Am fost la un târg de brazi din Bucureşti şi-am înțeles de ce majoritatea ajung la gunoi
Fotografii de Mircea Topoleanu

FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Am fost la un târg de brazi din Bucureşti şi-am înțeles de ce majoritatea ajung la gunoi

Dacă te aștepți să dai de brazi românești, află că mulți sunt din „Finlanda şi Dan Armeanca”.

Că tot e Crăciunul poimâine, m-am gândit să vizitez cel mai mare târg de brazi din București să văd care mai e atmosfera, acum că hypermarketurile s-au umplut de brazi plantați în ghiveciuri și e mai la modă să fii eco, chit că bradul de plastic e și el un fel de  mini-dezastru de mediu. În plus, când știi că în România sunt tăiați anual vreo trei milioane de brazi doar ca să ajungă suport de bomboane de pom, te cam pune pe gânduri ce se întâmplă cu toți brazii ăia care rămân nevânduți la final de sezon.

Publicitate

Încă de când am intrat în târg am fost întâmpinat de tradiţionalele îndemnuri: „Hai la brazi, hai la brazi", „Ia superbii, ia superbii", ori „Ia brăduţul, ia brăduţul". Cumva aceleași urări repetitive cu ale ălora care vând țigări de contrabandă cu două sute de metri mai încolo. Până la urmă, asta face parte din plăcerea unui târg şi n-are cum să lipsească.

Tari ca brazii. Toate fotografiile sunt realizate de Mircea Topoleanu

În piața Obor din Bucureşti găseşti brazi naturali cam de toate mărimile şi buzunarele. Totuşi, comercianţii se plâng de chiria dublă pe care sunt nevoiţi s-o plătească începând de anul ăsta de când spaţiul, până mai ieri al primăriei, a devenit privat. E vorba de-o sumă de patru mii de lei pe lună, în comparaţie cu preţul înjumătăţit din anii anteriori.

Domnul duce lupte grele cu bradul până ajunge cu el acasă

Cererea pentru brazil naturali e în scădere de ani buni

Preţurile brazilor variază între 50 şi 200 de lei, dar tot brazii artificiali sunt preferații oamenilor de ani buni, că nu mai eşti nevoit să-l cumperi în fiecare an, chit că n-are mirosul specific de brad. Cel puțin asta-mi spuneau doi vânzători de p-acolo.

Citeşte şi: Am mers în pădure după brazi şi am găsit 10 feluri de Crăciun

Când îi întrebai dacă sunt din România brazii, răspundeau cu „Finlanda şi Dan Armeanca", în loc de Danemarca. Tot ei îmi spuneau că anul trecut au fost nevoiţi să arunce peste 450 de brazi care au rămas nevânduţi. Au cumpărat un tir de brazi pentru anul ăsta, dar nu-s convinși c-o să vândă destui.

Publicitate

Dacă cumperi brad din târgul din Obor, primeşti (şi) bon fiscal

Asta-i singura casă de marca din târgul de brazi

Puţin mai încolo, am dat de-un bărbat care tocmai îi dădea bonul fiscal unui client care cumpărase un brad. Era singurul din târg care avea casa de marcat. Îmi spunea că vrea să fie cu totul legal şi să n-aibă parte de probleme cu poliţia. Tipul invita oamenii la  „el în pădure, unde fiecare-şi alege propriul brad".

Zicea că vânduse în jur de o sută de bucăţi, față de restul care nu depășiseră nici măcar 10-20. O explicaţie pentru discrepanță ar putea să fie o sticlă de tărie pe care-am văzut-o ascunsă după un brad. Rămâne un mister dacă ce spunea era pe bune, dar cert e că stilul ăsta actoricesc e specific vânzărilor prin târguri, deci ai grijă ce crezi.

Te-ai săturat de ghinion peste ghinon? Pentru tine s-a inventat „Norocul"

De undeva din apropiere se auzea un „Ia norocul, ia norocul". În primă fază, m-am gândit că poate se dă la kilogram, însă era la bucată, de fapt. Norocul  s-ar vinde cel mai bine din tot târgul, la trei lei bucata, conform doamnei Sica de la Vrancea, o vânzătoare din târg. A vândut până acum trei sute de bucăţi, plus coroniţe la cinci lei. Mi-a precizat că astea sunt d-alea de le pui la intrarea în casă şi la crucea din cimitir.

Curios din fire, am întrebat-o pe doamna care-i ştaiful cu norocul ăsta. Cică dacă cred în el cu inima deschisă, o să-mi meargă bine tot anul, în comparaţie cu scepticismul, deci e un fel de medicină homeopată. Tot ea îmi spunea că e bine să-l ai în casă de sărbători, ca să fii fericit cu persoana iubită lângă tine.

El e unul din comercianţii din piaţa Obor

Târgul de brazi din piaţa Obor a Capitalei e unul destul de trist. În sensul că majoritatea vânzătorilor se plâng și de chirie, și de vânzări. Și tradiția asta ca atât de multe altele pare în urmă cu vremurile. Din fericire, măcar am băgat niște mici în piață să-mi umple această tristețe. Sărbători fericite!

Citeşte mai multe despre târgurile de Crăciun:
Dubioșenii la Târgul de Crăciun de la Universitate
Cele mai triste decorațiuni de Crăciun din Copenhaga
Târgurile de Crăciun sunt ciudate peste tot