Singura cârciumă de la Polul Sud vine la pachet cu alcoolici din Ucraina

Pe insulița Galindez din peninsula Antarctica, la aproximativ 1 800 de kilometri de cel mai apropiat oraș și locuită mai mult de pinguini decât de oameni, vei găsi 12 bărbați ucraineni și ultimul bar de pe pământ.

Se cheamă Faraday Bar și e lumina din mijlocul nopților friguroase din Antarctica, centrul fiecărei sărbători și eliberări de dorul de casă pentru locuitorii bazei de cercetare Vernadsky.

Construit acum treizeci de ani de tâmplarul Keith Cat Larratt, Faraday e numit după baza britanică de cercetări dinainte de Vernadsky. În 1996, Anglia a vândut stația deteriorată Faraday Ucrainei, pentru prețul simbolic de o liră britanică. Deși multe lucruri s-au schimbat în cei 19 ani de atunci, barul și-a păstrat numele. Pereții din lemn sunt decorați cu un amestec de kitsch britanic și ucrainean și cu steaguri ale ambelor națiuni.

Într-o scrisoare pe care a trimis-o bazei în 2009, la mult timp după ce credea că s-a închis barul Faraday, Larratt a scris: „Barul avea scopul de a aduce râsul și căldura în sânul celei mai triste și mai izolate baze din Antarctica."

Dar cu siguranță e locul cel mai iubit de locuitorii ucraineni – barul e mai mare decât bisericuța catolică a bazei. Astăzi, rolul barmanului e jucat de oricare dintre cei doi biologi, trei meteorologi, doi geofizicieni, doi mecanici, administratorul de sistem, doctorul sau bucătarul.

Bărbații petrec acolo zece luni sau mai mult, la temperaturi de -2 grade Celsius pe timpul verii și -25 de grade Celsius pe timpul iernii. Au zăpadă 280 de zile pe an. În fiecare zi studiază efectele radiațiilor ultraviolete asupra atmosferei și gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, care a fost descoperită în 1985. Asta atunci când nu distilează și beau vodcă împreună cu pasagerii de pe vapoarele care trec prin zonă.

În timpul vizitei mele, administratorul de sistem se ocupă de sticlele de vodcă făcută în casă cu apă de ghețari, infuzată cu miere și migdale.

„Transportul de mâncare și alte provizii sosește o dată pe an, când se schimbă echipajul, deci a fost acum opt luni", mi-a zis unul dintre biologi.

Gustările oferite în bar sunt pere și ananas la conservă, iar masa de biliard și ținta de darts reprezintă singurele distracții. E un spațiu intim și plăcut, cu un pick-up și un teanc de viniluri, printre care Billie Holiday's Greatest Hits și Led Zeppelin III, și o fereastră cu vedere spre insulele acoperite de gheață. Antarctica e scăldată de soare 24 de ore din zi pe timpul verii: dacă vodca nu te ajută să te simți invincibil, te ajută zilele nesfârșite.

„În timpul săptămânii, barul se închide pe la miezul nopții", a zis barmanul. „Deci uneori bem o sticlă, alteori șase. Dar oricât am fi băut, întotdeauna suntem fiecare la jobul lui a doua zi."

Vodca oferită vizitatorilor e blândă și ușor dulceagă, cu gust puternic de migdale și o aromă ușoară de vanilie. „E cea mai bună vodcă din Antarctica", proclamă barmanul. E singura vodcă din Antarctica, are tărie de patruzeci de grade și costă trei dolari păhărelul – cel mai economic mod să te îmbeți pe continentul înghețat. În spatele barului sunt agățate 11 sutiene mari. Regulamentul barului susține că fiecare femeie care își donează lenjeria primește un shot gratis.

Când l-am rugat să-mi spună câteva povești despre donații sau despre vizitatoarele dornice să dea pe gât shoturi gratis, barmanul a scuturat hotărât din cap. N-avea să-mi divulge poveștile.

Dar ghidul călătoriei mi-a zis: „Am văzut multe femei care s-au dezbrăcat pe-aici și și-au aruncat sutienele din mijlocul barului." Alt membru al echipajului și-a amintit de o tânără germană care a fost salvată de doctorul bazei după ce a exagerat cu băutura.

După ce au plecat cei câțiva vizitatori, câțiva dintre locuitorii bazei au rămas într-un colț la încă un păhărel de vodcă infuzată cu ardei iute. Ziua e pe sfârșite și ei ridică paharele și exclamă „Budmo!", expresia ucraineană pentru „noroc!" – în traducere aproximativă, „să trăim veșnic!".

„Aici o să trăiți veșnic?" îl întreb pe biolog.

„Probabil că nu aici", mi-a răspuns.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia