Chestii

Am vorbit c-un preot român cool despre Facebook, muzica rock și satanism

Părintele spune că a vrut să meargă la concertul Bon Jovi, dar n-a avut bani.
20.1.16

Părintele Vasile Antonie a fost hirotonit acum o lună și jumătate. E din satul Vâlcele-Băi, județul Covasna, și până aici nimic deosebit. Doar că același părinte Antonie are și aproape 30 de video-uri publicate pe pagina sa de Facebook. Dezbate subiecte de actualitate, postând cu regularitate din luna noiembrie 2015. Are mii de vizualizări, sute de like-uri și comentarii de la credincioșii și haterii care îi shareuiesc cu sfințenie vlog-ul.

Nu cred că mai e nevoie să-ți explic de ce am simțit nevoia să fac un interviu cu el.

Spontan, părintele Antonie mi-a destăinuit amintiri din vremea studenției, presărate cu activitatea într-un rock-band, dar mi-a povestit și despre turning point-ul care a determinat activitatea sa virtuală: tragedia #Colectiv.

Vocea matură și trecutul îndepărtat din care făcea parte conceptul de „tinerețe", mi-au dat senzația că este mult mai în vârstă decât mine. Este, de fapt, cu un an mai tânăr. Are 26 de ani.

Fotografie via Facebook

VICE: Părinte, am numărat aproape 30 de video-uri pe pagina dumneavoastră. Ce tematică prinde cel mai bine pe Facebook?
Părintele Vasile Antonie: E foarte greu în ziua de azi să-ți alegi o temă, pentru că există foarte multe. Eu de obicei vorbesc despre dragoste, însă subiectele care au prins totuși cel mai bine au fost legate de post, sfârșitul lumii, cum arată diavolul. Am coborât între blocuri. A coborî între blocuri înseamnă a asculta glasul omului și a împărtăși cu el. M-a întrebat cineva cine mă susține în demersul ăsta de a face vlogging. I-am răspuns: Hristos.

V-ați gândit sau vi s-a propus să faceți sesiuni de confesiune pe Skype?
Nu, nu m-am gândit și nici nu mi s-a propus. Primesc, însă, sute de mesaje pe Messenger de la oameni care-mi cer părerea și sfatul cu privire la diverse probleme.

Mai cunoașteți și alți părinți care fac vlogging?
Mai sunt câțiva părinți în România care fac vlogging, însă nu neapărat așa. Ei se concentrează exclusiv pe învățăturile biblice. Eu nu dau foarte multe citate, prefer să vorbesc mai pe înțelesul oamenilor.

Ce sfaturi aveți pentru alți preoți care vor să se apuce și ei de vlogging?
Să nu se apuce dacă nu au nimic de transmis. Să nu se apuce dacă distribuie numai poze cu flori pe care scrie „Hai să ne iubim cu toții". Dacă fac asta, bine, poate o să aiba poate tangețe cu doi-trei oameni, dar atât.

Aveți o imagine îngrijită, mereu bărbierit, cu părul pieptănat modern. Cât de mult contează imaginea unui preot?
Din punct de vedere duhovnicesc aspectul nu contează absolut deloc, dar de când mă știu am preferat să am o imagine bună. Am purtat mereu păcatul ăsta al unui semi-narcisism personal. Pe care încă îl port pentru că nu suntem perfecți. Sunt un simplu muritor, un simplu păcătos într-o țară de sfinți.

Am citit între comentarii: unii urmăritori spun că semănați cu Viorel de la 3 Sud-Est. Vi s-a mai spus asta?
De când aveam 16 ani mi s-a tot spus lucrul ăsta. Exista mai ales o asemănare între noi când purtam doar cioc. E un artist, îl respect.

Părinte, succesul virtual a venit cu timpul sau chiar de la prima postare video?
De la prima postare. Prima postare a fost un fel de cobai, am vrut să văd cum reacționează lumea. S-a numit „Semn de întrebare, semn de împăcare‟, și a venit chiar în urma tragediei de la clubul Colectiv. A avut în 24 de ore patru mii de vizualizări. Și după cum bine știi, mai nou, vizualizările sunt individuale, degeaba dau eu reload la pagină că nu se mai contorizează.

Apropo de ce ați postat în perioada de după #Colectiv, am văzut că ați fost dezamăgit și de anumite persoane din interiorul bisericii care „au pus un stigmat‟. La ce fel de stigmat vă refereați?
Au fost clerici care au stigmatizat toată acestă componență a rockului, de la muzica în sine, până la cei care ascultă și o cântă, zicând că totul e satanic. M-am ridicat să vorbesc pentru simplul motiv pentru că nu a fost spus adevărul. Am vrut să apăr biserica ca instituție divino-umană, dar nu am fost un avocat al celor care au vorbit ceea ce nu trebuia despre muzica rock și despre tinerii care aleg să-și petreacă nopțile altfel. Pentru că eu am fost ca ei.

Ca ei, adică și dumneavoastră v-ați pierdut nopțile în tinerețe?
Nopțile nu au fost pierdute, au fost câștigate pentru că eu acum pot să vorbesc despre ce înseamnă acele nopți. Am fost la concerte rock, dar nu am fost la manifestări unde se mai întâmplă să fie semne ciudate expuse. Pur și simplu nu m-am nimerit acolo. Nu știu cum aș fi reacționat dacă s-ar fi întâmplat. Am fost la concert The Scorpions și, când eram student, am vrut să merg și la concertul Bon Jovi din București. Dar n-am avut bani. Am și o piesă originală scrisă de mine, înainte să devin preot. Se numește „Strigăt‟. Este o baladă rock tristă, dedicată voievozilor României.

Deci ați avut un band rock înainte de preoție. Ce fel cântece aveați în repertoriu?
În anul trei de facultate am înființat o formație și cântam coveruri de la The Scorpions, Ozzy Osbourne, Bon Jovi, Guns'n'Roses, Survivor sau Queen. Nu rockul te face satanist. Diavolul nu apare pe ritm de chitară bas, el apare pe ritm de ură și ipocrizie. Cine sunt eu să spun despre un om că este satanist?

Credeți că vă afectează imaginea de preot discuția deschisă despre perioada când ați fost rocker?
Cu siguranță nu. Nu aș zice că am fost rocker, am fost iubitor de muzică rock. Vreau să fac o paranteză interesantă. Mulți oameni cu carte cu care am discutat după tragedia de la Colectiv, mă întrebau: „De ce nu s-au dus tinerii la un concert de muzică populară, la o casă de cultură?‟. Și eu le răspundeam așa: „Voi ați auzit melodia care spune așa: «Ană, lasă-mă să mă duc la copii și la nevastă, că a venit dimineața»‟?

Ce-i asta?
Ioan Bocșa. Deci, practic, nu e o melodie populară care promovează preacurvia? Tu, în loc să fii acasă lângă nevastă și copii, te gândești la Ana? De ce e mai bine să asculți melodia asta, decât: „Gazing through the window at the world outside / Wondering will mother earth survive‟, „Dreamer"-ul lui Ozzy Osbourne?

Ce înseamnă să fii un bun creștin?
Să ridici un om dintr-un șanț când e beat, nu să treci pe lângă el și să-ți faci cruce. Acesta e un exemplu de bun creștin. Lumea are nevoie de o nouă perspectivă. Și perspectiva e dragostea, sub toate formele ei. M-am saturat de viziuni cabaline.

Ultima întrebare, spuneți simplu, ce credeți că vă diferențiază de alți clerici?
Nimic. Eu sunt cel mai nevrednic dintre toți.

Notă finală

Am fost atât de surprins de atitudinea destinsă a interlocutorului și de faptul că a acceptat să vorbească pentru VICE, încât m-am gândit că poate, de fapt, nici nu e preot. De fapt, suspicios din fire, am și sunat la Protopopia Întorsura Buzăului. O doamnă amabilă, Aurora Banciu, referent acolo, mi-a confirmat veridicitatea informațiilor.

La sfârșitul convorbirii noastre de o oră și jumătate, părintele m-a rugat să dau link către profilul dumnealui de Facebook, pentru ca cei care au nevoie de ghidare spirituală să-l poată contacta. Ceea ce și fac. Îl puteți găsi aici.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre Social Media:
Nu mai da vina pe Social Media, pentru că te simți de căcat
Nu trebuie să faci vâlvă pe Social Media, ca să fii cineva important
Cum arată viitorul rețelelor sociale văzut de VICE