Sănătate

De ce zahărul n-are cum să-ți dea energie

Acea gustare dulce de după-amiază s-ar putea să nu-ți îmbunătățească dispoziția și să te facă mai obosit în prima oră după ce o mănânci.
gogoasa cu zahar
Foto de Thomas Kelley / Unsplash

Uneori, în timp ce lâncezești după masă e tentant să te-ntinzi după ceva dulce ca să te pună pe picioare, în încercarea de a-ți provoca o explozie de energie de la zahăr.

Explozia de energie de la zahăr e ceva comun despre care se zice că te poate face să te simți mai puțin obosit și aproape energizat, spune Konstantinos Mantantzis, psiholog-biolog la Universitatea Humboldt din Berlin. „Ideea asta provine din studii care sugerează că cei mici pot deveni hiperactivi când consumă carbohidrați, o asociere care a fost demontată în trecut.” Mantantzis spune că teoria exploziei de energie provocată zahăr se menține, deși legitimitatea ei e chestionabilă.

Publicitate

Într-o nouă meta-analiză publicată în Recenzii în neuroștiințe & și științe biocomportamentale, Mantantzis și colegii lui au studiat efectele carbohidraților sau ale zahărului asupra dispoziției și au combinat rezultatele. Au conchis că ingerarea de zahăr nu îmbunătățește niciun aspect al dispoziției și, în plus, că s-ar putea să-i facă pe oameni mai puțin alerți și mai obosiți în prima oră după consum.

„Sperăm că rezultatele noastre vor avea efecte ample în combaterea mitului exploziei de energie de la zahăr, un mit care a rezistat îndelung, în ciuda dovezilor științifice care argumentează împotriva sa”, îmi spune Mantantzis. „Știm deja că un consum ridicat de zahăr poate dăuna sănătății, iar acum se pare că aceste efecte negative se pot extinde și asupra dispoziției. Reducerea consumului de zahăr ar putea fi un pas important către îmbunătățirea dispoziției și a bunăstării, în general.”

Întreb dacă e posibil ca atunci când oamenii mănâncă zahăr să mai contribuie și alți factori la explozia de energie. Când mănânc dulciuri, adeseori sunt cu prietenii, la finalul unei mese în familie sau sărbătoresc ceva.

„Consumul de zahăr poate să coincidă adeseori cu perioadele pe care le petreci cu prietenii și când faci chestii distractive”, zice Mantantzis. „Îmbunătățirea dispoziției, în acest caz, ar putea fi asociată cu aspectul social sau distractiv, mai degrabă decât cu consumul în sine de zahăr. E ceva ce ar trebui investigat prin studii viitoare. Cu toate astea, când vine vorba de consumul de zahăr în contexte controlate, de laborator, se pare că ar putea chiar să ducă la rezultate negative asupra dispoziției.”

Publicitate

Poate regimul keto să-i ajute pe schizofrenici?

O nouă lucrare excelentă, publicată în jurnalul academic Schizophrenia Research, raportează două cazuri de pacienți cu schizofrenie care au reușit să renunțe la medicamentația antipsihotică, după ce au urmat un regim keto. Acest regim strict face ca organismul să folosească cetonele, și nu glucoza, drept sursă de combustibil și ar putea să influențeze o serie de factori din creieri, precum neurotransmițătorii, și astfel să amelioreze simptomele, spune lucrarea.

S-a demonstrat anterior că regimul keto reduce frecvența crizelor la persoanele epileptice. O recenzie Cochran a constatat că are „rezultate promițătoare” pentru epilepsie, dar și că numărul de studii e limitat, eșantioanele sunt mici și că regimul s-ar putea să producă efecte adverse, de la „tulburări asociate cu tractul gastrointestinal la complicații cardiovasculare pe termen lung”.

Noul studiu povestește cazurile a două femei. Pacienta A e o femeie în vârstă de 82 de ani, diagnosticată cu schizofrenie de la vârsta de 17 ani. „Simptomele ei includeau paranoia cronică, tulburări de vorbire, plus halucinații vizuale și auditive, vedea schelete și auzea voci în fiecare zi”, spune studiul.

Femeia încercase multe medicamente antipsihotice și de stabilizare a dispoziției și lua în continuare șase medicamente când, la vârsta de 70 de ani, a început un regim keto, ca să slăbească. În decurs de două săptămâni, spune studiul, simptomele ei psihotice s-au redus și, pe parcursul următoarelor câteva luni, a încetat să mai ia vreun medicament. „Dispoziția i s-a îmbunătățit dramatic și nu mai avea gânduri suicidare”, se arată în lucrare. „Halucinațiile și paranoia au dispărut complet. A rămas până în ziua de azi pe regimul ketogenic și, în total, a slăbit mai mult de 75 de kilograme.” În continuare nu ia medicamente și nu mai are nevoie de îngrijitor.

Publicitate

Pacienta B a studiului are 39 de ani și a fost diagnosticată cu schizofrenie în 2003. A început un regim keto în 2013, a încetat să mai ia numeroase medicamente și a trebuit să fie internată în spital pentru psihoză, dar și-a continuat dieta în spital. „În decurs de o lună, a raportat o dispariție completă a simptomelor psihotice, pentru prima oară din 1993”, arată lucrarea.

Există numeroase teorii despre cum regimul keto poate să amelioreze tulburări psihiatrice precum schizofrenia, explică autorul principal al studiului, Chris Palmer, profesor asistent de psihiatrie la Facultatea de Medicină a Universității Harvard. Unele persoane care suferă de schizofrenie sunt rezistente la insulină, un proces care are loc tot în creier, „astfel încât celulele lor cerebrale probabil nu primesc suficientă energie/combustibil din glucoză, pentru că aceasta nu poate să intre în celule”, spune acesta. Schimbarea sursei de energie în cetone ar putea realimenta creierul cu energia care-i lipsește. În plus, s-a demonstrat că regimul keto schimbă și nivelul neurotransmițătorilor, care ar putea juca un rol în tulburările psihiatrice.

„Reduc și inflamarea, despre care s-a constatat că e la niveluri înalte în cadrul tulburărilor psihiatrice”, spune Palmer. Mai menționează și microbiomul. Există din ce în ce mai multe dovezi că microbiomul s-ar putea să fie implicat în numeroase tulburări psihiatrice, printre care și schizofrenia, dar și depresia și anxietatea. S-ar putea ca regimul keto să modifice microbiomul în moduri care au impact pozitiv asupra simptomelor psihiatrice sau neurologice.

Publicitate

Cu toate astea, în ciuda succesului din cele două studii de caz, mai e nevoie de multă muncă, pentru a vedea dacă beneficiile regimului keto se extind asupra altor persoane și a elucida complet mecanismele prin care regimul ar putea contribui la diminuarea simptomelor de schizofrenie. Palmer spune că în punctul ăsta nu e clar dacă toți cei care suferă de schizofrenie ar beneficia de pe urma regimului sau doar un sub-grup de pacienți.

„La momentul ăsta, nimeni nu știe sigur ce provoacă schizofrenia, iar unii cercetători consideră că există, probabil, numeroase cauze ale acestei boli”, îmi spune el. „Având în vedere această incertitudine, cred că e puțin probabil ca un singur tratament, cum ar fi [regimul keto] să-i ajute pe toți cei care suferă de boală. Unii ar putea să fie receptivi, pe când alții nu, la fel ca în cazul tuturor celorlalte tratamente de care dispunem în psihiatrie… Sper ca această nouă direcție de cercetare să ducă la modalități noi și unice de a trata aceste tulburări grave, pentru că, din păcate, pentru mulți oameni tratamentele noastre actuale nu funcționează bine.”

Oamenii asociază anumite culori cu vocalele

Oamenilor care au sinestezie li se încurcă circuitele când vine vorba de simțuri: culorile pot avea miros sau numerele pot avea culori, sunetele pot veni la pachet cu imagini. Dar studii anterioare au arătat că toți oamenii, nu doar cei cu sinestezie, fac asocieri între diverse domenii senzoriale, ceea ce înseamnă că toți atribuim anumite sunete obiectelor sau culori numerelor, chiar dacă nu le vedem sau auzim la propriu și că, adeseori, avem aceleași asocieri.

Într-un nou studiu în Metode de cercetare a comportamentului, cercetătorii au vrut să afle dacă se aplică și pe un eșantion mai amplu, așa că au rugat peste o mie de oameni să facă un test online, în care alegeau culori pentru 16 vocale.

Publicitate

Au constatat că, per ansamblu, oamenii consideră că vocalele sunt mai degrabă de o anumită culoare. „Oamenii consideră că i-ul lung din beet, de exemplu, e galben, în timp ce u-ul lung din boot e mai închis și mai albastru”, mi-a spus principala autoare a studiului, Christine Cuskley, lector de Limbaj și Cogniție la Universitatea Newcastle.

Color and vowel associations for people with and without synesthesia

Asocieri între vocale și culori la doi subiecți non-sinesteți (stânga) și la doi sinesteți (dreapta). Credit foto: Mark Dingemanse / Universitatea Radboud

Majoritatea mai consideră și că „aa”, din baa e mai degrabă roșu decât verde, și că i-ul lung din beet e mai degrabă deschis decât închis. „Pare să existe o logică în asocierile noastre dintre sunet și culoare, iar structura limbajului joacă un rol important în acest proces”, spune autorul Mark Dingemanse într-o declarație.

Chiar și în situațiile în care oamenii nu au ales exact aceleași culori, aproape 70% dintre oameni au făcut asocieri „structurate”, adică „identificau spațiul culorilor și cel al vocalelor laolaltă, chiar dacă o făceau în moduri ușor diferite”, spune Cuskley.

(Poți să vezi și să interacționezi aici cu asocierile fiecărei persoane dintre culori și vocale.)



Deci, de ce consideră oamenii că vocalele sunt similare cu anumite culori? Niște studii experimentale sugerează că asocierile dintre culori și cuvinte te ajută să înveți limbajul, iar alte cercetări au mai sugerat și că aceste asocieri s-ar putea să fi fost importante în evoluția limbajului, spune Cuskley.

Iar în experimente mai vechi, coautoarea studiului, Tessa van Leeuwen, a examinat zonele din creier implicate în sinestezia dintre litere și culori, inclusiv pe cea care procesează forma vizuală a literelor și cealaltă care procesează culorile. Pentru persoanele cu sinestezie, în timpul procesului de învățare a literelor, culoarea devine asociată cu litera, iar zona literelor și cea a culorilor din creier indică niște conexiuni suplimentare între ele față de creierul tipic.

„Acum e interesant să aflăm că structura asocierilor implicite dintre culori și vocale e foarte asemănătoare, și la sinestezici și la non-sinestezici, sugerând că acea culoare anume care e corelată cu o anumită literă la primii ar putea fi motivată de principii pe care le împărtășim cu toții”, spune Cuskley.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.