Publicitate
Sănătate

De ce înșală oamenii

Iată de unde ar trebui să începi dacă te confrunți cu infidelitatea.

de Gery Karantzas; translated by Raluca Miheșan
23 Iulie 2018, 4:00am

Fotografie de Malte Mueller/Getty Images  

De la politicieni până la actori și comedianți, poveștile celebrităților prinse că-și înșală partenerul ajung deseori pe prima pagină a publicațiilor. Noi credem că un partener este acolo ca să ne ofere iubire, confort și siguranță. Așa că oamenii se pripesc cu concluziile și dau vina pe cei prinși în faptă pentru ceea ce ei văd ca pe-o trădare uriașă a încrederii. Infidelitatea scoate în evidență posibila fragilitate a celor mai importante și apropiate relații.

Totuși, în ciuda credinței de nestăvilit că infidelitatea este produsul unor oameni imorali și obsedați sexual, care vor să împace și capra și varza, realitatea are mult mai multe nuanțe. De exemplu, infidelitatea este rareori doar despre sex. De fapt, atunci când vine vorba strict despre infidelitatea sexuală, procentul mediu în studiile efectuate este în jur de 20% pentru toate cuplurile. Totuși, procentul ăsta crește la aproape o treime dintre cupluri atunci când incluzi infidelitatea emoțională.

O aventură este în general un semn că lucrurile nu sunt în regulă într-o relație. Fără abilitățile necesare pentru soluționarea problemelor, partenerul s-ar putea să recurgă la o aventură ca să-și îndeplinească nevoile – indiferent dacă sunt legate de intimitate, sentimentul de apreciere, să aibă parte de mai mult sex și așa mai departe. Așadar, partenerul care calcă strâmb vede aventura ca pe o modalitate mai bună de a-și îndeplini nevoile.

De ce înșală oamenii?

Studiile sunt numeroase și variate. Unele au descoperit că oamenii cărora le lipsesc trăsături precum sociabilitatea și rigurozitatea au mai multe șanse să calce strâmb, la fel și cei care au trăsături accentuate specifice nevrozei și narcisismului. Alte studii au descoperit că există mai multe șanse ca infidelitatea să apară printre oamenii cu păreri mai puțin stricte despre sex, cum că n-ar trebui să te limitezi la un singur partener sexual, de exemplu.

Alți factori importanți se referă la angajamentul față de partener și satisfacția produsă de relație. Cei cu un scor scăzut au mai multe șanse să aibă o aventură. Studiile recente sugerează că un istoric de aventuri este unul dintre cei mai importanți indicatori.

Un studiu realizat pe 5 000 de oameni din Marea Britanie a descoperit paralele izbitoare între motivele pentru care înșală fiecare gen în parte și nicio categorie nu a pus sexul pe primul loc. Principalele cinci motive pentru femei sunt: lipsa de intimitate emoțională (84%), lipsa de comunicare între parteneri (75%), oboseala (32%), un trecut urât în ceea ce privește sexul sau abuzul (26%) și lipsa de interes față de sexul cu partenerul actual (23%).



Pentru bărbați, motivele au fost: o lipsă de comunicare între parteneri (68%), stresul (63%), problemele sexuale cu partenerul actual (44%), lipsa de intimitate emoțională (37%) și epuizarea sau oboseala cronică (31%).

Așadar, dacă ne lovim de dificultăți în comunicarea cu partenerul sau nu ne simțim apreciați și valorizați, atunci avem mai multe șanse să înșelăm. Oamenii trebuie să investească timp și energie în relații. Oboseala cronică de-a lungul mai multor ani înseamnă compromiterea capacității unei persoane de a depune suficientă muncă în menținerea unei relații strânse.

În timp ce unele cupluri prezintă și alte motive, care pot să includă un libido crescut, majoritatea vorbesc despre probleme care își au locul fie în cadrul cuplului, fie în afara relației. Cea de-a doua categorie de probleme poate să fie compusă din factori de stres care pun la încercare abilitatea cuplului de a face relația să funcționeze.

Dacă te confrunți cu dificultăți în relație, un terapeut s-ar putea să te ajute să elimini factorii de risc care conduc la infidelitate.

Cum să faci față infidelității

Unii oameni aleg să păstreze secretă aventura pentru că s-ar putea să vrea s-o continue, se simt prea vinovați sau cred că în felul ăsta protejează sentimentele partenerului. Dar secretul nu face decât să perpetueze trădarea. Dacă o persoană vrea cu adevărat să repare relația, atunci comunicarea este necesară, pe lângă căutarea unui profesionist care să susțină cuplul în timpul perioadei turbulente care precede recuperarea.

Mulți terapeuți sugerează că există subiecte care pot fi îmbunătățite prin terapie. Dar ei informează și că infidelitatea este una dintre cele mai dificile probleme de rezolvat atunci când vine vorba despre reclădirea unei relații.

Există mai multe abordări științifice pentru infidelitate, dar majoritatea sunt de acord cu faptul că persoana trădată poate s-o perceapă ca pe-o formă de traumă, căci partenerul i-a înșelat presupunerile fundamentale. Acestea includ încrederea și credința că partenerul este acolo ca să-i asigure dragoste și siguranță, nu să-i provoace suferință.

Dar nu doar persoana trădată poată să experimenteze tulburări psihice. Cercetările au descoperit că, atunci când aventura iese la iveală, ambii parteneri pot să sufere de tulburări psihice precum anxietate, depresie și gânduri suicidare. Poate exista și o creștere a violenței emoționale și fizice în cadrul cuplului.

Așadar, un cuplu ar trebui să apeleze la un profesionist care să-i ajute să treacă prin urmările nefericite ale aventurii, nu doar pentru o posibilă vindecare a relației, dar și pentru bunăstarea lor emoțională.

Există multe abordări de consiliere după ce aventura se consumă, dar în general se pune accent pe problemele care au provocat și au perpetuat infidelitatea. Una dintre cele mai cercetate metode implică discuțiile despre impactul inițial al aventurii, dezvoltarea unei înțelegeri a contextului de ambele părți, iertarea și depășirea crizei.

Alegerea de a continua relația sau de a-i pune capăt atunci când unul dintre parteneri înșală

Terapia pare să funcționeze pentru aproximativ două treimi dintre cuplurile care s-au confruntat cu infidelitatea. Dacă un cuplu decide să continue relația, atunci trebuie să identifice zonele care necesită îmbunătățiri și să ia decizia de a lucra la ele.

Și restabilirea încrederii este vitală. Terapeutul poate ajuta cuplul să recunoască zonele unde încrederea a fost deja restabilită. Apoi partenerul înșelat poate să fie expus gradual la situații care îi oferă și mai multe garanții că poate să aibă încredere în cealaltă persoană, fără să stea mereu cu ochii pe ea.

Dacă terapia funcționează pentru două treimi dintre cupluri, atunci rămâne o treime care nu experimentează niciun fel de îmbunătățire. Ce se întâmplă atunci? Dacă relația este predominată de multe conflicte nesoluționate, ostilitate și o lipsă de atenție pentru cealaltă persoană, atunci cea mai bună soluție ar fi ca cei doi să se despartă. Într-un final, relațiile îndeplinesc funcția noastră de satisfacere a nevoilor de dragoste, confort și siguranță.

Dacă într-o relație nu sunt îndeplinite aceste nevoi, atunci este considerată de toată lumea problematică și disfuncțională.



Dar nu este niciodată ușor să pui capăt unei relații, din cauza atașamentului pe care îl dezvoltăm față de partenerul nostru. Chiar dacă în anumite relații, nevoile noastre au mai puține șanse să fie îndeplinite, asta nu ne oprește din a crede că, într-o bună zi, partenerul nostru ne va oferi ceea ce ne dorim.

Când se apropie iminentul sfârșit al unei relații, suntem cuprinși de așa-numita „anxietate de separare”. Nu deplângem doar pierderea relației (indiferent cât de bună sau proastă a fost), ne facem griji și dacă o să găsim o altă persoană care să ne îndeplinească nevoile.

Perioada asta variază în funcție de persoană. Unii ar putea să creadă că merită să sărbătorească sfârșitul unei relații toxice, dar tot vor experimenta anxietate, într-o formă sau alta. Dacă cuplul decide să pună capăt relației, dar cei doi merg în continuare la ședințe de terapie, atunci specialistul îi poate ajuta să treacă prin fiecare etapă a deciziei într-un fel în care să le minimizeze suferința.

Așadar, infidelitatea este mai puțin despre sex și mai mult despre problemele sentimentale și căutarea nechibzuită pentru îndeplinirea propriilor nevoi. Problema este că unii oameni aleg mai degrabă să-și caute nevoile în brațele unui alt partener decât să lucreze la relația lor.

Gery Karantzas este profesor asociat de psihologie socială și știința relațiilor la Universitatea Deakin din Australia. Articolul a fost publicat inițial în The Conversation. Citește aici articolul original.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.