Poți să mori de la starea oribilă care te ia după ce trece efectul unui drog?

Cel mai nasol picaj după droguri m-a lovit după trei zile lungi de băut și consum de ecstasy la un festival în 2015. Odată cu revenirea mea la realitate, somnul mi-a devenit un vortex hidos de transpirații, zapaj cerebral și coșmaruri nocturne, care și-a atins apogeul când pluteam într-o peisaj portocaliu și discutam cu conștiința mea care mi-a spus că sunt o persoană oribilă. M-am trezit în fugă, ud leoarcă de transpirație și m-am uitat la ceasul de lângă pat; dormisem doar 30 de minute, asta însemna că mai aveam o întreagă noapte de teroare de îndurat. A fost un moment în care eram la pământ.

Era a treia zi de când mă întorsesem de la festival și, de mai multe ori în perioada asta, m-am întrebat dacă am împins barca plăcerii prea departe de mal: dacă nu cumva mă voi apropia de moarte. De atunci, m-am întrebat dacă moartea în urma picajului psihic cauzat de droguri chiar este posibilă, așa că am sunat niște experți ca să aflu.

„Întâi trebuie să faci diferența între un picaj după drogangeală și sevraj”, spune Rick Bradley, manager de operațiuni la Addaction, o asociație caritabilă de vârf care se ocupă cu dependențele de droguri, alcool și sănătate mentală. „Oamenii încă le încurcă. Sevrajul de la droguri la fel ca cel de la alcool și benzodiazepine poate fi foarte problematic și periculos dacă nu este gestionat adecvat.”

Ca să ajungi în punctul în care ești în pericol de sevraj de la oricare dintre aceste substanțe, trebuie să ai o perioadă extinsă de consum zilnic intens: o sticlă de tărie pe zi, două sacoșe mari cu băutură. Nu va fi băutorul șmecheraș de vineri seara, ci cineva cu o dependență profundă.

Sevrajul de la alcool și benzodiazepine sunt acut de neplăcute. În 24 până la 36 de ore de la începerea sevrajului, în funcție de severitatea adicției, afecțiunile fizice ar putea include tremur, transpirație, agitație, insomnie și – în cele mai rele cazuri – să ducă la delirium tremens, o psihoză terifianță cu vomă, diaree, modificări ale electroliților, spasme și posibil moarte.

„Cu siguranță nu e ok să te oprești brusc din băut (pentru alcoolicii înrăiți). Picajul/sevrajul ar putea fi fatal”, spune Dr. Ben Sessa, psihiatru pe adicții și psihoterapeut cu MDMA. „Trebuie să faci o detoxifiere medicală și să dai persoanei doze mari de benzodiazepine ca să le protejezi creierul sau să facă o detoxifiere controlată și să se lase progresiv de-a lungul a săptămâni și luni întregi.”

Sevrajul de la benzodiazepine este, pentru o națiune sclavă anxietății în continuă creștere, mai degrabă o îngrijorare pentru tinerii englezi. Ca și la alcool, sevrajul spontan poate fi mortal. „Riști o criză fiindcă creierul tău este obișnuit să băltească în acest drog și va deveni hiper-excitat”, spune Sessa. „Trebuie să-l deconectezi foarte lent.”

Sevrajul de la opioide precum heroina este similar cu agonia, în care receptorii de durere ai corpului atacă oasele și articulațiile persoanei. Din fericire, nu este cu adevărat periculos în sens fizic. Dar care e treaba cu picajele existențiale care dau peste cap viețile consumatorilor de weekend?

„Eu chiar cred că picajele sunt artefacte ale petrecăreților și a felului în care iau MDMA sau alte droguri”, spune Sessa, care conduce studii clinice cu ajutorul MDMA-ului ca să trateze afecțiuni mentale. „Dacă-ți petreci weekendul drogându-te, bând alcool, fără să dormi și să mănânci, cum te simți după aceea la muncă nu se datorează scăderii serotoninei: ci mahmurelii.”

Subliniază că participanții din cercetările sale – care iau în jur de 120 de miligrame de MDMA (jumătate dintr-o pastilă puternică) într-un loc controlat și holistic care nu include luarea unei ultime doze la ora 5 dimineața – se trezesc simțindu-se odihniți și copleșiți de „afterglow-ul” subtil numit și sfântul graal pentru utilizatorii de MDMA.

Afterglow-ul poate să dureze și până la cinci zile, și există speranță că tratamentul cu MDMA pentru oamenii cu PTSD ar putea deveni curând o metodă acceptată în psihiatria modernă. Dar pentru oamenii cu probleme mentale, care consumă MDMA sau alte substanțe care duc la picaj în afara unui mediu clinic controlat, există motive de îngrijorare.

„Dacă cineva are o predispoziție la emoții depresive sau stări negative și ajunge să și le hrănească, e posibil să aibă o cădere și mai profundă. Asta e îngrijorător”, spune Bradley, cu experiență de 13 ani în munca cu oameni cu probleme de adicție.

În 2015, efectele întârziate ale picajului au fost citate ca fiind cauza cea mai probabilă a morții lui Ben Stollery, în vârstă de 18 ani, care s-a sinucis într-o luni după ce luase MDMA în vinerea de dinainte. Stollery avea antecedente de probleme mentale și, în raportul său, medicul legist Julie Knight a zis „Luând în considerare probabilitățile, cred că statea lui mentală a fost influențată de MDMA și de picajul aferent lui.”

Deși este important să luăm în considerare faptul că tragicul caz al lui Ben Stollery este mai degrabă excepția decât regula, și că aproximativ 439 000 de oameni iau ecstasy în fiecare an în Marea Britanie, o stare depresivă este demnă de luat în considerare pentru cei cu probleme mentale. Poți să ajuti la contracararea anxietății din picaj prin folosirea unor proceduri de bun simț: ia-ți ziua de luni liberă când știi că vei avea un weekend masiv; ieși mai degrabă vinerea decât sâmbăta; încearcă să dormi decent, și Bradley și Sessa admit că somnul precar este un factor care contribuie la picaj.

Într-un sens pragmatic, oboseala poate fi periculoasă dacă conduci, folosești utilaje sau poate nu ești 100% prezent când traversezi strada în timp ce asculți muzică și te gândești la capriciile propriei existențe.

Deci, pe scurt, un picaj nu te va omorî. Dar ai grijă de tine, acceptă-ți acțiunile și ascultă-ți conștiința când te gândești să continui în loc să te bagi la somn. Altfel vei sfârși ca amărâtul ăla.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.