Povestea mamei adolescente prinsă cu un bebeluș mort în geantă

A trecut un an de când Tiona Rodriguez a fost transferată la închisoarea de pe Insula Rikers, unde personalul medical de la Rosie (cum este alintat Centrul Medical Rose M. Singer) a scos implantul care era menit să o protejeze de sarcini nedorite. (L-au înlocuit la cererea ei cu Mirena IUD, un dispozitiv intrauterin cu rol contraceptiv). În timpul care-a trecut de la acuzarea ei din iulie 2015, Rodriguez și-a luat diploma de liceu și a început cursurile universitare. Însă, cea mai disprețuită mamă din New York așteaptă cu nerăbdare următoarea vizită a fiului ei.

„Nu înțelegi viața până nu faci un copil. Nu înțelegi ce-i dragostea", mi-a spus Rodriguez, când am întrebat-o despre copilul ei de cinci ani, Shakim. El o vizitează în weekend și doarme în fiecare noapte în patul ei. Deținuta de 20 de ani are un tatuaj cu numele lui, cu care se mândrește și îl laudă cum orice mamă își laudă puiul.

E greu acum să împaci devotamentul matern, destul de evident, cu reputația ei din tabloidele de acum trei ani, ca „adolescenta care a venit cu un bebeluș mort în magazin", conform ziarului New York Time Post. Pe 17 octombrie 2013, pe când Rodriguez avea 17 ani, ea și prietena ei au fost suspectate de furt de un paznic al magazinului Victoria's Secret. Conform documentelor din tribunal, paznicul a deschis geanta și a găsit o pereche de blugi pătați de menstruație, plus rămășițele unui avorton. Procurorii au susținut că era vorba de corpul neînsuflețit al unui bebeluș de trei kilograme jumătate, care a fost născut viu și la termen, în dimineața zilei anterioare, în baia unei prietene din Glendale, Queens. Procurorul susține că bebelușul a trăit câteva minute, înainte să fie asfixiat de mama sa.

Rodriguez și avocații ei au susținut de la bun început că bebelușul s-a născut mort. Deși nu a vrut să discute detaliile nașterii cu mine, când am vizitat-o pe Insula Rikers, ea a repetat insistent faptul că nu știa că e însărcinată, în mare parte pentru că avea un implant contraceptiv cu etenogestrel pe partea superioară a brațului, una dintre cele mai eficiente metode de contracepție din lume.

În timp ce era sub îngrijire medicală la Centrul Medical Bellevue, după ce a fost prinsă cu bebelușul în geantă, ea a declarat detectivului că a născut în cadă. La 30 de ore după dubioasa naștere, Rodriguez și prietena ei au fost acuzate de furt de lucruri mărunte și posesie de obiecte furate, infracțiuni minore care au fost retrase discret până la sfârșitul anului. Cadavrul bebelușului este îngropat în cimitirul Woodlawn din Bronx. Pe crucea lui mică nu scrie vreun nume. Detectivii de la Departamentul de Poliție din New York și procurorii investigației au participat la înmormântare, din câte a raportat Daily News.

Avocatul lui Rodriguez nu a vrut să comenteze pe seama cazului, dar procurorii spun că ea a mai născut un copil, singură în cadă, cu un an înainte de acuzația de omor al bebelușului născut, doar la un an diferență de nașterea fiului ei, Shakim, de la Spitalul Woodhull din Brooklyn. Prima naștere, cea a lui Shakim, a fost neașteptată și fără un sprijin medical pre-natal. A fost prima bănuială pe care a avut-o familie de sarcina ei, spun procurorii.

Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu al doilea nou-născut, deși procurorii cred că Rodriguez a vorbit cu prietenul ei prin mesaje, în chinurile facerii, l-a anunțat că bebelușul e mort și au dezbătut cum să scape de rămășițele lui. Un schimb de mesaje la fel de crud a fost descoperit între ea și o prietenă, în jurul nașterii din 2013. Asta e o dovadă viabillă pentru acuzare. La un punct, adolescenta plănuia să sape o groapă în care să bage bebelușul, „oriunde, lol, apoi mergem să mâncăm la iHOP."

Tabloidele au catalogat-o din start drept o criminală, cu 20 de luni înainte ca Rodriguez să fie acuzată și șase luni înainte ca moartea fiului ei să fie confirmată de medicul legist ca omucidere. The Post și alte ziare au repetat narativa acuzării: un monstru calculat și lipsit de cel mai primar instinct uman de a iubi și proteja un copil neajutorat.

Dar povestea asta e mai complexă decât o știre de tabloid. Nașterea unui bebeluș mort și sufocarea acestuia pot fi identice la microscop, iar indiferent de culpabilitatea ei sau de mesajele sinistre pe care le-a trimis, Rodriguez a fost la rândul ei o victimă a circumstanțelor: o adolescentă care a născut de trei ori și a fost constant însărcinată de la vârsta de 14 ani. Un copil care s-a lovit de toate obstacolele posibile până când a ajuns pe Insula Rikers. E înfiorător să-ți imaginezi pretinsa ei crimă, dar în același timp e o crimă comisă doar de cineva cu adevărat disperat. Gregory Davis, un patolog și expert în pruncucidere mi-a spus: „Încă nu am văzut nicio femeie albă, cu o situație materială bună, care să fie acuzată de așa ceva".

Nu sunt sigură dacă cineva care nu a născut își poate imagina ororile prin care treci ca să naști singură în baie sau să rupi cordonul ombilical, plin de sânge, cu mâinile goale. Eu nu am putut să-mi imaginez asta până când nu am născut la rândul meu. Chiar și în prima perioadă a travaliului, contracțiile se simțeau ca și cum tot corpul meu se măcina într-un hamburger, o durere care mi-a insuflat instant o frică primară animalică.

Dragostea pentru fiul meu e imposibil de conceput pentru cineva care nu a simțit durerile nașterii. Ca mamă, simțeam în vocea ei aceeași dragoste pentru Shakim, în timp ce Rodriguez îmi povestea despre fiul ei, iar ochii îi mai fugeau la copiii din sala de vizite, care îi aduceau aminte de al ei.

„Asta mă sperie cel mai mult, faptul că aș putea să-l pierd pentru totdeauna", mi-a spus ea.

În fața mea nu se afla o criminală fără suflet, cum a descris-o the Daily Beast în nenumărate rânduri, după ce a fost acuzată de furt în 2013, nici „adepta" tăinuirii sarcinilor cum a scris New York Times. Cu siguranță, nu avea o ură față de bebeluși.

Fiul meu nu era singurul copil mic din sala de vizite. De fapt, eram înconjurate de copii, printre care unul de cinci ani, care se agățase de piciorul mamei sale încarcerate, un nou născut care dormea în brațele vizitatorului și un preșcolar cu codițe similare cu cele pe care Rodriguez obișnuia să facă fiului ei. În fiecare zi vin copii în vizite, scutecele sunt controlate de droguri, iar hăinuțele pipăite pentru contrabandă. Eu l-am luat cu mine pentru că nu aveam unde să-l las și, spre deosebire de majoritatea locurilor în care lucrez, știam că acolo vom fi în siguranță.

Prima întrebare pe care i-am pus-o lui Rodriguez a fost cum ajunge o mamă care-și iubește fiul la fel de mult ca mine, în astfel de situații. Deși m-am reîntors la întrebarea asta de mai multe ori pe parcursul interviului, nu am plecat mai lămurită decât am venit. În schimb, mă bântuia altă întrebare.

Dacă n-a făcut-o?

Complexul de locuințe sociale din New York, unde Tiana locuia cu familia ei, înainte de primul arest, este probabil cunoscut ca locul în care a copilărit Jay-Z. Zilele astea, blocurile Marcy nu sunt nici cele mai rele, dar nici cele mai bune din proiectele de locuințe sociale ale orașului. Dar, cu mici cafenele și buticuri care se răspândesc din zonele gendrificate ale cartierelor din sud, e mai sigur decât înainte, deși e departe de a ajunge un cartier ideal.

Apartamentul din Bed Stuy este căminul lui Rodriguez, de care i se face dor în fiecare dimineață când se trezește. Dorul de casă vine imediat după dorul de fiul ei, care încă mai locuiește acolo cu bunica lui, Marissa.

Înainte de primul ei arest, Rodriguez a confirmat că era elevă la Williamsburg Charter Academy Highschool, la câteva stații de spitalul în care a născut în 2011. Ea a descris relațiile, atât de la școală, cât și de acasă, drept apropiate, dar din câte mi-a povestit despre copilăria ei, pare să fi avut una destul de dificilă. Deși insistă că era conștientă de faptul că putea rămâne însărcinată la 14 ani, Rodriguez a descris circumstanțele ei drept prea haotice ca să-i pese la momentul respectiv. Ea mi-a spus că tatăl lui Shakim era un vecin cam de vârsta ei, iar bebelușul a fost numit după el.

Rodriguez a adăugat faptul că ea l-a alăptat pe Shakim până la șase luni, în ciuda durerii îngrozitoare, cu care multe mame ar putea să empatizeze. Dacă ea este condamnată de principalul cap de acuzație pentru care e judecată, crimă de gradul II, Shakim va fi de vârsta mamei sale când aceasta va îndeplini sentința minimă.

„Probabil nu există victimă mai neajutorată decât un nou născut", a declarat Cy Vance, procurorul din Manhattan, când a anunțat condamnarea lui Rodriguez. „Am încredere că procurorii experimentați în omucidere și abuz al copiilor se vor asigura că se va împărți dreptatea în cazul ăsta tragic."

Dar ce este considerat just pentru bebelușul lui Rodriguez pare cu totul diferit în America, decât în orice altă parte a lumii. Potrivit experților și surselor academice, caracteristica definitorie a femeilor care-și omoară nou-născuții este faptul că nu sunt deloc femei, ci fete adolescente. La fel ca Rodriguez, acestea sunt, în cele mai multe cazuri, sărace și trăiesc cu părinții. Majoritatea nasc în afara unui spital și nu primesc îngrijirea prenatală necesară.

O altă caracteristică definitorie a criminalelor de bebeluși e faptul că deseori nici măcar ele nu își dau seama că sunt însărcinate, decât atunci când intră în travaliu.

Procurorii o acuză pe Rodriguez de tăinuirea sarcinilor de cei apropiați, în timp ce premedita o crimă cu sânge rece, dar ea mi-a spus că habar nu avea că era însărcinată în 2013, un lucru de neconceput pentru multe femei însărcinate. Dar o analiză internațională din 2013, din jurnalul de Agresiune și Comportament Violent, a celor mai recente studii de infanticid afirmă că „negarea sarcinii" e un lucru destul de comun. Potrivit studiului:

Structura nașterilor ale la aceste femei este foarte consistentă. Deseori, în faza de negare chiar și în timpul nașterii, tinerele au crampe, dar ele bănuiesc că suferă de indigestie sau de răceală. Într-o perioadă de câteva ore, între a sta la pat și vizitele la toaletă, se naște un nou-născut. Câteodată, ele realizează că sunt în travaliu, dar uneori negarea continuă până când se trezesc cu nou-născutul.

În cazul ăsta, o parte din motivul pentru care Rodriguez nu știa că este însărcinată, spune ea, este faptul că nu se gândea că ar putea rămâne gravidă, deoarece folosea metode contraceptive.

Rodriguez mi-a explicat că prima doză de contraceptiv injectabil Depo-Provera a primit-o la biroul medical Mount Sinai, din Brooklyn, la doar șase săptămâni după ce Shakim s-a născut. Asta e o dovadă a faptului că atât ea, cât și doctorii au încercat să prevină o altă sarcină. În jur de 20% din mamele adolescente din New York nu folosesc o formă de contracepție și multe din mamele care alăptează evită metodele hormonale până când copilul este înțărcat. În contrast cu asta, Rodriguez spune că ea a continuat cu câteva ședințe de Depo, până când nu a mai suportat efectele secundare ( îi cădea părul din cauza asta). Nu e foarte clar când a avut loc a doua naștere în corelație cu tratamentul ei contraceptiv, dar e aproape sigur faptul că era deja însărcinată cu al treilea copil, cel pentru care e acuzată de omucidere, atunci când i s-a făcut implantul etenogestrel deasupra bicepsului.

Am întrebat-o cum s-a simțit când a descoperit că e deja însărcinată, în ciuda precauțiilor luate.

„A fost un șoc", mi-a spus ea.

Șocul este o reacție comună pentru fetele care-și omoară nou-născuții, conform studiului despre Agresiune și Comportament Violent. „Răspunsul este deseori unul imediat, ținând cont de căderea nervoasă a negării, care se materializează printr-un act de reparare", de parcă bebelușul e ca un profil de Facebook pe care poți să-l ștergi.

Majoritatea țărilor nu tratează aceste cazuri drept crime tocmai din prisma reacției iraționale, incomparabile cu cel mai primar instinct maternal, dar izolat de cei tineri și traumatizați. America este singura țară dezvoltată care bagă în aceeași oală a sistemului justițiar mamele care-și omoară nou-născuții cu omucideri domestice și crime de droguri.

„Contrastul dintre felul în care infanticidele sunt tratate în America, din punct de vedere legal, și-n restul lumii este frapant", a scris autorul analizei din 2013. „Dacă se dezbate faptul că o mamă care își omoară copilul merită pedeapsa încât nicio considerație legală specială nu este oferită, acest lucru trece cu vederea schimbările psihologice și fiziologice documentate. Ignorarea acestui fenomen ridică întrebarea de ce alte țări confirmă aceste schimbări în mamele cu nou-născuți."

Conform studiului, în jur de 50 de țări au sentințe speciale pentru mame care „nu s-au recuperat complet de la efectele nașterii sau efectele lactației", care sunt mai iertătoare decât cele pentru crimă. Autorii dezbat faptul că ar trebuie o distincție mai detaliată între mame care omoară copii mai mici de un an și cele care-și omoară bebelușii în prima lor zi de viață. Cele din urmă sunt aproape mereu adolescente care „au funcțiile cognitive și corticale încă în dezvoltare".

Cu toate acestea, ce-i judecat ca o crimă în America este o ofensă mai mică în Canada, unde infanticidul este pedepsit cu maximum cinci ani de închisoare. Dacă Tiona Rodriguez va fi condamnată, ea va petrece toată viața ei în închisoare.

Toate acestea lucruri depind de procurorii acuzării, care trebuie să demonstreze că Rodriguez și-a omorât copilul, o supoziție despre care mulți experți spun că se rezumă la o știință ambiguă.

Din punct de vedere statistic, ziua în care se naște un copil este ziua în care are cele mai mari șanse să moară. Mai mult de un milion de bebeluși mor în prima lor zi din viață, peste tot în lume, iar un sfert din cauza complicațiilor din perioada travaliului. În timp ce 98 la sută din aceste decese au loc în țări dezvoltate, America e liderul lumii industriale pentru nou născuți care își trag ultima suflare în primele 24 de ore ale vieții, cu aproape 11 300 pe an. În 2013, când fiul Tionei Rodriguez a fost găsit mort, aproape 400 de nou născuți au murit doar în New York. Asta înseamnă că decesele de nou născuți întrec numărul de crime cu cel puțin 44 de cadavre mici.

„Cu toții vrem nașteri de copii sănătoși și fericiți. Dar, când asta nu se întâmplă, vrem să găsim un vinovat", a spus dr. Davis, expertul în infanticid de la Universitatea din Kentucky, Lexington. Deseori, vina cade pe umerii mamei, mi-a spus el. Deși el m-a avertizat că „doar pentru că ție nu-ți place de mamă, asta nu o face o criminală."

Davis nu a putut să se pronunțe în cazul lui Rodriguez. Dar el spune că un aspect pe care nu l-a mai întâlnit în cei 30 de ani de practică medicală este acela că e practic imposibilă constatarea decesului, atunci când unicul martor spune contrariul.

„Dacă nu există mâncare în stomac, cum ar fi lapte, sau dacă nu există vânătăi în jurul gurii sau gingiilor, care să demonstreze blocarea gurii sau a nasului, nu există nicio modalitate de a diagnostica dacă bebelușul s-a născut viu sau mort. Nu se poate determina asta doar prin autopsie", mi-a spus el.

Thomas Andrew, șeful legist al statului New Hampshire și un veteran al Departamentului de Medicină legală din New York, care a lucrat timp de șase ani din 1990, într-o perioadă în care omuciderile anuale câteodată se numărau cu sutele, a fost de acord cu afirmațiile lui Davis. El nu a putut să se pronunțe în cazul lui Rodriguez, dar spune că a întâlnit mai multe situații similare cât timp a lucrat ca medic legist.

În absența unei traume clare, unii experți încă dezbat valoarea testelor de laborator care evidențiază nașterea unui copil mort față de o omucidere. În schimb, mulți medici legiști încă folosesc metode științifice contestate ca să demonstreze moartea unui nou născut ca omucidere. Departamentul de Medicină Legală din New York poate determina doar cauza și modul decesului, omucidere prin asfixiere, nu și metoda prin care medicul legist a ajuns la concluzia asta. Deci e imposibil de știut cu exactitate înainte de judecată ce teste sau dovezi au fost aduse pentru a susține diagnosticul.

Dar printre cele mai comune este metoda hidrostatică sau testul de „plutire", care implică scufundarea unui plămân în apă, câteodată cu o bucată din ficat ca metodă comparativă. În teorie, plămânii cuiva care a respirat ar trebuie să plutească. Dar presiunea fizică a unei nașteri rapide poate forța aer în plămânii nou născutului și aproape orice stadiu de descompunere poate crea același efect. Alte teste sunt la fel de neconcludente.

Toate aceste metode oferă patologilor doar dovezi circumstanțiale asupra intenției criminale.

„Fiecare medic legist s-a confruntat cu un caz similar", explică Andrew. „Astea sunt cazurile complicate. Apărarea este inevitabil nașterea copilului deja mort: «Da, am născut, dar copilul era deja mort.»"

Nici procurorul și nici medicul legist nu au putut să explice de ce a durat șase luni pentru a afirma că moartea copilului a fost o crimă. Sau de ce nu a fost intentată nicio acuzație de omucidere, timp de un an. Dar, în opinia lui Andrew, „întârzierea e legată de asigurarea faptului că acest diagnostic este sigur."

„Medicul legist nu execută o autopsie și apoi o videază. Istoria acestui eveniment este extrem de importantă", a explicat fostul medic legist al statului New York. Un martor care a auzit plânsetele bebelușului sau a observat un contrast de pete de sânge la locul faptei ar putea să schimbe balanța. La fel și mesajele pe care, aparent, Rodriguez le-a trimis prietenei sale. Totuși, Andrew spune că „ar trebui să existe dovezi circumstanțiale destul de riguroase", pentru a cataloga moartea nou-născutului drept omucidere.

Această moarte este și mai complicat de clarificat din prisma faptului că bebelușii care se nasc în familii sărace au o rată de mortalitate copleșitoare în New York, fără ajutorul mamelor.

Un factor important al ratei de mortalitate infantilă din New York este rata în creștere a adolescentelor însărcinate. Nașterile din adolescență și decesele infantile se potrivesc perfect din punct de vedere statistic. Bebelușii născuți de mame adolescente au cu 50% mai multe șanse să se nască morți sau să moară în câteva săptămâni, decât bebelușii născuți de părinți un pic mai în vârstă.

New-yorkezii din cartierul apropiat de locuințele Marcy , unde Rodriguez trăia cu familia sa, sunt cele mai expuse să producă părinți adolescenți. Pe umerii lor e povara abisală a ratei de mortalitate materne din oraș și a copiilor care mor în primul an de viață. Sectorul educațional din New York cheltuie anual în jur de zece milioane de dolari pe creșe pentru copiii părinților adolescenți. Departamentul de Sănătate mai cotizează cu un plus de 1,87 de milioane de dolari prin programe școlare de prevenire a sarcinilor adolescente. Cu toate acestea, niciuna din aceste inițiative nu a ajuns la Rodriguez.

Dar situația e mai gravă. Rata mortalității neonatale pentru bebelușii ai căror mame nu au primit îngrijire prenatală este de 21,2 din o mie, iar asta este cel mai mare predictor al mortalității infantile, indiferent de cauză. Alte puncte de corelație includ mame supraponderale sau obeze, mame sub 18 ani și care locuiesc în zone extrem de sărace. O statistică națională sugerează că unul din cinci copii născuți de mame adolescente este al doilea, al treila, al patrulea, chiar și al șaselea copil, iar nașterile repetate sunt în detrimentul supraviețuirii. În acest joc morbid de noroc, Rodriguez și-a asumat factorii de risc.

„Dacă analizăm documentația pentru astfel de cazuri, Rodriguez se încadrează în acest profil", mi-a spus Andrew.

Problema este faptul că profilul se potrivește și cu cel al unui criminal.

Rodriguez va ajunge din nou în instanță în octombrie, trei ani mai târziu după ce a fost arestată pentru furt cu bebelușul mort în geantă. Săptămâna trecută, ea a împlinit 20 de ani. Zece zile înainte, fiul ei, Shakim, a împlinit cinci anișori. El a trecut de la creșă la grădiniță.

„Îmi doresc încă un copil", a spus din senin Rodriguez pe la sfârșitul conversației noastre. „Vreau s-o fac ca la carte, cu burtă mare și tot. Vreau să planific totul", a adăugat ea, pe lângă dorința de a avea o fetiță.

Am fost dată pe spate. Ce parte a sarcinii i-ar putea lipsi, ținând cont de felul în care le-a avut pe cele dinainte? De ce să treacă iar prin asta, să planifice un copil pe care s-ar putea să nu-l mai aibă niciodată? Nu a avut burta suficient de mare?

Tânăra mamă este foarte hotărâtă.

„Nu am avut ocazia să fac asta, pentru că nu am știut niciodată că sunt însărcinată."

Urmărește-o pe Sonja Sharp pe Twitter.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre mame adolescente:
Adolescentele însărcinate fumează ca să nască copii mai mici
Fotografii cu mamele adolescente și copiii lor, din Tanzania | VICE …
Cum să ai un copil când ești tânăr și sărac | VICE | Romania