Am dat unor elevi de 11 ani testul grilă pe care l-au picat directori de școli din România

La ieșirea de la testul-grilă, parte a concursului național prin care s-a încercat toamna trecută depolitizarea școlilor, pe fețele candidaților era fie un zâmbet senin, fie întuneric deplin. Au trecut proba asta 83,7 la sută din cei peste opt mii înscriși, dar tot s-a lăsat cu scandal: că întrebările au fost prea grele sau penibile și că s-au simțit umiliți.

Ca să văd cam care e nivelul directorilor noștri de școală, cel puțin în privința competențelor cognitive și logicii, am dat testul-grilă la cinci elevi de generală: doi de clasa a opta, unul de a șaptea și doi de a șasea. Și, ce să vezi? Unul l-a trecut, deși este în clasa a VII-a și are doar 12 ani. Ceilalți, cu vârste între 11 ș 15 ani, au fost aproape sau chiar foarte aproape.

Înainte să-ți povestesc însă ce scoruri au avut copiii, la ce au greșit, ce au făcut bine și ce spune asta despre testul ăsta și despre directorii de școli generale și licee, să-ți aduc aminte de ce a stârnit concursul atâta vâlvă.

Se întâmpla în septembrie-octombrie anul trecut, când fosta conducere a Ministerului Educației a decis ca directorii să nu mai fie numiți, ci să dea concurs pentru ocuparea posturilor. Încerca să-i scoată, cam cu forța, că unii nu prea voiau, de sub jugul politic. Asta pentru că se decidea la nivel local, în inspectoratele județene, cine merită să fie director. Procedeul se numea „prin derogare" și era vulnerabil ingerințelor politice, spunea Mircea Dumitru, fostul șef tehnocrat de la Educație.

De fapt, prin organizarea unui concurs național, Guvernul Cioloș doar aplica legea, care spune că „funcția de director și de director adjunct se ocupă prin concurs public de către cadre didactice titulare membre ale corpului național de experți în management educațional."

Articolul ăsta de lege a fost însă ignorat complet în ultimii opt ani. De ce? Păi, gândește-te că, la țară, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, directorul de școală poate fi un real instrument politic. Dacă-ți mai spun că metodologia propusă de noul ministru tehnocrat nu le permitea directorilor de școală să aibă funcții de conducere într-un partid, înțelegi și mai bine cum stă treaba. Așa că nu ar trebui să te mire că toată lumea s-a complăcut în această supă reîncălzită a numirilor directorilor de școală, fără concurs, în toți anii ăștia.

Drept dovadă a importanței directorilor de școli pentru partide, uită-te puțin cât s-au zvârcolit mai-marii din PSD în acele zile de toamnă când ministrul Mircea Dumitru tot o dădea înainte cu depolitizarea prin concurs. De exemplu, Ecaterina Andronescu a încercat să ucidă propunerea ministrului tehnocrat pe ascuns, printr-o modificare pe care a încercat să o aducă la Legea Educației printr-un amendament al unui proiect de lege care n-avea nicio treabă cu subiectul.

Fostul ministru social democrat al Educației a fost atât de disperat, încât a încălcat grav procedura și era cât p-aci să se trezească cu o plângere penală. Cum mișcarea asta nu le-a ieșit celor de la PSD, au încercat și altele. De exemplu, senatorul PSD Ovidiu Donțu a depus un proiect legislativ care prevedea ca directorii să fie aleși de profesorii școlii, și nu prin concurs.

Între timp, Liviu Dragnea îi acuza pe tehnocrați, pe la emisiuni online ale site-urilor prietene partidului, că „vor să politizeze tot sistemul educațional".

În ciuda acestor zbateri ale PSD-ului, concursul a avut loc. A avut trei probe. Prima: 60 de întrebări de competențe cognitive și de management, grilă, un singur răspuns posibil, două ore la dispoziție (găsești răspunsurile corecteaici, dacă vrei să-l faci). Asta era probă eliminatorie - dacă o treceau, puteau merge mai departe, la următoarele două probe - interviu și CV.

Previzibil, testul-grilă a fost motiv de isterie generală. Uite câteva impresii ale candidaților:

„E penibil să poți să vezi prin ce se caracterizează un măgar de exemplu la un concurs de director. Era cu mănușile și ciorapii care se vând la pereche, chiar dacă erau teste cognitive puteau fi mai inspirat alese, să nu avem sentimentul penibilului. Am fost puși într-o situație penibilă, cel puțin asta a fost părerea multor colegi."

„Din punctul meu de vedere a fost un examen dificil având în vedere că, până acum nu s-a mai experimentat un astfel de concurs. Itemii au avut un grad de dificultate destul de ridicat."

„Problema nu cred că e dacă a fost uşor sau greu, cât relevanţa examenului şi mai mult dacă am putea spune după finalizarea lui că vom avea directori competenţi, directori foarte buni."

După aflarea rezultatelor, lucrurile s-au mai calmat, pentru o vreme. Asta până de curând, când noul ministru din Guvernul Dragnea (bine, fie, Grindeanu) a anunțat că vor putea ajunge în funcții prin numire și cei care nu au promovat concursul de directori de școli.

Decizia asta a stârnit reacții precum cea a fostului ministru al Educației, Mircea Dumitru:

„Primesc semnale acum că sunt directori noi asupra cărora, în aceste zile, se fac presiuni pentru a renunța la post, astfel încât să poată fi numiți cei de dinaintea lor."

În același timp, a redeschis discuția despre testul din toamnă, despre relevanța lui și cât de greu sau ușor a fost.

Asta pentru că testul includea întrebări de genul:

Sau:

Și, cea mai discutată, întrebarea cu măgarul:

Fotografie de woodleywonderworks via Flickr

Cum unii candidați au spus că a fost foarte ușor, iar alți ditamai directorii de școală se plângeau că itemii au avut un grad de dificultate destul de ridicat, am rugat cinci elevi de școală generală, cu acordul părinților, să îl rezolve. Având în vedere că au între 11 și 15 ani, am hotărât că au voie să întrebe adultul care îi supraveghează care e semnificația unor termeni precum „a implementa", „birocrație", „managerial", „normativ", „leadership", din a doua parte a testului.

Am început cu două fete de 14 și 15 ani, de clasa a opta, dispuse să dea testul pe care unii dintre directorii de școală l-au picat. Ca la concurusul organizat de minister, au avut la dispoziție două ore.

Testul are 60 de întrebări, 40 prin care se testau competențele cognitive ale candidaților, fiecare notată cu 1,25 puncte, și 20 întrebări din management, fiecare notată cu 2,5 puncte. Ca să treacă, un candidat trebuia să obțină cel puțin 35 de puncte din 50 posibile.

Prima care a dat testul, sub supravegherea mamei sale, a fost Beatrice, o elevă de 14 ani a unei școli din Bârlad.

„Copilul meu s-a cam grăbit cu răspunsurile. Nu s-a uitat pe net, DEX ori alte surse de informare. Eu i-am explicat anumiți termeni", mi-a spus mama ei, M.A., după ce mi-a trimis răspunsurile pe e-mail.

Lui Beatrice i-a luat mai puțin de o oră să facă testul-grilă.

Rezultatul: A obținut 34 de puncte, din 50 posibile. Cum i-ar fi trebuit 35 de puncte ca să treacă, cred că ești de acord că s-a descurcat foarte bine, mai ales că nu are cunoștințe de management educațional.

Ella, 15 ani, elevă în clasa a opta din cadrul unui liceu bucureștean, a dat testul sub supravegherea profesoarei ei de matematică.

„N-am lăsat-o la calculator, nu s-a uitat pe telefon, nimic. Tot râdea la unele întrebări. Nu i-am spus decât la final ce test a dat, de fapt. M-a întrebat dacă, în cazul în care îl trece, ar putea să conducă doar o școală sau și o companie multinațională? Am râs împreună, i-am zis să mă sune dacă îi iese și are un loc liber de femeie de serviciu", s-a amuzat profesoara, care mi-a cerut ca atât numele ei, cât și al fetei, să nu fie făcute publice.

Ella a fost și ea foarte aproape de cele 35 de puncte - a luat aproape 32.

Printre cei care au fost de acord să încerce a fost și Matei, elev la o școală generală din București. La cei doar 12 ani ai săi, Matei a trecut testul, cu un scor de 35,6 puncte.

Prietenele lui, Kiki și Clara, de clasa a șasea, au dat și ele testul grilă, supravegheate de un părinte. Prima a obținut 33 de puncte, iar a doua, 18. Nu uita un detaliu important: au 11 ani.

La primele 20 de întrebări, candidaților li se cerea să perceapă diferențele dintre niște figuri geometrice. Cerința explica foarte clar care e metoda de rezolvare. Cam mură în gură, așa:

La capitolul ăsta, cei mai mulți dintre copii s-au descurcat bine, unii chiar foarte bine. De exemplu, Matei, de 12 ani, nu a greșit nicio întrebare, iar Kiki, de 11 ani, a dat un singur răspuns eronat, din 20.

Următoarele douăzeci de întrebări erau de logică și de testare a găsirii celei mai bune soluții. Din nou, copiii au răspuns foarte bine. De exemplu, Ella, de 15 ani, a răspuns corect la 17 dintre ele.

Evident, ultima secțiune a testului, cea care testa cunoștințele de management ale directorilor de școală, a pus cele mai multe probleme. Cu toate astea, deși au mers mai degrabă la nimereală sau pe intuiție, după ce și-au întrebat părinții sau profesorul care i-a supravegheat semnificația unor termeni, copiii au bifat corect și aici destule răspunsuri. De exemplu, Matei a răspuns corect la jumătate dintre ele. Foarte bine, aș zice, având în vedere care e nivelul de cunoștințe de management la care te aștepți de la un școlar de generală.

Bun, și ce înseamnă faptul că Beatrice, Ella, Matei, Kiki și Clara, cu vârste între 11 și 15 ani, s-au descurcat bine la test și Matei l-a trecut, deși e doar în clasa a șaptea? Despre asta și despre relevanța unor întrebări, cum e cea cu măgarul sau cea cu șosetele, mi-a răspuns directorul Institutului de Științe Sociale, Ciprian Fartușnic. Experți ai instituției pe care o conduce au contribuit la realizarea testului atât de dezbătut.

VICE: Sunt trei componente ale concursului, dar testul grilă, probă eliminatorie, a stârnit cele mai multe discuții. Ce le răspundeți celor care pun la îndoială relevanța lui?
Ciprian Fartușnic: Zona de competențe cognitive presupunea demonstrarea unor abilități de gândire și de luare a deciziei, iar asta este util să fie verificat în orice domeniu, pentru orice persoană care este pusă să ia decizii într-o situație de incertitudine și trebuie să dovedească că are acele instrumente intelectuale pentru a lua cele mai bune decizii. A doua zonă a fost legată de competențe în zona de management, pe care, e adevărat, cel mai bine le poți identifica având o discuție la fața locului. Dar, din motivul logistic, pentru că ai un număr foarte mare de candidați, s-a mers pe o variantă în doi pași.

Dumneavoastră cunoșteați conținutul testului înainte să fie dat, efectiv. La ce reacții vă așteptați? 
Poți să faci testul ăsta să nu îl ia nici zece la sută. Dar nu asta era ideea. Testul n-a fost formal, dar nici foarte dificil. Nu sunt subiecte care să presupună un grad extrem de sofisticat pentru a ajunge la un raționament, nu erau cu răspunsuri multiple, care de obicei complică foarte mult testul, și inclusiv din formulare îți explică modul de rezolvare. Nu a fost o abordare prin care să ne fi gândit hai să trântim oameni. Dar e un filtru și cel esențial este următorul, cel în care stai față în față cu el.

Dar testul ăsta a fost eliminatoriu.
Da. Pentru că tocmai astea ne-am dorit, să facă o triere, astfel încât cei care nu au acele competențe care să-ți permită să pui în practică o viziune, degeaba vii tu și-mi spui că vrei să faci școala aia într-un fel. Cum, dacă tu nu dovedești că ai niște minime instrumente la dispoziție? Și cognitive, și de cunoaștere a domeniului.

Critica adusă testului este dacă faptul că un director nu îl trece înseamnă că el nu este, obligatoriu, un director de școală bun. Și invers, dacă un director ia acest test, înseamnă că are sigur instrumentele necesare unui bun director de școală?
Nu există vreun test pe lumea asta, făcut de oameni, care să poată să împartă, în mod absolut riguros, în bun și ne-bun. Nu a fost ideea că testul ăsta îți spune că ești un director bun. Îți testează niște competențe care cresc sau scad riscul de a îndeplini cu succes sau cu mai puțin succes un plan managerial. A fost un filtru prin care să vedem dacă sunt echipați cu niște instrumente importante atât din punct de vedere cognitiv, cât și managerial. Apoi urma discuția față în față, când vedeai ce potențial de lider are, ce carismă are, cum privește lucrurile apropo de echipă și așa mai departe. E ca la școala de șoferi. Nu poți să-mi spui tu mie că în momentul în care ai luat sala, gata, asta îi împarte în șoferi buni și șoferi proști. Dar dacă nu ai luat sala, nu poți să te duci să dai traseul, pentru că tu nu ai niște competențe de bază să faci traseul. Sau poți să spui că ai avut emoții, nu te-ai putut concentra. Dar s-ar putea ca într-o situație de viață și de moarte la școală să trebuiască să iei niște decizii pe baza unor astfel de competențe. Dacă ai și atunci emoții, cine sunt cei care pierd?

Întrebările din test sunt luate din niște lucrări de specialitate, presupun.
Cele cognitive sunt testate, sunt niște teste internaționale, nu au fost inventate ieri. Fac parte din niște teste consacrate, inclusiv în recrutare în resurse umane în diverse domenii.

Vă așteptați ca, de exemplu, întrebarea cu măgarul să iște discuții, să ducă tot testul în derizoriu? 
Da, mă așteptam, că ăsta e un specific al nostru, de a face mișto, de a bagateliza. Pe de altă, parte, și ăsta e un indicator foarte bun care arată care e modul în care te raportezi la propria profesie, există niște întrebări pe care poți să mi le pui, ca profesor, dar și întrebări pe care nu poți să mi le pui. Dar dacă un părinte vine să te întrebe despre alocație, tu stai de vorbă cu el? Au testat și niște lucruri într-un mod foarte subtil, apropo de plasticitatea gândirii, prejudecăți și chestionarea unor prejudecăți. S-ar putea să te facă să te gândești că poate ești prizonierul unor stereotipii. Dacă tu consideri că sunt întrebări care nu sunt de căderea unui director, deja arată o gândire de tristă amintire.

Ce înseamnă faptul că elevi de generală îl pot trece?
În zona competențelor cognitive, a fost sub așteptări rezultatul. Au picat mulți candidați. Cei care nu au reușit cred s-au panicat și nu au înțeles mecanismul de rezolvare. Apoi, întrebările cereau cel mai bun răspuns la o problemă. Și abilitățile astea se pot transfera în chestiuni care țin efectiv de managementul instituției tale. De exemplu, ai de făcut un buget, dar trebuie să obții și niște venituri proprii ca să construiești un teren de fotbal. Întrebarea e: prind terenul de fotbal în planul de anul viitor, chiar daca nu am banii acum și mă dau peste cap să fac rost? Sau nu-l prind și văd ce fac. Practic, de modul în care eu înțeleg să acționez și să decid pe problema asta concretă depinde dacă elevii vor juca tot anul fotbal pe un teren sintetic sau tot pe ăla de beton.

Dacă unii directori s-au simțit umiliți de o întrebare despre un biet măgar, mă întreb cum ar reacționa la aflarea veștii că elevi între 11 și 15 ani au avut rezultate mai mult decât onorabile la un test de care ei s-au plâns atât. Din acest motiv nici n-am mai dat testul unor copii mai mici de 11 ani, mi s-a părut prea mult de suportat pentru directori dacă și ei s-ar fi descurcat bine.

Poate se simt însă mai bine dacă află că Matei, care a trecut testul, a răspuns greșit la întrebarea cu măgarul. A bifat că are întotdeauna coamă, în loc să aleagă varinata „copite". A, dar stai, el are doar 12 ani .

Erată: Acest text a suferit modificări față de varianta publicată inițială. Astfel, din cauza unei erori de calcul, articolul preciza că toți cei cinci elevi chestionați au trecut testul. În urma recalculării, a reieșit că doar unul a trecut testul, iar ceilalți au fost foarte aproape. Ne cerem scuze pentru eroare.