FYI.

This story is over 5 years old.

Mâncare · Bucătărie românească și internațională

Ingredientul secret pentru cele mai bune cocktailuri cu tequila

Tequila e tatăl băuturilor. E un dar de la Dumnezeu.

Tequila e tatăl băuturilor.

E un dar de la Dumnezeu. Nu contează dacă crezi în Dumnezeu sau nu. Fac parte din juriul Competiției de Băuturi Spirtoase din San Francisco și am gustat o groază de chestii dubioase, chiar și sotol, bacanora, raicilla și mezcal oaxacan, deci pot să confirm acest lucru.

Restaurantul familiei mele, din San Francisco, a fost primul restaurant care a luat vreodată tequila în serios, iar tot ce am făcut a fost să nu mai servim tequila care nu era tequila făcută 100% din agave, cunoscută ca mixtos în industrie. Și am fost primul restaurant din întregul SUA care n-a mai servit așa ceva, chiar dacă ne-a cam ars la buzunar. Nu uita, asta se întâmpla în anii 1980.

Publicitate

Fixația asta cu tipul de tequila m-a făcut să experimentez cu ruda sa fără alcool: sirop de agave. L-am adăugat în margaritas imediat ce a fost disponibil pe piața americană în 1985, dar habar nu aveam că va duce la crearea unui standard nou în lumea cocktailurilor cu tequila.

Dacă stai să te gândești, siropul de agave e o alegere naturală pentru margarita, în loc să folosești sirop normal din trestie de zahăr sau chiar lichior de portocale, după cum cer anumite rețete, care strică aroma delicată a tequilei. Siropul de agave intensifică aroma, pe lângă faptul că oferă o textură aparte când e pus într-o băutură.

Atunci, noua textură a margaritei se pare că a adus mai mult decât un avantaj afacerii familiei mele, care îi făcea pe clienți să se întoarcă pentru mai mult. M-a ajutat și să-i fac pe clienții mei să depășească etapa unui mix cu prea multă sare. Atunci, 99% dintre băuturi erau amestecuri, până când a apărut restaurantul meu și a început să le facă cum trebuie. Mi-am educat clienții cu agave.

Relația mea cu tequila a început ilegal, cum probabil li s-a întâmplat multora. Am luat prima gură când aveam 15 ani. Mi-am făcut primul Manhattan când aveam 14 ani, iar asta mi-a schimbat viața. Am 51 de ani și încă învăț.

Perioada în care am lucrat în restaurantul mexican al familiei mele, în San Francisco, mi-a servit ca școală de barman, iar anumiți polițiști care veneau dimineața devreme ca să comande „cafea specială", cu un shot de tequila, erau cobai. Amintește-ți că San Francisco era altfel atunci.

Publicitate

Tequila s-a schimbat dramatic din anii 1980. Asta s-a întâmplat înainte ca tequila să devină corporatistă și să apară branduri vedete. Cele mai din frunte erau Hornitos și Herradura și se diferențiau ca aromă de versiunile deja cunoscute. Cel mai nebun lucru de atunci era că industria tequilei le spunea clienților să bea amestecuri în loc de tequila 100% din agave, spunând că primele sunt mult mai ușor de digerat.

N-am să uit niciodată când Cuervo a introdus produsul lor din 1800 ca unul de calitate superioară în 1976, însă, în ciuda prețului ridicat și ambalajului fițos, era un amestec! Mă așteptam la mai mult de la brand.

Dar am divagat, așa că mă întorc la margaritas.

O margarita perfectă presupune un echilibru extraordinar, la fel ca orice alt cocktail. Ingredientul principal trebuie să fie tequila 100% din agave. Amintește-ți să nu-ți subestimezi niciodată clienții, pentru că loialitatea pe care o primești la schimb nu poate fi măsurată financiar.

Un alt secret pentru o margarita de neuitat e tipul de lime pe care-l folosești, pentru că aroma lor variază în funcție de specie. Folosesc doar lime-urile persane, pentru că-s mai dulci, decât acide, și merg de minune cu tequila.

Acum, dacă nu te deranjează, am de dat niște tricouri la restaurant de Ziua Națională a Tequilei.

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește despre barmani:
Poveștile dubioase ale barmanilor din București
Barmanii nu sunt prietenii tăi
Ca să supraviețuiești ca barman, trebuie să te îmbeți