FYI.

This story is over 5 years old.

Politică

De ce, în România, ne urâm de moarte pe tema anticorupției

Am stat de vorbă cu experta în comunicare Alina Bârgăoanu despre polarizarea excesivă din social media din cauza justiției.
ED
fotografii de Eli Driu

Alina Bârgăoanu este decanul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA şi expertă în cadrul Comisiei Europene pentru combaterea fake news. Potrivit unui raport Reuters Institut de la Universitatea Oxford, în țările în care există teme care polarizează societatea și o despart în alb-negru apare și fenomenul dezinformării.

Cu toate acestea, în România s-a pus accentul prea mult pe a învăța cum să dezamorsăm știrile false din online, fără însă a se dezbate și de ce, în ultimii ani, polarizarea pe tema justiției a atins cote alarmante. De ce anticorupția a dus la rivalități extreme în instituții și în spațiul public, iar violența simbolică a devenit trăsătura dominantă?

Publicitate

Politologul american, Ian Bremmer, în ultima sa carte, Us vs them: The failure of globalism, susține, de pildă, că polarizarea din SUA este cea care l-a făcut pe Donald Trump președinte, și nu invers. Dacă în America temele care rup societatea în două sunt cele sociale, în România, anticorupția, o temă tehnică, a reușit să dezvolte inclusiv etichetări în rândul populației. Penali versus cinstiți, civilizați versus necivilizați, curați versus murdari, electorat emancipat versus electorat asistat social, noi împotriva lor, așa arată acum retorica din spațiul public.

Am discutat cu Alina Bârgăoanu de ce este nocivă cultivarea unei astfel de retorici și despre lipsa de responsabilitate a actorilor politici în a menținerea unui climat de dezbinare socială.

VICE: Există o corelație între polarizare și fake news. La noi s-a dezbătut mult fenomenul fake news și prea puțin cel al polarizării.
Alina Bârgăoanu: Faptul că se corelează răspândirea fake news cu polarizarea l-am întâlnit într-un raport de cercetare dat publicității relativ recent, de către Reuters Institut de la Universitatea Oxford. Cercetătorii descoperiseră că în țări în care nivelul de polarizare este mare și fake news-urile sunt răspândite.

Exemplele prinse în raport erau SUA, Spania și Brazilia. În câmp social e foarte greu de stabilit cauzalitatea, era vorba de o corelație pozitivă. Eu cred că întâi apare polarizarea, iar apoi polarizarea reprezintă un teren fertil pentru apariția fake news, a dezinformării sau nepăsării față de fapte. Sub acest fenomen de fake news, se ascund mai multe fenomene, nu vorbim numai despre știri false, ci de știri aproape false, aproape adevărate, vorbim de știri de care nu ne pasă, vorbim despre faptul că oamenii sunt confruntați cu fapte, dar nu le pasă de ele. Ei merg fix pe aceleași atitudini, pe aceleași opțiuni ca și cum faptele nu ar exista.

Publicitate

Se creează un cerc vicios.

Cum definim polarizarea?
Polarizarea este de mai multe feluri. Noi vorbim despre o polarizare retorică, atunci când ea se corelează cu dezinformarea. În spatele polarizării retorice se află polarizarea obiectivă care este măsurabilă. Dacă ne uităm în Europa Centrală, de Est sau America, avem de-a face cu polarizare economică. În România, avem de-a face cu polarizarea dintre urban și rural, care este măsurabilă. Mai avem polarizarea între urban mare și urban mic.

Există studii care arată că în SUA, polarizarea dintre democrați și republicani a atins un maxim, iar acest rezultat este asociat cu ascensiunea lui Donald Trump. Cât de vinovat este un lider pentru promovarea unor teme care rup societatea în două?
Eu cred că combaterea dezinformării este o problemă de leadership. Până să punem presiune pe oameni, de ce votează într-un fel, problema ține de calitatea elitelor politice. Eu evit în a da vin pe oameni, ba că nu sunt educați, ba că nu sunt citiți, ba sunt cum spunea Hillary Clinton, „basket of deplorables”. Responsabilitatea este în principal a elitei.

Evident că polemica sau competiția politică este esența democrației, problema apare în momentul în care într-o societate nu se mai găsesc două-trei teme comune care să unească pur și simplu. Eu cred că în România că trebuie să găsim acele teme care să unească oamenii.

Așadar spuneți că aceste împărțiri între civilizați/necivilizați, curați/murdari sunt nocive într-o societate.
Reprezintă un teren fertil pentru dezinformare. Suprasimplificările, etichetările, împărțirea binară a lumii în bine și rău, negru și alb, eu le introduc sub cupola a ceea ce înseamnă dezinformare. La un moment dat, am lansat o expresie „fifty shades of fake”.

Publicitate

Eu cred că în România ar trebui să căutăm lideri care nu dezbină, care nu împart România în două. Și nu mă refer numai la lideri politici. Polarizarea a coborât în instituții, în universității sau corporații. Faptul că oamenii încep să fie dezbinați, jumătate să vadă lumea într-un fel, iar cealaltă la extrema opusă, este nociv.



În SUA polarizările se fac pe teme sociale. Cum vă explicați că, în România, polarizarea se face pe o temă atât de tehnică cum este justiția?
Subiectul corupției este unul care permite un milion de nuanțe. S-a ajuns aici din cauza faptului că, de ceva timp, acesta a fost subiectul care a ocupat prim-planul dezbaterii publice. Probabil că voi fi pusă la zid dacă spun că această temă prea ne consumă toate energiile, dar eu discut lucrurile într-un plan analitic. Cred că dacă am face cercetare cantitativă în spațiul public, am vedea că noi am discutat despre termenul corupție/justiție mai mult față de termenii muncă/seriozitate/responsabilitate. Nu le contrapun, pentru că lucrurile vin din zone diferite, dar cred că această temă a acaparat nepermis de mult spațiul public. Este o temă importantă, dar nu trebuie să fie singulară.

Anticorupția nu numai că este principala temă, dar ea a dezvoltat teme secundare. De la tema penali/ cinstiți s-a ajuns la etichetări ale electoratului care votează penalii sau cinstiții. Au apărut în spațiul public chiar și hărți cu județele civilizate, în opoziție cu cele care ar fi necivilizate.
Această împărțire a României în bine și rău, stânga dreapta, penal, nepenal, civilizat, necivilizat, este un demers periculos. Nu este de tip conspiraționist, nu cred că cineva a stat și a conceput un plan în laborator, cert este că aceste divizări nu ne fac bine. La noi aceste divizări încep să aibă și note geografice. Se articulează o percepție în România care mi se pare destul de riscantă. Faptul că în Vestul țării ar fi oamenii civilizați, cu centrul la Cluj, iar la polul opus ar fi Vaslui.

Publicitate

A fost un prezentator de televiziune, nu dau numele, care spunea, după ce apăruse cazul unui viol, că el se va ocupa personal de acest subiect, pentru că, dacă s-ar fi întâmplat la Vaslui, ar fi fost treacă-meargă, dar nu putem accepta aceste lucruri la Cluj. În spațiul public, formatorii de opinie au și o responsabilitate.

Lupta politica poate ajunge la orice cotă dorește ea, până începe să afecteze interesele statului și ale cetățenilor.

Apropos de tema corupției, am citit un articol care nu știu dacă este reprezentativ: se cupla această temă a corupției cu Vestul țării, în ideea că noi, cei din Vest, ne-am săturat de corupția de la București. Iarăși, dacă aș fi factor de decizie în statul român, aș fi destul de alarmat dacă astfel de puncte de vedere încep să domine.

Ați simțit vreodată că tema anticorupției s-a ideologizat, iar asta duce la o polarizare și mai mare? De pildă, s-a folosit des termenul „eradicare”, un termen dur.
La noi s-a ajuns în spațiul public la o formă de agresivitate simbolică ieșită din comun. La fel, termenul „curățenie” este agresiv. Când vorbim despre lideri, cred că trebuie să fim mai responsabili cu metaforele pe care le folosim. La fel, a fost și violență vizuală, oameni politici puși în zeghe sub formă simbolică. Vrei, nu vrei, când astfel de mesaje apar, ele încep să lovească pe toată lumea.

Senzația că lucrurile se întâmplă doar altora este falsă. În momentul în care apar astfel de violențe de limbaj, nu cred că te poți bucura, chiar dacă sunt adresate împotriva adversarului tău, pentru că se creează un T-zero care a fost depășit și care te poate lovi și pe tine.

Publicitate

La protestele din ianuarie au apărut acele imagini cu lideri în zeghe, probabil pentru unii era un motiv de bucurie, dar era violență simbolică. Dacă ați urmărit, aceeași violență simbolică a fost îndreptată împotriva altor oameni. Eu nu aș accepta ca acest tip de violență să pătrundă în societate pentru că se creează un teren care este luat ca atare și mergem la următorul nivel de violență.

Chiar recent am citit un articol al unui istoric britanic, Niall Ferguson, care spunea că istoria ne arată că violența simbolică vrea întotdeauna mai mult. Mai mult.

Această formă de radicalizare între actorii politici a prins foarte bine în rândul electoratului, pentru că noi comunicăm mult în social media, loc propice polarizării din cauza efectului de cameră.
Mi-e greu să găsesc vinovații, nu este căderea mea, eu cred că fiecare tabără s-a radicalizat și și-a găsit purtătorul de cuvânt, însă acest tip de retorică ar trebui dezamorsată. Am fost bucuroasă pentru mesajul pe care l-a transmis președintele Comisiei Europene, Claude Juncker, că România ar trebui să revină la un discut politic mai normal. E interesant că și acest mesaj a fost perceput în modalități total diferite de cele două tabere.

Nu trebuie să fie interpretat ca mesaj pro-PSD, sau anti-PSD, sau pro sau anti-Iohannis, pentru că nu este așa. Ni s-au transmis mesaje de reconstrucție, de reconciliere, de revenire la normalitate.

Publicitate


În momentul în care actorii din aparatul de stat devin atât de radicalizați unul în raport cu celălalt, cum am putea face să dezamorsăm conflictul, astfel încât să nu mai ia decizii proaste care să ne afecteze pe toți?
Personalizarea intră la categoria aceea de cincizeci de nuanțe de fake. În analiză, în România, se personalizează foarte mult. Trump a zis ceva la NATO. În primul rând, eu nu sunt de acord cu aceste exprimări de tip social media. Trump nu este un personaj oarecare, este președintele unei super puteri. Evident că personalitatea omului care ocupă o funcție are importanță, însă dincolo de asta, președintele Trump întruchipează niște curente de opinie, de interese ale Statelor Unite.

Revenind la România, această personalizare la care s-a ajuns în România mie mi se pare puțin lipsită de profunzime analitică. Dragnea, Iohannis, Kovesi, evident, fiecare are o tușă personală, dar acești oameni au în spate curente de opinie, curente profesionale, curente politice. E important de analizat interesele și cum acestea sunt întruchipate de persoane.

Ar trebuie să se facă mai multă educație românilor să învețe să asculte și opinia cu care nu sunt de acord?
Este o simplă observație personală, dar să știți că această intoleranță apare mai des în rândul persoanelor educate. Poate greșesc, nu am studiat fenomenul cu metode științifice, din păcate, eu cred că această intoleranță apare la persoanele educate care cred că, dacă se pricep la un domeniu, se pricep la toate domeniile. Faptul că sunt buni pe o bucată profesională, le permite să împrăștie etichete. Eu prin educație înțeleg lucruri mult mai profunde decât a face o facultate, e educația aceea profundă transformată în cultură, în sensul de comportament, deschidere, toleranță, capacitatea de a-l asculta pe celălalt.

Publicitate

Trebuie să-i învățăm pe oameni să se expună la opinii alternative.

În Statele Unite există câteva demersuri interesante, la MIT, de pildă, în ideea cum să scoatem oamenii din bulele în care s-au instalat confortabil. Ei fac o combinație între jurnalism și digital. Ideea ar fi ca New York Times să își facă propria platformă, nu să își toarne conținutul lui pe Facebook.

Ce ar trebui să facem să nu ne mai certăm atât pe Faceook pe teme politice?
Eu aș insista pe mesajul lui Claude Juncker, revenirea la normalitate. Cred că trebuie să revenim la interese, care sunt interesele noastre. Trebuie să ne ferim de etichetări, de stereotipuri, de împărțirea lumii în bine și rău, lumea se schimbă foarte mult în jurul nostru, până acum zece ani, lucrurile erau pe o traiectorie clară. Lumea transatlantică exista, cu Rusia aveam interpretările noastre istorice, acum dacă ne uităm la actori, lucrurile sunt în schimbare. Rusia este asertivă, președintele american se întâlnește cu președintele Rusiei, președintele american îi spune cancelarului german că este prizonierul Rusiei, iar asta ce ar însemna, că este și anti-european? Cred că trebuie să evităm simplificările. Etichetările nu se mai susțin în aceasta perioadă.

Această retorică referitoare la anticorupție începe să ne deservească pentru că poate deveni o armă puternică în mâna oricărui adversar.

La nivel de mesaj extern, în momentul în care transmiți că România luptă împotriva corupției, ce reține creierul, că România este o țară coruptă sau că România luptă cu corupția?
Că în România este corupție.

S-a spus că anticorupția a fost cel mai puternic instrument de soft power pentru România.
Instrumentele de soft power sunt în general instrumente pozitive: dezvoltare, inovație, inteligență artificială. Acum lumea zbârnăie în lumea roboticii, iar atunci dacă vrei să fii lider regional, te asociezi cu astfel de teme. Leardershipul se asociază cu teme pozitive, cu teme de construcție.

S-a făcut o confuzie între obiective și mijloace. Lupta împotriva corupției este o problemă cât se poate de reală, este un instrument, dar nu înseamnă atingerea obiectivelor. Obiectivele înseamnă dezvoltare, progres, construcție.

Ce vrem să fim noi, în cadrul Uniunii Europene? Asta ar fi tema de construcție care să ne preocupe cel mai mult.