Niște clipuri moralizatoare, cinice și cretine au cucerit internetul

Acum c-a mai scăzut fobia c-o să apari involuntar într-un flashmob dintr-o reclam​ă T-Mobile, dacă mergi la gară, a apărut o modă nouă de virale cu mesaje moralizatoare. Sunt genul de clipuri care te fac să simţi că cineva ţi-a înlocuit inima cu un rahat soios în timp ce dormeai. Şi când vine vorba de arătarea cu degetul a tarelor terminale ale societății, oamenii de pe YouTube îşi iau treaba-n serios, mai ales dacă le ies şi nişte bani din reclame odată ce clipurile lor moralizatoare tâmpe devin virale.

Combaterea misoginismului e un subiect fierbinte acum şi nu degeaba. După vâlva provocată de clipul cu 10 ore de mers pe jos în New York ca fe​meie şi cele 36 de milioane de accesări pe care le-a avut pe YouTube, un lucru e clar: indignarea colectivă i-a impulsionat pe mulţi să recreeze acelaşi clip.

Unul dintre tipii ăștia e Stephen Zhang, creatorul videoului „Fată beată în public", în care trei bărbați încerca să ia acasă o fată care pretinde că e beată muci în ceea ce pare a fi un experiment cu cameră ascunsă. Zhang a fost, se presupune, inspirat de clip-ul cu „10 ore" și este ușor să vezi de ce: dacă e un lucru pe care oamenii îl urăsc mai mult decât hărţuirea sexuală pe trotuar, e amenințarea cu violul. E de înţeles că cea mai mare parte a internetului urăşte violatorii.

Desigur, totul s-a dovedit un rahat total. Săptămâna asta, am aflat că săracii tipi din filmuleţ au fost fraier​iți să joace în rolul de violatori amatori de către Zhang și copilotul lui, Seth Leach. Și asta i-a înfuriat destul de tare. Şi în ciuda faptului că totul era jucat ca un fel de reality show improvizat de pe Naţional TV, a fost vizionat de peste şapte milioane de ori. Leach le-a aruncat fraierilor un mesaj jucăuș pe Facebook, în timp se bucura de faima sa pe net, le-a spus „las-o aşa, coaie" şi a adăug​at şi un „o să avem noi grijă de voi." Chestia pe care ar trebui s-o lase aşa e faptul c-o să rămână toată viaţa lor cu eticheta de violatori rataţi.

Un alt clip sensibil care vrea să răstoarne normele patriarhale şi să lovească în bărbaţi ca nişte păduchi ce sunt este „Întâlnire cu o grasă de pe Tinder." E ca un fel de Shallow Hal corcit cu un experiment social. O gagică dulceagă şi regizorii ei siropoşi creează un profil de Tinder, după aia aranjează o grămadă de întâlniri la care, ŞOC ŞI GROAZĂ, fata vine într-un costum de grasă.

Fata în costum de grasă apoi îi șantajează pe tipii ăștia să se uite la fața ei dolofană, le cerşeşte complimente și le pune întrebări tendenţioase precum: „Aparențele nu contează, nu-i așa?" Cei mai mulți dintre băieţi se scuză și se cară, fie a) pentru că nu vor să întrebe această femeie ciudată de ce poartă un costum de grasă sau b), pentru că sunt deranjați de cât de tare i-a indus în eroare în legătură aspectul ei, ceea ce e rezonabil.

La sfârșit, femeia superb de slabă arată că nu e de fapt un dezastru hidos făcut din grăsime pură și (mulțumescu-ți, Doamne!) informează singurul tip care a rămas până la sfârșit că e o vulpiță sub acoperire într-o afișare cu adevărat uluitoare de aroganță. Omg, tipii sunt niște pulărăi superficiali, nu-i așa?

Luați un alt exemplu al modului în care filmele astea cu „experimente sociale" au apărut ca ciupericile după ploaie: un clip suedez despre violența în familie apărut săptămâna trecută şi a adunat 3,7 milioane de vizualizări. Gașca de oameni veseli responsabili pentru acest videoclip sunt niște tineri puși pe șotii care se numesc STLHM Panda şi au ca obi​ectiv „să facem experimente sociale, să glumim cu oamenii și să documentăm societatea în care trăim".

Săptămâna trecută STLHM Panda au plecat la pescuit de clicuri, au evoluat de la glumițele lor obișnuite la făcut plajă deranjant de aproape de alți oam​eni și sperieturi de Hallo​ween. În filmulețul, pus pe o muzică de pian tulburătoare, un actor țipă și o ia la palme pe prietena lui într-un lift. Faptul că doar o femeie din 53 de martori intervine e destul de neplăcut.

O mare parte din entuziasmul publicului pentru experimentele astea pare a fi bazat pe un fel de dezgust moral care te face să te crezi superior, dspre care psihologul de internet Graham Jones crede că „este un mecanism de control prin care ne confirmăm în minte că noi suntem OK și că nu ne-am comporta în același mod". Psihologii cred că noi ne simţim mai bine când vedem reacțiile noastre îngrozite la aceste clipuri și când speculăm cum ne-am fi băgat, dacă am fi fost acolo în realitate, decât doar să înregistrăm dezgustul nostru în timp ce mâncăm mahmuri pizza în pat.

Chiar pizza a fost vedeta altui „experiment" dubios efectuat cu intenția să expună nişte nașpa despre omenire ca să adune click-uri. Băieţii de la OCKTV, doi tipi sinceri cu catarame cu ţinte, merg prin oraș și întreabă grosolan necunoscuţii care mănâncă pizza dacă le dau și lor, într-un clip numit „Le cerem necuno​scuţilor de mâncare." Apoi tipii îi dau o pizza întreagă unui homles şi, când îi cer o felie, el le returnează una. „Acest clip va schimba modul în care gândeşti!", scrie-n subtitlul articolului. Într-adevăr, este o scenă visceral de umană, îmbunătățită numai de branduirea puternică de pe tricourile purtate de OCKTV mereu.

Psihologul clinic Tom Baker admite că această continuare la Punk'd e cam sumbră „e un pic îngrijorător". Spune că „avem tendinta să căutăm alte persoane ca să ne comparăm cu ele cu scopul de a ne găsi locul în societate." Aceste „grupuri de referință ne ajută să decidem cum să ne simțim și cum să ne comportăm." Bucuria faţă de eşecul moral al altora „este înhibată în viața reală, pentru că știm că e greșit să te bucuri de răul altora, dar, probabil, eşti eliberat de astfel de inhibiții, când vezi faza pe YouTube".

N-am crezut că voi spune asta vreodată, dar dacă flashmob-urile au murit ca să facă loc acestor chestii, atunci, pentru numele lui Dumnezeu, să le aducă cineva înapoi. Chiar dacă asta înseamnă să învăț pe de rost „All You Need Is Love" la trompetă, sunt dispusă să mă sacrific pentru victorie. Pentru că dacă există flashmob-uri care ne reaminteasc, în felul lor dezgustător, sponsorizat de corporații, că o mulțime de oameni sunt uniți de dorința de a asculta coruri evanghelice, atunci aceste experimente sociale sumbre sunt anti-flashmob-ul: ne arată că oamenii pot fi uniți în tendința lor de a se comporta ca niște piţipoance egoiste şi arogante.

Traducere: Alexandra Kaschuta

Citeşte mai multe despre mode pe YouTube:
​Românii îşi bocesc m​orţii pe YouTube ​Canalul ăsta de YouTube arată cât de​ misogină e cultura house ​Silviu Gherman. Devenire​. Destin. YouTube