poate căca de cincizeci sau mai multe ori în același loc. Asta înseamnă că nu trebuie să cauți căcații pe tot câmpul, ci îi găsești pe toți într-un singur loc.

Să revenim la Groenlanda. Am călătorit de multe ori prin acest teritoriu înghețat și am mâncat urumiit de două ori. Prima oară a trebuit să rog un groenlandez să mă lase să-l încerc. De ce a trebuit să-l rog? Pentru că groenlandezul mi-a zis: Americanii sunt plini de căcat, dar nu le place să-l mănânce. " Până la urmă l-am convins să-mi pregătească delicatesa și – a doua oară când am încercat-o – gustul rânced al uleiului de focă a camuflat aroma căcatului de ptarmigan.

Luna trecută, s-a întâmplat să trec prin Islanda și, oricât am căutat, n-am reușit să găsesc căcat din ăla. Apoi am vizitat o prietenă micoloagă din Akureyri care avea, din întâmplare, pe biroul ei, o pungă cu urumiit. Voia să testeze ce fel de ciuperci cresc pe el, dar când a văzut cu ce jind mă uit la punga ei, mi-a oferit-o.

Așadar, am pregătit, împreună cu prietena mea Lene, versiunea islandeză a rețetei. Cu munții înzăpeziți la orizont, am pus niște grăsime de oaie pe foc și am început s-o topim într-o farfurie. Important de reținut: seul de oaie nu era rânced.

În loc de carne de focă, am folosit carne de urs. La final, am golit conținutul pungii în oală și l-am rugat pe Sterculius, zeul roman al excrementelor, să ne binecuvânteze mâncarea. Am adăugat niște turmeric și am ținut amestecul pe foc vreun sfert de oră.

În timp ce se gătea, am dezbătut care ar fi cea mai bună băutură însoțitoare. Până la urmă am ales Birkir, un schnapps islandez aromat cu mesteacăn. Nu de alta, dar ptarmiganilor le plac ramurile și frunzele de mesteacăn.

„Noroc!" a zis Lene și a ridicat paharul.

„Noroc!" am zis și eu.

Am înhățat cu furculița trei câcăței și i-am îndesat în gură. Aveau o textură crocantă, cu un conținut mare de fibre, și o aromă de vegetale ușor fermentate.

Eu și Lene am hotărât că-i dăm nota 9 pentru aromă.

S-a apropiat de noi un localnic și ne-a cerut să guste minunăția, dar ne-a zis că mai e nevoie de sare. Știu ce-ți zici: cu sare sau fără, tot n-o să bagi așa ceva în gură. Dar te iert că gândești așa. La urma urmei, oameni din diverse părți ale lumii au aceeași părere despre tofu, despre porumbul modificat genetic, despre hamburgerii McDonald 's. Delicatesa unei culturi e un gunoi pentru al tă cultură. Cum a zis Whoppi Goldberg: „N-o să le placă tuturor ce-mi place mie, dar îmi rezerv dreptul să-mi placă. "

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe ciudățenii culinare pe VICE:
Burgerii au carne de șobolani și ADN uman în ei
Ai bea o bere făcută din drojdie din buricul tău?
Cum să transformi carnea de porc în router Wi-Fi