FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Cum vede viitoarea generație de medici legalizarea șpăgii

În România, meseria de medic a ajuns un sport extrem.
Fotografia via kumarihealing.com

Zilele astea se vorbește destul de mult despre șpagă în spitale. Toate astea din cauza unei legi care ar urma să impoziteze plicul, aflată acum la Camera Deputaților. Cu toții am avut, cel puțin o dată, o rudă prin alianță în spital, deci știm „cum merge treaba". Numai că lucrul ăsta cu legalizarea spăgii i-a scandalizat pe mulți.

Am vorbit despre realitățile sistemului medical românesc cu câțiva din următoarea generație de medici. I-am întrebat de dinozauri, plicuri, plecarea în străinătate sau guvernanți. Am vrut să aflu cum gândesc medicii tineri, ăștia din generația mea, mai ales că mai mereu vorbesc alții în numele lor.

Publicitate

VICE: Ar trebui sistemul medical din Romania să nu-i mai trateze deloc pe cei care nu au asigurare, cum se întâmpla înainte în America?
Anca (absolventă a Universității Titu Maiorescu): Într-o gardă de 24 de ore, într-o unitate Primiri Urgențe, ai 60 de pacienți pe zi, unde jumătate dintre ei sunt neasigurați. Nu mi se pare OK ca problema asta să fie manageriată de medici, noi ar trebui să ne facem datoria și să salvăm vieți, nu să stăm ca niște „funcționari publici" să căutam prin hârtii și programe pe calculator.

Pentru ce boli crezi că e mai bine să se trateze pacienții români în alte țări?
Nu pot înțelege lucrul ăsta, nu vreau să-l înțeleg. Dar ce pretenții să ai de la bieții pacienți români, dacă prim-ministrul le pleacă în Turcia pentru o operație de genunchi pe care și un rezident ortoped-traumatolog o poate face foarte bine, încă din anul patru de rezidențiat? România ar trebui să le asigure medicilor tot ce au nevoie ca ei să profeseze la cel mai înalt nivel. De exemplu, metode de imagistică performante, ca să nu mai așteptăm celebrul: „Vedem când deschidem ce e acolo."

VICE: S-a întâmplat vreodată să achiziționezi materiale pentru spital din banii tăi?
Iulia (Rezident, anul II, Expertiza Medicală a Capacității de Muncă): Atât eu, cât și colegii mei, am cumpărat materiale care ne ajută să ne desfășurăm activitatea la patul pacientului - mănuși de unică folosință, săpun, role de hârtie - și produse de papetărie - top-uri de hârtie, pastă corectoare, lipici. Fără ele nu am fi reușit să tipărim biletele de ieșire, scrisorile medicale și să aranjăm foile de observație.

Publicitate

Am înțeles că, de multe ori, rezidenții sunt obligați să predea o parte din banii primiți medicului care-i supraveghează sau șefilor de secție. Ai auzit vreodată de așa ceva?
Chiar din primele luni de rezidențiat am auzit printre colegi povești de genul. Eu, din fericire, nu m-am întâlnit cu astfel de situații. Însă, din câte povesteau, au fost momente când erau certați și amenințați dacă refuzau „atențiile", pe motiv că „se învață pacienții să nu mai dea."

Citește și Cum a devenit șpaga de Crăciun pentru educatori un cadou oferit cu dragoste

Cum vor fi tratați oamenii care nu-și permit să dea acel plic, atât timp cât ceilalți pacienți dau șpagă?
Cred că orice pacient cunoaște „riscurile" și încearcă din puținul pe care îl are să dea doctorului. Unde am făcut eu stagii până acum erau pacienți care nu se fereau de rezidenți și ofereau pe față doctorului mici atenții, dar sunt convinsă că lucrurile se întâmplau și între patru ochi, feriți de martori.

De ce e medicina mai importantă decât alte profesii?
Eu cred foarte mult în profilaxia bolilor și mi-ar plăcea ca doctorii din România să se poată concentra mai mult pe meseria lor. În prezent, nu dormi nopțile că nu ai din ce să plătești rata sau că nu ai avea posibilitatea să crești un copil. Nu mai vorbesc de frustrarea pe care o trăiești când nu îți poți ajuta părinții, după ce te-au susținut o viață întreagă.

VICE: Neajunsurile financiare din sistem se resimt și în calitatea educației medicale?
Csaba (absolvent al Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș): În ultimii ani, am avut senzația că parcă nu sunt destul de pregătit practic, dar bănuiesc că, la un moment dat, toți absolvenții au simțit asta. În timpul pregătirilor teoretice suntem bombardați de informații despre diferite metode de diagnostic și de tratament care în România sunt încă SF. Un simplu examen imagistic cu rezonanță magnetică trebuie programat cu săptămâni, chiar luni în avans, din cauza lipsei de aparatură.

Publicitate

De ce crezi că pentru medici nu sunt bani, dar pentru Catedrala Mântuirii Neamului, care a primit anul trecut aproape 30 de milioane de euro, sau pentru salariile demnitarilor, cele mai mari din Europa, există fonduri?
Biserica, ca instituție, a primit mereu mai mult sprijin decât știința și sunt convins că asta nu se va schimba. În ceea ce privește salariile demnitarilor, am să comentez asupra faptului că ei, fiind la vârful „lanțului trofic," au făcut și vor face în continuare ce vor, fără repercusiuni, pentru că știu că poporul nu va face nimic împotriva lor. Liderii aleși de popor reprezintă poporul. Schimbarea de orice natură necesită efort, iar puterea de a schimba ceva a fost și va fi mereu în mâna poporului.

Citește și Întrebarea zilei Se mântuiește neamul românesc sau nu?

Ce ai schimba dacă ai lucra la Ministerul Sănătății?
Unui pacient cu politraumă nu-i de ajuns să-i tratezi numai fractura de humerus, pentru că are leziuni și în altă parte. La fel, dacă vreau să tratez „sistemul" e nevoie de o abordare mai amplă. Dacă aș fi ministrul Sănătății aș încerca să colaborez cu ministerul Finanțelor și cu cel al Învățământului, ca să încerc să rezolv problemele legate de pregătirea și salarizarea cadrelor sanitare.

VICE: E sănătatea un drept sau un serviciu? Ar trebui sistemul medical să nu-i mai trateze deloc pe cei care nu au asigurare?
Gabriela (Medic Rezident, anul IV, Medicină Internă): Este, în primul rând, un drept. Unul fundamental. Ar însemna să le refuze dreptul la viață. Însă, înainte de a intra în polemică despre tratamentul celor care nu cotizează la sistemul public de sănătate, trebuie făcută o diferență clară între ce înseamnă tratament de urgență, fără de care continuarea vieții nu ar mai fi posibilă, și tratamentul în regim ambulator. Asigurarea primului, în orice condiții, este mandatorie. Al doilea este discutabil și nesustenabil fără contribuție individuală.

Publicitate

Ce crezi de mărirea cu 25% și plicul legalizat?
O mărire de 25% la salariu ar însemna aducerea salariilor la zi. Atât. Plicul legalizat este cea mai mare greșeală care s-ar putea face. Trecând peste faptul că guverne la rând nu au crescut salarizarea personalului sanitar, bazându-se tocmai pe aceste plicuri, suntem puși cu toții, medici și pacienți, în fața unei jigniri absolute și absurde, desprinsă parcă dintr-un roman de Kafka: aceea de a continua să dăm și să primim plicuri.

Cum ar fi dacă ar amenința fiecare clasă profesională bugetară cu încetarea activității?
Haideți să facem, rând pe rând, toate categoriile profesionale, tot ce ne stă în putință pentru a curăța sistemul. Să ne asumăm cu toții că suntem în situația actuală datorită corupției guvernanților nostri. Să ne asumăm că i-am lăsat să fure, că i-am lăsat să iasă în media debitând decizii absurde și că i-am lăsat să le și implementeze. Și apoi, să ne asumăm că cineva în țara aceasta trebuie să facă schimbarea, pe bune.

VICE: Te simți reprezentată de sindicatele medicilor?
Diana (Medic Rezident, Anul IV, Pediatrie): Noi, rezidenții, nu avem un sindicat, nu suntem reprezentați în niciun fel în „forumurile înalte." Există Asociația Medicilor Rezidenți, care încearcă să schimbe câte ceva în sistem, dar, în final, suntem fiecare pe cont propriu.

Ești dispusă să ieși în stradă la grevă să-ți ceri drepturile?
Cred că grevele au un mare impact, e un mod de a atrage atenția publicului, și a politicienilor, și e singura modalitate prin care ne putem exprima direct. Arătăm astfel că suntem importanți. Că, fără noi, mașinăria nu poate funcționa.

Publicitate

Citește și Cinci motive pentru care greva fiscală e soluția finală

Care sistem medical din altă țară ți s-ar părea potrivit în România?
În sistemul românesc, după o gardă de 24 de ore, suntem obligați să ne continuăm treaba pe secție, ca într-o zi normală de lucru. În Franța e ilegal. Ziua de după gardă este „repaus de securitate". Pentru cazuri complicate, se reunesc în discuții interdisciplinare medici de pe diversele specialități implicate. La noi, trebuie să ai propria rețea, prin cunoștințe, și să te rogi de ei pentru un aviz de specialitate. Apoi, există un respect general. La noi, rezidentul e undeva jos, n-are dreptul la cuvânt.

Se dă șpagă în Franța?
Țin minte că vorbeam cu un coleg din România, chirurg, care mă întreba cum e cu șpaga în Franța. Îi era imposibil să creadă că nu se dă spagă. Mi s-a părut înjositor când m-am întors în România, că unii pacienți încercau să-mi bage bani în buzunar. E super ciudat sentimentul. Culmea e că, până la urmă, spre sfârșitul lunii, când rămân fără bani, nu mai refuz așa de vehement, pentru că îmi dau seama că mi-ar prinde bine ăia 10-20 de lei.

VICE: Cum vezi tu perspectivele tale financiare?
Cosmin (Medic Rezident, Anul IV, Anatomie Patologică): Situația medicilor din domeniul Anatomiei Patologice, precum și a medicilor legiști, este una specială, deoarece modul de salarizare este diferit. Sistemul presupune acordarea unui spor aplicat la salariul de bază, având în vedere condițiile de muncă. Astfel, salariile sunt decente, deși nu la același nivel cu restul Uniunii Europene.

Publicitate

Care sistem medical din altă țară ți s-ar părea potrivit în România?
În Israel, de exemplu, multe dintre departamentele spitalului în care am lucrat se bazează pe sponsorizări. În România, sistemul medical pare a fi omis de pe lista unor astfel de acțiuni. Există multe proiecte finanțate din fonduri europene, care au ca rezultat crearea unor condiții de lucru moderne și la același nivel cu țările europene vestice. Dar, pentru utilizarea acestora mai departe, este nevoie de un personal medical corespunzător plătit.

Cum vezi sistemul medical privat de la noi?
De cele mai multe ori, medicii care lucrează în sistemul național, lucrează și în sistemul privat. Baza actului medical este aceeași. Unul dintre avantajele majore ale sistemului privat este o bună organizare, confortul pacientului fiind pus pe primul loc. Scopul meu este însă să contribui la îmbunătățirea sistemului național de sănătate.

Citește și Am vorbit cu studenții la Medicină despre moarte și cadavre

VICE: Ce crezi de mărirea cu 25% a salariilor medicilor și de plicul legalizat?
Irina (absolventă a Universității de Medicină și Farmacie din Craiova): Rezidenții cu salariul sub 3 000 de lei primesc o bursă lunară neimpozabilă de 670 de lei. Practic, rezidenții vor câștiga un pic mai mult, dar vor pierde acea bursă, deci venitul lor rămâne aproximativ neschimbat. Efectul acestei majorări s-ar simți doar atunci când îți faci un credit. Iar plicul, fie el și legalizat, nu reprezintă decât o înjosire, atât a medicului, cât și a pacientului.

Publicitate

Crezi că șefii de clinici, „dinozaurii" cu venituri de până la 12 000 de euro, conform publicației Viața Medicală, vor fi, de fapt, cei care vor profita de această modificare a legii?
De profitat ar profita toată lumea, nu doar șefii cei mari. Dar, după matematica mea umilă, o mărire de 25% dintr-un salariu de 1 200 lei nu se simte la fel ca 25% din mii de euro.

Cum vezi tu discrepanța asta dintre veniturile lor, și veniturile unui rezident sau ale unui medic obișnuit, care reprezintă, de fapt, grosul sistemului medical?
Problema se pune în felul următor: nu de ce au acei „dinozauri" un venit așa de mare, ci de ce restul medicilor nu sunt și ei plătiți pe măsură și sunt obligați fie să trăiască pe spinarea părinților, fie să găsească alte metode prin care să-și completeze venitul lunar. Cum ar fi cei trei „P": „plicuri," „particular," „plecat."

VICE: Cine ar trebui să plătească salariile medicilor, statul sau pacienții?
Dan (Medic Rezident, anul I, Hematologie): În România există un sistem de asigurări de sănătate. Spitalele care au contract cu Casa de Asigurări primesc bani, bani care să acopere și dările pentru personalul medical. Nu este normal ca un pacient, care este și contribuabil, să mai fie nevoit să plătească în plus pentru salariul unui medic.

Ar putea fi o problemă influențarea calității actului medical prin șpaga primită?
Nu este vina pacientului că suferă de o afecțiune. Starea de bine a unei persoane nu poate fi condiționată de faptul că acea persoană a dat sau nu șpagă. Însă, din păcate, în realitate, mai există astfel de cazuri. Ceea ce este și mai trist este faptul că sistemul de asigurări există tocmai pentru a elimina această condiționare. Și pentru a te asigura că toți contribuabilii primesc același acces la îngrijiri. Însă eficiența acestui sistem este foarte îndoielnică.

Publicitate

De ce ar trebui pacienții să fie solidari cu medicii?
Pacienții ar trebui să fie solidari cu medicii care își respectă meseria și nu condiționează actul medical. Treaba este multă, iar salariile sunt, la acest moment, aproape nesemnificative. Suma pe care o avem nu ne permite un confort în viața personală, pentru a ne putea ocupa și mai bine de acordarea de ajutor pacienților.

Citește și Pacienții români sunt niște masochiști fără piele neagră și bici

VICE: Neajunsurile financiare din sistem se resimt și în calitatea educației medicale?
Andrei (rezident, anul II, Chirurgie plastică, Estetică și Microchirurgie reconstructivă): La Timișoara există trei cursuri practice de microchirurgie de renume internațional. Simpla participare la acestea costă între 690 și 890 de euro. La un salariu actual de aproximativ 1 200 de lei, nu îmi pot permite să particip.

De ce crezi că pentru medici nu sunt bani, dar pentru Catedrala Mântuirii Neamului, care a primit anul trecut aproape 30 de milioane de euro, sau pentru salariile demnitarilor, cele mai mari din Europa, există fonduri?
Cu toții am fost revoltați în momentul în care demnitarii și-au dublat salariile, însă nu am văzut vreo reacție concretă a societății civile. Deciziile privitoare la finanțarea Catedralei Mântuirii Neamului sunt decizii politice, ale căror substraturi nu le cunoaștem îndeajuns. Însă lipsa de reacție sau aprobarea tacită a majorității societății civile face ca această finanțare să fie una necesară și justificată.

Ce atitudine ar trebui să aibă medici mai cunoscuți publicului românesc, precum Raed Arafat sau Sorin Oprescu, în această perioadă?
Nu vreau să cred că tăcerea aceasta constituie un îndemn pentru plecarea definitivă în străinătate. Dacă ei nu se vor implica acum, probabil și mai mulți medici vor părăsi țara. În momentele acestea mă întreb: ce își doresc cu adevărat conducătorii și liderii sistemului medical românesc? Ce planuri au pentru generația noastră sau pentru generațiile ce așteaptă la porțile facultăților de medicină?

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește și alte materiale despre medici:
La ce să te aștepți de la o examinare rectală
Doctorii nu pot face nimic pentru tine
Un doctor spune că va trăi 150 de ani, dacă ia o sută de pastile pe zi