E surprinzător de greu să-ți vinzi chiloții murdari pe net

Unii oameni se excită de la lenjeria murdară a altora. Sau de la șosete, treninguri sau ce-o fi. Unora le place mirosul puternic, în timp ce altora le place pur și simplu senzația de conexiune pe care le-o creează deținerea sau purtarea lenjeriei intime a altei persoane. Indiferent de diversele motive care pot sta în spatele lor, „fetișurile pentru chiloței” sunt, de fapt, destul de răspândite. De la primele forumuri până la Craigslist, Reddit, eBay până la Twitter și Instagram, fetișiștii au găsit o cale de a folosi cam orice instrument de pe net ca să-i găsească pe cei dispuși să le alimenteze fetișul, ca să ușureze ceea ce altfel ar putea fi propuneri și tranzacții chinuite, în persoană.

În ultimii ani, o invazie de povești și o situație din sezonul trei al serialului Orange is the New Black au insistat că e atât de ușor pentru (în principal) femei să se conecteze cu cei care au un fetiș pentru chiloți online, încât aproape oricine poate să-și comande en gros chiloți pe doi bani, să ia niște timbre și să câștige zeci de mii de dolari vânzându-și lenjeria murdară rapid și ușor. Unele povești ar putea chiar să susțină că poți să găsești câte-un tip dispus să-ți dea 5 000 de dolari pentru o singură pereche.

În ciuda a cât de ușor se spune că e să găsești fetișiști pe net și să monetizezi de pe urma lor, au fost create o sumedenie de site-uri cu plată, ca să faciliteze astfel de tranzacții. Câteva, precum PantyTrust, datează de la începutul anilor 2000, când piața online de lenjerie purtată era nouă ca roua dimineții. Dar au apărut și multe alte site-uri aparent populare, din 2010 încoace: SellYourPanties, în 2011; PantyDeal, în 2012; SofiaGray, în 2015. „Există atât de multe acum, nici nu le știu pe toate”, spune co-fondatorul site-ului SellYourPanties, care își spune Paul. „Descopăr alt website în fiecare lună.”

Unele îți iau un tarif plătit o singură dată, altele iau un comision la fiecare vânzare, dar majoritatea par să tarifeze regulat, pe la circa 10, până la 20 de dolari pe lună. Majoritatea se laudă cu mii de utilizatori activi la orice oră. PantyDeal, autoproclamat cel mai mare site de gen, face reclamă la peste 460 000 de vânzători pe pagina sa principală, deși multe dintre conturile alea s-ar putea să fie vechi sau moarte. „Avem parte de multe înregistrări noi pe platformă în fiecare zi”, spune Elsa Angulo, purtătoare de cuvânt PantyDeal.

Dacă e atât de ușor să intri pe piața de lenjerie folosită, de ce aleg atât de mulți vânzători să scoată banul pentru un număr din ce în ce mai mare de platforme cu taxă, unde vor fi un utilizator printre alte câteva mii? După cum se dovedește, Orange is the New Black a mințit o întreagă generație. A încerca să vinzi chiloți pe forumuri sau pe platformele de socializare sau chiar și pe propriul site dedicat e, de fapt, incredibil de dificil, par să fie de acord mulți vânzători. Și câteodată nici nu e sigur. Pentru cei mai mulți, site-urile astea sunt singura cale de a găsi cumpărători adevărați și de a evita interacțiunile nasoale. Și tot nu se poate spune că celor mai mulți le-ar fi ușor să vândă pe site-urile astea.

Teoretic, e posibil să găsești fetișiști și să le vinzi chestii prin intermediul unui site personal și-al marketingului pe rețelele sociale sau pe forumuri și site-uri cu mică publicitate, gen Craigslist. Twitter, ca să luăm drept exemplu un portal major cu potențial de vânzări, tolerează bine vânzările și promovarea de site-uri personale precum și majoritatea activităților legate de sex. Pe Reddit există un sub-reddit dedicat cu o comunitate de 51 000 de presupuși cumpărători și vânzători care pare în creștere. Și deși pe Craigslist și multe alte site-uri asemănătoare, vânzările de lenjerie sunt interzise, mulți utilizatori tot le folosesc.

Dar când ieși la pescuit în marea de dubioși de pe internet, dai, deseori, doar peste „oameni care caută servicii gratuite de chat sau care se excită când trimit poze [nesolicitate] cu pula”, spune Kit, care-și vinde lenjeria pe net din 2016. Există nenumărate povești horror cu (de obicei) femei, care încearcă luni de zile să se facă văzute pe Craigslist sau Reddit, investind în fiecare săptămână ore în șir de autopromovare, doar ca să evite zeci de propuneri de a deveni escortă sau de a face sex, sau email-uri care le hărțuiesc. După toate astea, vând câteva chestii și câștigă câteva sute de coco. Și cumpărătorii ajung să fie adeseori țepuiți când încearcă să facă tranzacții pe forumuri mari, publice, spune Serena, o fostă vânzătoare de chiloți folosiți, care conduce PantyTrust din 2007. Chiar și vânzătorii adevărați, care livrează la timp, pot să „dea sau nu greș în a livra [exact] obiectele pe care le voiau cumpărătorii”.

Majoritatea site-urilor cu plată pentru lenjerie folosită sunt de triaj pe probleme economice și încearcă să rezolve problemele de mai sus. PantyTrust, de exemplu, s-a dezoltat dintr-un forum unde cumpărătorii se plângeau împreună de numărul de vânzători dubioși sau neserioși și creau liste de furnizori pe care te puteai baza, erau prietenoși și corecți. „La momentul respectiv, mai mulți vânzători de pe forum au constatat că e nasol pentru cifra de afaceri a tuturor vânzătorilor când cumpărătorii se plâng de țepe”, își amintește Serena. Așa că au făcut un site, ca să verifice că vânzătorii sunt legitimi și, astfel, să-i poată servi pe cumpărători mai bine.

Platformele dedicate, susține Serena, îți taie și costurile de a menține propriul site și posibilele riscuri de siguranță în a gestiona vânzările prin intermediul unei adrese de mail sau servicii de plată care ar putea, la o adică, să fie asociate cu numele real al persoanei. Însă, poate ce e cel mai important e că aceste site-uri creează comunități pentru vânzători ca să-și împărtășească cele mai bune practici și să elimine cumpărători abuzivi sau care le pierd timpul. „Suntem uniți și ne ajutăm unii pe alții cu orice problemă care poate să apară”, spune Mistress Kimberly, care a început pe Craigslist în 2016, înainte să se alăture Panty Trust, „inclusiv [idei despre] opțiuni de plată, împachetare și livrare, fotografii și clipuri”.

Însă asta tot nu-ți garantează c-o să fie pe-atât de ușor sau o să faci pe-atât de mulți bani pe cât par să sugereze multe articole despre vânzarea de lenjerie folosită. Vânzarea de chiloți e o practică destul de limitată logistic din start. Majoritatea cumpărătorilor vor lenjerie intimă care a fost purtată cel puțin de la una la trei zile și există „un număr limitat de chiloți pe care poți să-i porți pe săptămână”, spune Miss Smith XXX, o vânzătoare britanică activă pe PantyTrust, care are și propriul ei site din 2013. Unii furnizori, avizi să-și crească profitul din vânzări sau să evite riscul de infectare cu candidoză sau bacterii pe care-l aduce purtarea aceleiași lenjerii mai multe zile încearcă să producă în masă perechi aromate artificial. Dar vânzătorii experimentați sunt de acord că rar funcționează așa ceva. „Cumpărătorii sunt fetișiști sofisticați”, spune Goddess Virgin, o dominatoare care vinde lenjerie folosită pe PantyDeal din 2015. „O să… știe dacă încerci să umbli cu șmecherii. Sunt adevărați cunoscători, [și au un nas] antrenat cam ca simțurile unui somelier.”

Mai important, numărul fetișiștilor avizi după chiloți purtați din toată lumea e probabil destul de stabil, spune Paul Bleakley, care studiază piețele digitale de sex. Dar numărul de site-uri care încearcă să profite de pe urma lor tot crește. „Lumea zice: Ce haios, poți să-ți faci un site pe care să vinzi chiloți purtați și e ușor!”, spune Paul de la SellYourPanties. Toată lumea, adaugă acesta, crede că se poate descurca mai bine sau poate să găsească un segment mai puțin exploatat al pieței.

În același timp, remarcă Miss Smith XXX, la fiecare câteva luni, un nou val de vânzători dă buzna pe site-uri, „de obicei în urma unor articole din mass media care susțin că poți să câștigi 65 000 de dolari pe an din vânzarea de chiloți folosiți sau că o pereche se vinde la 125 de dolari [bucata]”. „Vara în mod special e aglomerată”, adaugă Goddess Virgin, cel mai probabil pentru că studentele se hotărăsc să caute moduri rapide de a face bani în plus. Valurile astea, chiar și cel care a urmat după povestea cu vânzarea de chiloți din Orange is the New Black, spune Angulo, se diminuează, în general. Dar unele rămân, iar valurile sunt îndeajuns de frecvente încât, per total, „s-ar putea să ajungem la un punct culminant, în care numărul de vânzători e mai mare decât cel de cumpărători”, recunoaște Serena.

Suprasaturarea și disponibilitatea evidentă de a negocia dau naștere unei piețe centrate pe cumpărător, în care (de obicei) bărbații se simt mult prea des îndreptățiți să ceară orice vor, de la fotografii cu fetele în chiloții respectivi, la convorbiri telefonice, la sesiuni pe Skype în care să le vadă pe fete masturbându-se în chiloții pe care-i vând.

Saturația asta îngreunează vânzările, dar Serena crede că „e posibil să faci bani ca lumea, odată ce ți-ai stabilit o clientelă stabilă”. Angulo adaugă că vânzătorii care stau pe piață cel puțin două luni se descurcă în general bine. Dar cumpărătorii tot cer un anumit tip de relație cu vânzătoarele. Și chiar și vânzătoarele cu clienți stabili observă că le fluctuează comenzile radical, de la o lună la alta. Nu pot niciodată să se oprească din căutarea de noi surse de venit. Dacă vrei să faci mai mult per pereche trebuie, adeseori, să adaugi mici tente fetișiste – cum ar fi urină, spermă sau lichid menstrual.

Și ca să câștigi foarte bine, unele vânzătoare trebuie să-și amestece vânzarea de chiloți cu alte forme de muncă sexuală digitală, cum ar fi vânzarea de clipuri la comandă sau videochat-ul. Paul de la SellYourPanties remarcă faptul că aceste servicii par să crească mai rapid decât vânzarea de chiloți în sine. Are sens, întrucât din ce în ce mai mulți non-fetișiști ajung să folosească aceste site-uri, confirmă și vânzătorii și proprietarii de site-uri, doar ca să formeze legături cu lucrătoare sexuale online. Goddess Virgin spune că reușește să trăiască bine, nu doar să aibă bani de buzunar, din munca ei sexuală digitală, dar în mare parte pentru că deja făcuse clipuri și dominare pe bani, pe care le-a integrat cu vânzarea de chiloți.

„Dacă vor să-și facă o carieră din vânzarea de chiloți folosiți”, spune P.J. Patella-Rey, care studiază munca sexuală digitală, „atunci, da”, vânzătorii trebuie să o combine și cu alte tipuri de muncă sexuală în ziua de azi. Și n-ar putea nici s-o facă ocazional, spune acesta. Ar trebui să se dedice chestiei ăsteia precum unui job adevărat.

Majoritatea site-urilor care se concentrează pe chiloți par să se adapteze încet ca să facă loc și altor forme de muncă sexuală digitală. Asta s-ar putea să le facă să se ciocnească cu site-urile de videochat și clipuri care facilitează din ce în ce mai mult chestii gen vânzarea de chiloți, ca modalitate prin care actorii să câștige mai mult. Dar site-urile probabil nu vor converge în platforme omogene, pentru toate tipurile de servicii sexuale. Pentru unii vânzători și cumpărători, indică Patella-Rey, când începi prin a te concentra pe chiloți e o metodă bună de a testa cu degetul marea industriei digitale a sexului, fără să te simți prea expusă sau să riști. Oamenii pot decide apoi să rămână pe servicii concentrate pe chiloți sau să se extindă de-acolo. Mulți nu pot face față acestor cereri în plus.

Cu toate astea, e destul de evident că orice persoană care vrea să vândă chiloți pe net la modul serios trebuie să treacă prin aceste site-uri plătite sau să riște să se piardă într-un ocean sinistru de pulărăi țepari și puțele lor nesolicitate. Chiar și-așa, doar spiritele cele mai antreprenoriale și dornice supraviețuiesc pe aceste platforme, care conferă, în cel mai bun caz, un venit part-time muncit din greu, asta dacă vânzătoarele nu sunt dispuse să se arunce în groapa fără fund a serviciilor digitale sexuale. La urma urmei, spune Mistress Kimberly, dacă speri să faci bani rapid de pe site-urile astea, „ar trebui să-ți găsești altă artă, ca să zic așa.”

Articolul original a apărut pe VICE US.