Știri

Am vorbit cu trei italieni despre cum se simte un cutremur puternic

Italia este una dintre cele mai active regiuni cu risc seismic din Europa.
03 Noiembrie 2016, 6:00am

Centrul orașului Amatrice, după cutremurul de pe 24 august, 2016. Fotografie via Wikimedia Commons

Duminica trecută, un cutremur de magnitudine 6.6 a lovit Italia, care a rezultat în 20 de răniți și 18 de mii de persoane rămase pe străzi. Din fericire, nu s-a înregistrat niciun deces. Cutremurul localizat aproape de orașul Norcia, regiunea Umbria, este replica a două seisme care au avut loc joi, lângă provincia Perugia. Toate aceste cutremure recente s-au întâmplat cam în aceiași parametrii cu un eveniment similar din august 2016, în care s-au înregistrat în jur de trei sute de răniți.

Potrivit experților, cutremurele violente, ca cel din august, creează tensiuni, care apoi sunt distribuite în puncte adiacente și provoacă rupturi tectonice cu efect domino. Italia este una dintre cele mai active regiuni cu risc seismic din Europa. În ultimul deceniu, mai mult de 30 de cutremure au zguduit bine țara, iar cel mai recent a fost cel mai puternic din 1980 încoace.

Am vorbit cu trei italieni care au supraviețuit celor mai mari cutremure din istoria recentă a țării, care ne-au povestit cum e să fii la picioarele Mamei Natură.

Citește și: Am petrecut o noapte cu echipa de salvare care căuta supraviețuitori ai cutremurului din Italia

Friuli, 1976

Cutremurul Friuli (din nord-estul Italiei) a avut loc în mai 1976, cu un maxim de magnitudine de 6.5 grade. Până la 978 de persoane au murit, 2400 au fost rănite și 157 de mii au rămas pe străzi. Evenimentul principal a fost urmat de un cutremur mai mic, în septembrie, anul respectiv.

Pe șase mai, în jurul orei nouă seara, eram în pijamale și luam cina cu familia mea, în apartamentul nostru din Udine. Pe atunci, învățam pentru examenul de absolvire, așa că în fiecare seară după cină, studiam în camera mea, cel puțin trei ore.

Zgâlțâiturile au început fix când m-am așezat la birou. Îmi aduc aminte că am alergat spre sufragerie, unde fratele meu se juca sub o bibliotecă, care mai avea un pic și-i cădea în cap. Am ajuns în momentul potrivit. În noaptea aia și următoarea, am dormit cu toții în mașina mamei. Tatăl meu, care a făcut închisoare în India și a supraviețuit unui cutremur din Himalaya, a refuzat să iasă din casă și a dormit înăuntru.

Când a lovit al doilea cutremur, eu eram în centrul orașului Udine, în mașina mea, Fiat 500 cabrio. Era foarte cald, iar orașul aglomerat. Am simțit cum se cutremura mașina, iar când m-am uitat în sus, am văzut clădirile care se balansau. O femeie de lângă mine, s-a panicat și a început să țipe. Părțile orașului care au fost distruse în timpul cutremurului au fost reconstruite cu eforturi supraomenești din partea cetățenilor, fără pic de sprijin din partea guvernului italian.

- Fabio, 58 de ani

L'AQUILA, 2009

Pe 6 aprilie 2009, un cutremur de 5.8 grade pe scara Richter a distrus orașul L'Aquila. Cutremurul a fost anunțat de o serie lungă de replici și s-a simțit în regiunea centrală a Italiei. A fost evaluat ca al cincilea cel mai violent cutremur din istoria recentă a Italiei, din cauza daunelor raportate în număr de 309 de victime.

Italienii poate nu-și aduc aminte de numele meu, dar cu siguranță toată lumea își amintește știrea cu salvarea mea, care a fost difuzată pe șase aprilie, 2009. Toată posturile transmiteau știri despre o fată care încă era blocată sub moloz. Eu sunt fata aia. Doar după luni de zile de la salvarea mea, am conștientizat că eu devenisem un simbol al speranței pentru orașul meu.

Zilele astea, sunt o persoană cât se poate de normală. Am terminat o facultate, am un job, vise și panici obișnuite. Dar, pe când aveam 24 de ani, am petrecut 23 de ore sub propriul meu apartament. Sunt încă în viață datorită pompierilor care au muncit 13 ore continue ca să mă elibereze. Am pierdut tot în cutremur: haine, pantofi, cărți, computer, dar cel mai important: câțiva prieteni.

Deseori, am analizat ce s-a întâmplat, în ideea de a descoperi o semnificație pentru toată experiența prin care am trecut. Am ajuns la concluzia că am primit o a doua șansă și că trebuie să trăiesc viața din plin. Asta m-a făcut să trec peste lunilor groaznice de recuperare, până când am reușit să merg din nou. Mi-am pierdut echilibrul câteva secunde și mi-a luat mult timp să-l redobândesc.

- Marta, 31 de ani

Citește și: Cum să supravieţuieşti unui cutremur puternic

Emilia, 2012

Un cutremur de magnitudine 6.1 a lovit regiunea Emilia-Romagna pe 20 mai, 2012. A fost urmat de un altul, care a zguduit pe 29 mai tot nordul Italiei. Douăzeci și șapte de persoane au murit în aceste valuri seismice.

Eu dormeam în casa mea din San Martino Spinto, nu foarte departe de orașul Modena. Stăteam întins pe salteaua de pe parchet și am simțit lumina aprinsă. Dintr-odată lumina s-a stins, iar camera a început să se miște în toate părțile.

M-am ridicat, încercând să nu-mi pierd echilibrul, în timp ce toate lucrurile mele cădeau de pe pereți sau de pe rafturi. M-am temut pentru viața mea. Apoi, m-am gândit să ies pe geam, după care să sar pe platforma acoperișului și de acolo pe o mașină. Eram pe punctul de a deschide fereastra când cutremurul s-a oprit. Așa că am alergat pe scări în chiloți și picioarele goale ca să ies în stradă.

Am fugit așa până la casa părinților mei (nu am alergat în viața mea atât de repede). I-am găsit pe stradă, înconjurați de mai mulți vecini. Primul lucru care m-au întrebat a fost de ce sunt în chiloți și dacă nu mi-e frig. Chiar și în situația aia tragică, ei erau în continuare părinții mei. La scurt timp, a răsărit soarele și am realizat repercusiunile cutremurului.

A doua zi a plouat, dar din fericire nu a mai plouat în lunile care au urmat. Pentru o perioadă scurtă de timp, am locuit într-un cort, în timp ce părinți mei au dormit în mașină. Tatăl meu nu a dormit 40 de nopți după eveniment. El se întindea pentru câteva ore pe noapte, iar în restul timpului stătea în gardă în cazul unui alt cutremur. Obișnuiam să mâncăm pe stradă, sub o umbrelă de plajă, iar la un moment dat, mama mi-a spus: „Îți vine să crezi că există oameni care merg la plajă ca să facă exact ce facem noi aici?"

- Tiziano, 48 de ani

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre cutremure:
Întrebarea zilei: Unde ai vrea să fii în cazul unui cutremur nasol?
Cum ar trebui să arate o casă din care să scapi viu, după un cutremur în România
Am petrecut o noapte cu echipa de salvare care căuta supraviețuitori ai cutremurului din Italia