Publicitate
Știri

Cele mai penibile gafe și prostii spuse de miniștrii PSD (în afară de Viorica Dăncilă)

Nu simți și tu că ți-e rușine de rușinea lor?

de Mădălin Istrate
06 August 2018, 1:02pm

Fotografie de Andreea Alexandru

Guvernul Dăncilă e al treilea cabinet pe care Dragnea, adevăratul premier, îl instaurează să conducă România. Iar asta în doar un an și jumătate. De la remaniere la remaniere, calitatea miniștrilor (ceva de genul, înțelegi tu) propuși de coaliția PSD-ALDE a scăzut considerabil. Îți dai seama în ce groapă s-a ajuns dacă oamenii, chiar și ironic, îi regretă pe Ponta și cabinetul lui.

Glumele, mă rog, despre cum Dăncilă e agramată și proastă devin atât de fumate încât le fac p-alea despre moartea lui Iliescu să fie diamante. Până și Eftimie de la TNR s-a prins de asta și începe să-și schimbe dumele.

Acum, toată lumea știe gafele pe care le face Dăncilă. Nu de alta, dar sunt aproape la ordinea zilei, cu fiecare discurs live pe care-l ține în țară sau în vizitele externe. Pe aproape se află și Petre Daea, Carmen Dan sau Olguța Vasilescu. Pe de altă parte, simți aceeași rușine și când vine vorba de alți miniștri. Cei mai mulți dintre ei sunt mai degrabă anonimi - nu răspund solicitărilor de interviuri în presă, au fost schimbați atât de des, încât habar n-ai cine sunt oamenii ăștia sau pur și simplu ies rar la declarații.

Oare de ce, dacă tot sunt urcați în fotoliile de miniștri? Am găsit răspunsul în declarațiile lor de mai jos, puține, dar agramate.

Valentin Popa, ministrul Educației

Fernando Peña with Valentin Popa. Fotografie de Diego via Flickr

Nu sunt înverșunat să taxez greșelile gramaticale. Oricum ai da-o, toată lumea mai face câte o bâlbă sau vreo greșeală de exprimare, indiferent de nume sau de rang profesional. Însă, în cazul de față, situația a atins alt nivel, mai ales când ești ministrul Educației și rectorul Universității din Suceava. Deja nu mai vorbim de emoții sau de stres, în anumite circumstanțe, ci doar de necunoștință.

Încă de când era doar rectorul Universității din Suceava, Popa obișnuia să fie pentru studenți și tineri un exemplu al oratoriei. Spre exemplu, spunea: „Mă bucur că am am ajuns în ziua în care să tai pamblica la acest Book Cafe. Important este ce spun studenții. Noi l-am făcut pentru el”.

Apoi, Valentin Popa îl are ca predecesor pe Liviu Pop, un alt personaj care de-a lungul mandatului său de ministru al Educației a dat dumă peste dumă.

Popa, în ultima sa apariție publică, culmea, când își prezenta bilanțul celor șase luni de mandat, a vorbit despre cum: „Manualele școlare este un subiect intens”. Tot în cadrul aceleași prezentări, a vorbit și despre „Consilul Național A Rectorilor”. Acordurile inexistente sunt la fel ca obișnuitele apariții mitomane ale lui Victor Ponta, din perioada lui de glorie.

De-a lungul mandatului, Popa a mai vorbit în stilul caracteristic și despre o nouă reformă în educație: „Inclusiv o nouă lege a educaţiei, dar şi celelante probleme care sunt legate de numărul de ore pe săptămână ale elevilor, de numărul de discipline..”

Poate, dacă partidul i-ar mai da șansa lui Valentin Popa să apară mai des la TV, am avea o colecție și mai legendară de aforisme de tipul:

„Vă rog să mă credeţi că am dat în viaţa mea foarte multe examene şi nu voi da în continuare examen”.

George Ivașcu, ministrul Culturii

Știai că avem un ministru al Culturii? Ai aflat acum. E vorba de actorul George Ivașcu, pe care probabil îl știi din Nuntă mută, decât din poziția de ministru în guvernul Dragnea-Dăncilă. Dar nu e nici primul și, probabil, nici ultimul artist român care s-a dus pe calea pierzaniei politice.

La bilanțul celor șase luni de mandat, Ivașcu a dat gafe și bâlbe îndeajuns cât pentru jumătate de an. A citit totul de pe foi, iar la final n-a acordat nicio secundă pentru întrebări. Cu greșeli precum „covâlșitoare”, „digidizarea” sau dezacorduri ca „În vederea finanţării a cel puţin a șapte clădiri monument istorici”.

După ce-l urmărești pe George Ivașcu, îți vine să iei cultura și s-o bagi în dubă. Și să-i dai și foc.

Eugen Orlando Teodorovici, ministrul Finanțelor

Fotografie via contul de Facebook al lui Eugen Teodorovici

Acest personaj e unul mai dăunător decât Dănuț Andrușcă. Nu știi cine e, nu? Îți zic mai jos.

Eugen Teodorovici, ministru al Finanțelor Publice, nu este la primul mandat. A făcut parte și din Guvernul Ponta și din cel al lui Mihai Tudose, adică „Dragnea2”.

Acum o lună, comenta într-un limbaj de maidan pe pagina lui de Facebook oamenilor care îi scriau. Răspunsuri a la Șerban Nicolae, mentorul lui. Cu expresii precum: „Măi, papițoi mic” sau „Cred că ai tăi te-au făcut la nevoie și sigur le pare rău. Sincer, cu fața asta de… nici nu știu ce termen să folosesc pentru unul făcut din…”.

Ulterior, el a spus că astea nu sunt cuvintele lui. Altcineva s-a ocupat, un coleg. Și nu intenționează să-și ceară scuze pentru ceva ce nu el a scris. Hai, boss, mai bine spuneai că o rudă de la Huși a scris, erai mai convingător.

Doar că acum câteva zile, Orlando a atins apogeul gafelor. A vorbit despre eliminarea salariului minim pe economie din sectorul privat cu argumentul:

„Lasă-l pe patron să vadă cu cât plătește.”

Acest spion capitalist infiltrat într-un partid, teoretic, de stânga, care vorbește despre o măsură de dreapta extremă. Când nu mai merge treaba cu PSD, poate să se reprofileze oricând la sora mai mică a PSD-ului, adică PNL.

Într-o țară ca România, când salariul minim pe economie este 1 200 de lei, imaginează-ți care vor fi consecințele dacă „îl lași pe patron să vadă cu cât plătește angajații”. Orlando, e ok să primesc 400 de lei și 10 bonuri de masă?

Dănuț Andrușcă, ministrul Economiei

Fotografie via contul de Facebook al lui Dănuț Adrușcă

Adevărul e că Ministrul Economiei nu a prea gafat. Serios. Din simplul motiv că vorbește rar spre deloc. Îl vezi dând o declarație publică la fel de frecvent cum vezi un elefant prin parcurile din București. Iar când apare, termină rapid, de la emoții.

Când mă uit la Dănuț Andrușcă, nu-mi provoacă un sentiment de ură și dezgust ca în cazul lui Dragnea, ba dimpotrivă, de compasiune. Când i se pun întrebări de către presă, îmi vină să mă duc lângă el și să le zic jurnaliștilor:

„Bă, ia gata, lăsați-l în pace. Ce, s-au luat de tine, Dănuț? Uite aici un prosop ca să te ștergi de transpirație de la emoții și ia niște apă. Gata, liniștește-te, nu mai plânge, ce naiba”.

Una peste alta, Dănuț Andrușcă, va rămâne in istorie drept Dănuț Andrușcă.

Ioana Bran, ministra Tineretului și Sportului

Fotografie via contul de Facebook al Ioanei Bran

Ioana Bran e cea mai tânără ministră din acest cabinet. Fapt care-i de apreciat, cumva. Background-ul familiei ei nu-i face prea multă cinste (un tată milionar din Satu-Mare și un frate condamnat penal pentru c-a dat mită 400 000 de euro), dar asta n-are legătură cu activitatea ei.

Mai important este că, într-un interviu la Europa FM, și-a pus consilierii să sune-n direct, să se prefacă că-s simpatizanți de-ai ei și să-i adreseze întrebări servite. Ce să zic, era o tehnică reușită, dacă am fi fost în anii 80.

Apoi, la bilanțul celor șase luni de mandat, Ioana Bran a intrat în prim-plan. Îi tremurau mâinile și vocea, dar e de înțeles asta. Cum ziceam, personal, nu mă deranjează să mai văd câte-o bâlbă din când în când, mai ales când vine din partea unor persoane fără experiență, cum e cazul ei. Oameni suntem. Însă mă deranjează nesimțirea.

La întrebarea unui jurnalist „cum își explică suma de 25 de lei pentru hrană pe care o primește un sportiv de performanță care practică canoe”, Ioana Bran, înainte să încerce să răspundă, a zâmbit larg. De parcă a întrebat-o pe ea dacă a fost bun caviarul ăla de l-a mâncat aseară.

După care spune:

„Din cunoștințele mele, aceștia trebuie să se păstreze la o anumită greutate. Nu au voie nici să oscileze, pentru că, altfel, riscă să dezechilibreze puțin și modul cum s-au obișnuit pe partea de antrenament”.

Bam. Nesimțirea aia mare vine când imediat, ca să mute tema întrebărilor, de parcă jurnaliștii prezenți acolo ar fi niște idioți, zice: „Alte întrebări”.

Se pare că Florin Iordache e un exemplu pentru Ioana Bran. Are șanse mari să rămână în politică.

Grațiela Gavrilescu, ministra Mediului

Fotografie via contul de Facebook al Grațielei Gavrilescu

Grațiela Gavrilescu are așa un fler de mătușă meets bunică. De la discurs până la ținută. Și la ea se observă cu ochiul liber că nu mai e vorba de emoții, fiindcă doar e politician cu meserie. Ci doar ignornață și impostură. Multă impostură.

Se autocaracterizează ca fiind „Un ministru care nu îmi este frică să spun adevărul”. Nu se știe exact ce înseamnă asta, dar sigur înseamnă ceva important. Cred că oamenii din guvernul Dăncilă au o mare problemă cu acordurile gramaticale.

Pe lângă greșelile astea, e genul de ministru fără pic de substanță și coerență în discurs: „Suntem oameni care ne gândim la mediu, ne gândim la sănătate, pentru că mediu fără sănătate nu se poate. Este clar, sunt doua lucruri care se coroborează, două lucruri care sunt unite".

Preferata mea post-ironică e asta: „Am luat conceptul de anticorupție și l-am transformat în ce? În repercutarea dezvoltării”. Propoziții coerente.

Pe autorul articolului, Mădălin Istrate, poți să-l urmărești pe pagina lui de fb, adică aici.