Pensionarii sportivi din București mi-au arătat ce trebuie să faci ca să nu ajungi la doctor

Deși parcurile sunt sunt tot mai pline de terenuri de sport și de aparate de fitness, găsești prea puțini bătrâni (sau tineri) care fac mișcare și prea mulți care stau în fața blocului pe bancă, numărând musafirii care vin la chiriași și zilele până la pensie.

Este foarte clar că lipsa mișcării conduce la o rată a mortalității mai mare. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a raportat anual o rată de 3,2 milioane de decese cauzate de lipsa activității fizice. Asta-n condițiile-n care studiile arată că mișcarea regulată reduce riscul apariției bolilor mintale (Alzheimer, demență, depresie etc.) Totodată, alte câteva studii au găsit o legătură clară între interacțiunea socială și sănătatea persoanelor vârstnice, singurătatea fiind strâns legată de depresie și de boli ale bătrâneții.

Așadar, într-o dimineață, când i-am văzut pe seniorii sportivi din Orășelul Copiilor în timp ce jucau tenis de masă, am fost puțin surprins. După ce i-am întânit și în alte dimineți, în același loc, mi-am dat seama că-s mai mereu acolo, la mișcare. M-a mirat veselia lor, râdeau și făceau glume ca niște adolescenți. Uneori poți găsi și doamne de aceeași vârstă care, sub pretextul că lucrează la aparatele de lângă, stau aproape de mesele de tenis.

Ca să nu rămână totul la nivel de observație, a mea, i-am luat la întrebări să văd ce-i face pe ei să se pună în mișcare, în timp ce alții, inclusiv tineri, se feresc de sport ca dracu’ de tămâie.

VICE: Cât de des veniți aici?
Nicu: Aproape zilnic, suntem un grup de 20-30 de oameni, toți bătrâni, nu venim toți deodată, dar e tot timpul cineva aici și ne distrăm foarte bine. Venim și iarna, dacă nu e vânt. Iar dacă e vânt, cum e acuma, tot jucăm. Pentru noi este o activitate recreativă. Ne mai aplecăm, mai fugim după minge. M-am prins și eu în grupul ăsta, că nu cunoșteam pe nimeni, am paletă de 30 de ani.

Vă simțiți mai bine de când veniți aici?
Da, bineînțeles. Când mă aplec după ceva, simt că o fac mai ușor. Eu vin pe jos aici, cam doi kilometri, iar când ajung seara acasă, simt o oboseală din aia plăcută. Când vin băieți mai tineri și ne antrenează în jocul lor, facem și febră musculară.

Ce părere are familia?
Se bucură. Eu de vreun an de zile am prins un țiuit la ureche și adorm mai greu, dar dacă vin aici adorm mai ușor. Când mă joc aici, îmi dispare orice țiuit. Eu zic că toți de vârsta mea trebuie să înceapă de undeva, câte puțin câte puțin, că apoi te trimite corpul la mișcare. Dacă stai jos toată ziua, nu mai ești om ca lumea. Aici uiți de necazuri, unii au boli grave, dar vin și se destind. După două ore de stat aici sunt alți oameni.

Și cum merge jocul?
Merge, dar vin unii care ni le dau de nici nu le mirosim, dar ne descurcăm. Aici vine și nea Vasile Dumitrescu, fostul antrenor federal al României la tenis de masă, a scos multe sportive. Vine aici și ne mai învață ce să facem. El are 83 de ani, dar nu mai poate să joace, că are o problemă medicală.

V-am văzut când reparați o masă.
Se mai întâmplă să se spargă, a dat cineva cu o piatră și s-a spart. Dacă nu le întreținem, nu ne putem juca. Spre exemplu, masa asta era stricată rău și am venit mai mulți și am vopsit-o și ne-am reparat-o. Masa cealaltă am schimbat-o aproape cu totul, a făcut rost cineva de una și am schimbat-o. Acum e aproape de concurs. Am fost și am luat fileul ăsta de la Decathlon, are două luni, dar avem aproape toți câte un fileu la noi, că nu se știe.

VICE: Cum e cu sportul ăsta în parc?
Ioan: Eu vin aici fiecare zi. E nevoie de mișcare, eu am simțit pe propria piele multe schimbări. Mai bag și bicicletă, bag câte 10 kilometri pe zi. Eu zic că e suficient. Ca să nu mai zic că joc și șah.

De când veniți aici?
Cam din 2009. N-am fost chiar în fiecare zi, dar de atunci am început să vin aici. Dar ce altceva făceam, dacă nu veneam? Stăteam pe canapea și mă uitam la televizor.

La doctor mergeți?
Păi, merg că am probleme cu ochii, dar altceva nu mă doare. Mă țin de mișcare, toată ziua vin în parc, joc tenis și mă simt foarte bine. Dar eu sunt anti-fumat și anti-alcool. Și mă mai dor încheieturile.

VICE: Cum e ritualul ăsta cu sport în parc?
Daniel: De vreo șase ani eu vin aproape în fiecare zi. Te uiți așa la noi, nu știu ce gândești, dar asta e viața noastră, mișcare în loc de doctor. Uite, eu n-am luat rețetă niciodată de la medic.

Cum ați reușit?
Mișcare. La mine mișcarea e pe primul loc, pe locul doi mâncarea și pe locul trei apa. Eu beau doi litri pe zi. Mai sunt și vegetarian. Și asta dintotdeauna. N-am mâncat carne niciodată.

Nici lactate?
Lactate mai mănânc, chiar și ouă, dar mai rar, însă carne niciodată. Nu-mi amintesc să fi mâncat carne vreodată, dar am analizele mereu bune, acum mi-a ieșit colesterolul puțin cam mare, dar cred că e de la stres. Eu am lucrat în construcții patruzeci și ceva de ani, am lucrat la toate blocurile astea din jur.

Ce sfaturi aveți pentru cei de vârsta dumneavoastră?
Să facă mișcare multă, cred că asta este cel mai important, și să gândească pozitiv. Eu recomand jumătate de oră de mișcare în fiecare zi, să mai lase liftul și să urce două-trei etaje pe scări. Un capăt e la fiecare, dar depinde cum ajungi: unii ajung în cârje, unii pe baston, alții pe picioare.

VICE: Ce-nseamnă venirea aici, în parc?
Gheorghe: Păi, eu vin în fiecare zi, dimineața și seara. Când am ieșit la pensie, în 2010, am început să mă îngraș. Pe-atunci am văzut că se joacă tenis de masă în parc și am zis să incerc și eu. Am venit ca-ncepător.

Știați vreun „coleg” de-aici?
Nu, dar ușor așa am început să ne cunoaștem, am început să fac mișcare, mai mergeam și pe jos. Acuma nu mai pot că am o problemă la picior, dar joc tenis, mai fac la aparatele astea. Așa mă mențin eu, mai puțină mâncare, mai puțin alcool. Acum, de sărbători mi-e frică de sarmale și de fripturi, dar o să încerc să mănânc câte puțin.

Păi, veniți aici și de sărbători?
Da, în fiecare zi. Până la urmă, noi suntem liberi în fiecare zi, ce avem de făcut? Iar la final mă simt foarte bine, mai ușurel, mai altfel. Chiar se simte o diferență când faci mișcare, simt că e bine. Mai merg pe bicicletă, mai merg pe jos, se adună.

Dar cum vă găsiți, vă dați întâlnire?
Ne mai sunăm dimineața, dar de obicei venim oricum. Nu venim când plouă sau când bate vântul rău. Iarna mai venim, dăm zăpada la o parte și ne mișcăm. Eu asta am ca sfat pentru toți de vârsta mea: să facă sport, orice sport, oricât de mult ca să se mențină. Să facă sport, asta e.

Ce vă mai lipsește aici în parc?
Eu vreau să se pună lumină, că noi nu avem seara lumină și am vrea să stăm mai mult. Cred că unii dintre noi ar sta până aproape de miezul nopții. Că vara când e căldura aia mare te coci în casă. Așa, noi jucăm și pe mesele astea, dar să ne pună lumină.

VICE: Cu soția se poate veni în parc?
Constantin: Da, sigur, eu vin să mă destind, să joc tenis, și, de obicei, vin cu nevastă-mea și mă joc cu ea. Dar acum ea face curat și de mâncare, am venit singur. În general, eu joc cu ea în echipă și băieții în altă echipă. Eu joc doar cu numai cu ea în echipă.

Veniți des?
Zilnic, de vreo trei ani. După-masă nu prea mai vin că mă duc și fac cumpărături și alte treburi, dar în rest vin de la 8 dimineața. Vara vin chiar de la 7. ăieții vin mai târziu. Dar până pe la 8.30 – 9.00 joc cu soția și-apoi vin ceilalți

Dacă tot a devenit obicei de familie, ce-ați câștigat de când veniți la sport în parc?
Păi, pe lângă faptul că fac mișcarea asta la tenis, mai sunt și aparatele astea de fitness pe-aici. Eu, de obicei, când stau pe bară, mă bag la un aparat din ăsta și mai fac la ele. Eu am înălțat mesele astea de-aici, astea erau mese pentru copii, erau mai joase, și le-am ridicat cu niște piese pe care le-am făcut la serviciul la care lucram eu odată. Și le-am ridicat la 760 mm, ca să fie la standarde.

Și ce modificări ați vrea să mai faceți?
Mai sunt îmbunătățiri de făcut, asta e clar. Am vorbit pe internet cu primarul și i-am zis să scoată dalele astea. Păi, câte trânte am luat din cauza lor…

Ce le-ați zice și altora de vârsta dumneavoastră?
Să iasă la sport. Pe bune, fără glume. Și dacă merge mai câș, să iasă la sport. Chiar dacă nu joacă nimic, să se plimbe și tot e ceva. Eu mă simt mult mai bine de când fac asta. Dacă aș avea grădină, la Brăila am, tot mișcare e și aia, dar aici la bloc ce să fac? Să stau pe balcon? Eu de patru ani nu mai beau alcool, în crâșme nu mai intru, pentru mine sportul este singurul remediu.

VICE: Cât de des veniți aici?
Marcel: Eu mi-am făcut un obicei să vin zilnic când sunt liber. Dacă sunt la serviciu, nu vin – încerc mai mult dimineața, seara mai rar, dar dimineața e răcoare și nu e lume multă. Pentru sport și mișcarea în aer liber e necesar să fac asta, să facă asta și alții ca mine. Eu am ieșit la pensie de 12 ani că am lucrat în Ministerul de Interne și acum lucrez la o firmă de pază, îmi ajut copiii și nepoții, un ban în plus nu strică niciodată.

Ce v-a făcut să veniți prima dată?
La început, nu știam pe nimeni, aici i-am găsit pe toți. Dar am văzut că erau oameni în vârstă care jucau și am zis că dacă ei pot, eu de ce să nu pot? Și nu știam tenis, dar cu timpul am învățat. Acum nevastă-mea îmi zice că vrea să vină și ea, iar eu îi spun că oricând, la orice oră, nu trebuie să anunțe când vine, mă găsește aici în parc.

Ziceți că nu știați, dar jucați destul de bine. Pe mine m-ați bătut.
Eh, și încă n-am jucat la maxim. Nu pot să joc la valoarea mea cu cineva cu cineva care joacă mai puțin, pe urmă e diferența prea mare și nu mai e distractiv.

Vă simțiți mai bine de când veniți aici?
Mult mai bine fizic. Am și bicicletă ca să fac mai multă mișcare. Aerul ăsta de-aici, că dacă mai departe bate vântul, aici este un loc în care vântul aproape că nu mai bate deloc, suntem înconjurați de natură. Parcă e un loc minunat aici, mai ales unde jucăm noi tenis. Eu fumam înainte câte un pachet de țigări pe zi, vreo 3 – 400 de lei pe lună. Și acum cu banii de pe țigări pot să-mi mai iau câte o bicicletă. De când nu mai fumez, nu mai obosesc.

De cât timp v-ați lăsat?
De 11 ani. Am zis că dacă altul a putut să se lase, eu de ce să nu pot? Mă certam și cu femeia din cauza banilor de țigări. Mă duceam să iau țigări și mai luam și-o bere, acuma nu mai am treabă, că dacă nu iau țigări nu mai iau nici bere.

La doctor mergeți?
N-am mai fost de 10 ani, m-am înscris la doctorul de familie că am avut nevoie de adeverință, dar în rest nu m-am dus, doar m-a luat în evidență.