Toate drepturile pe care au vrut să ți le fure politicienii români în 2018

„Drepturi” e un cuvânt folosit de aproape orice politician din istoria recentă a omenirii. Până și cei mai mari zbiri ai planetei au făcut apel, într-un fel sau altul, la conceptul de „drept”. De pildă, constituția sovietică prevedea sufragiul universal, adică dreptul fiecărui cetățean de a vota pe cine vrea. Șpilul era că toți candidații erau atent selectați de Partidul Comunist, de altfel și unicul partid care avea dreptul să existe.

Așadar, pe hârtie și-n vorbe, „drepturile” sunt peste tot. Inclusiv Dragnea le pomenește în discursurile lui populiste. În ultima lui turuială, a vorbit despre „dreptul nostru ca popor să ne fie mai bine”, „dreptul de a ne spune opinia” și dreptul României de a-și decide „propria soartă”.

Practic, însă, mulți dintre politicienii români care fac gargară despre drepturi nu dau doi bani pe ele. Și asta se vede foarte clar dacă faci o retrospectivă superficială a principalelor scandaluri politice de anul ăsta. Așadar, hai să luăm pe rând toate „drepturile” pe care politicienii neamului - indiferent de culoarea politică - au încercat să ți le sufle de sub nas în 2018.

Primăvara asta, un fost deputat USR (pe atunci actual) - fenomenalul Matei Dobrovie - a propus un proiect de lege care spunea că, dacă depășești 35 de decibeli între anumite ore, riști să iei amendă de 1 500 de lei pentru tulburarea liniștii locatarilor. Proiectul era scris atât de prost încât toată lumea a crezut că reperul de la care pornești măsurătoarea este zero decibeli, nu zgomotul de fond pe care-l ai în apartament în mod obișnuit. Că, altfel, puteai fi taxat de Poliție pentru simplul fapt că ții frigiderul în priză, care poate produce între 40 și 54 de decibeli, în funcție de mărime. Între timp, proiectul s-a rătăcit prin vreun sertar din Parlament, iar inițiatorul s-a lepădat de USR din considerente creștinești. Cert e că toată tărășenia s-a dovedit a fi mult zgomot pentru nimic.

Aleșii neamului cred cu tărie în dreptul de a-ți vărsa năduful. Când cariera ta depinde în mare măsură de vorbitul în public, ar fi și culmea să te poziționezi împotriva dreptului la libera exprimare. Nu? Nu. Dacă citești unele dintre propunerile de anul acesta, vei observa că politicienii cred doar în dreptul lor de a spune ce vor. Ia, de pildă, propunerea lui Dragnea de a-i sancționa pe cei care „mint” sau „defăimează propria țară”, adică pe cei care spun nasoale despre guvernele PSD în afara țării. Na, după atâtea decenii de comunism, e și firesc să confunzi țara cu Partidul.

Tot anul ăsta, nișe deputați din PMP și PNL (cu susținerea parlamentarilor din mai multe partide, inclusiv USR) au propus un proiect de lege de „combatere a antiromânismului”. Acesta prevede că persoanele care promovează „idei sau doctrine antiromânești” în spațiul public riscă pușcărie între trei luni și trei ani.

Potrivit proiectului, antiromânism înseamnă „manifestări verbale sau fizice (…) îndreptate împotriva românilor, a proprietăților românilor, a instituțiilor comunităților românești sau a lăcașurilor de cult ale românilor”. Practic, dacă legea trece și eu spun că-mi deșert vezica pe Catedrala Mântuirii Neamului, risc să mi-o iau. Din fericire, proiectul n-a reușit să treacă de Senat, rămâne de văzut ce se întâmplă mai departe.

Mulți spunem că-n ‘89 s-a murit pentru libertate și o viață mai bună. Foarte adevărat. Totuși, în capitalism, „libertate” și „o viață mai bună” înseamnă și dreptul de a vinde vibratoare în buricul târgului. Pudibonzii care fac morală pe bani publici par să fi uitat acest lucru. Da, mă refer la Gabriela Firea, care a spus în toamnă că „nu-i de acord” cu „sexo-shopurile” de pe bulevardul Magheru. Treaba ei dacă nu-i de acord, dar afacerile alea contribuie cu bani la bugetul local, așa c-ar face bine să le lase-n pace.

Anul ăsta, comunitatea LGBT de la noi a reușit să treacă cel mai important hop din istoria recentă a României: boicotarea cu succes a referendumului CpF. Modificarea Constituției în sensul dorit de Coaliția pentru Familie - căsătoria să fie definită drept strict uniunea dintre un bărbat și o femeie - ar fi eliminat aproape complet posibilitatea ca persoanele LGBT să capete vreodată dreptul de a se căsători între ele. Din fericire, n-a fost așa.

Totuși, nu trebuie să uităm niciodată aportul masiv al politicienilor la propaganda homofobă din perioada campaniei. Oricât s-ar plânge CpF-iștii că au fost trădați în zilele votului, fără aliații de nădejde din PSD, ALDE, PNL, PMP și chiar USR, probabil că n-ar fi obținut nici ăia 20 și un pic la sută. Pentru că, așa cum s-a văzut, românii au probleme mult mai importante pe cap.

La sfârșitul anului trecut, Firea voia să pună lacătul pe aplicațiile de taxi și ridesharing care nu-s arondate unor dispecerate tradiționale de taximetrie. Hotărârea de atunci a Consiliului General a picat între timp la tribunal, dar tema a fost preluată de-a lungul lui 2018 de guvern, care-n primăvară voia să modifice legea taximetriei prin OUG. Mai precis, se dorea ca „aplicațiile pentru comenzi taxi” să fie „proprietatea exclusivă” a unui dispecerat autorizat, iar Uber și Taxify să fie transformate în firme de taxi. Nu s-a mai auzit nimic de ordonanță de atunci - poate pentru că Consiliul Concurenței nu s-a arătat încântat de ea - cert e că intențiile PSD sunt clare-n privința asta: ar vrea să ne întoarcem în vremurile în care stăteam zece minute-n telefon cu un gingle cretin și o dispeceră sictirită.

Pare greu de crezut, dar chiar și-ntr-o țară cu un sistem medical dominat de genii creatoare precum Burnei sau Lucan, pacientul are drepturi. Sau ar trebui să aibă. Unul dintre acestea este dreptul la confidențialitate. Dar ce mai contează discreția relației medic-pacient când tu ești Darius Vâlcov, premierul de facto al României, și ai niște protestatari incomozi de umilit public? Mă refer la scandalul fișei lui Sandu Matei, al cărui trecut medical a fost trâmbițat în mod public de Vâlcov, cu scopul de a arăta lumii cât de „nebuni” sunt, de fapt, protestatarii anti-PSD. Nici nu mai contează calitatea activistului în cauză, important e gestul în sine, care transmite fiecărui contestatar al Puterii că orice problemă medicală din trecut poate fi folosită împotriva sa. Visul meu e să fiu înfierat de Dragnea că am gastrită.

Pe lângă dreptul de a vinde vibratoare, un alt drept câștigat la Revoluție a fost cel de a pleca-n afara țării. După decenii-n care românii au fost ținuți aici cu forța, milioane și-au căutat fericirea și bunăstarea materială pe alte meleaguri. Peste trei milioane, conform statisticilor. În situația asta, un politician sănătos la cap și-ar pune întrebări precum „bă, oare am greșit eu cu ceva?” sau „bă, oare cum îi pot convinge să vină înapoi?”. Nu și Teodorovici, ministrul Finanțelor, care, după modelul sechestrului ceaușist, vrea să reducă libertatea de mișcare a românilor prin introducerea unui permis de muncă pe o perioadă limitată:

Sorina Pintea, ministrul Sănătății, nu s-a lăsat mai prejos și a propus forțarea medicilor să rămână în țară pentru un număr de ani. Pe principiul: statul român v-a oferit școlarizare, v-a mărit salariile, e de datoria voastră să rămâneți aici, în condiții mizerabile, printre focare de stafilococ auriu.

Să ne înțelegem: PSD nu urăște ONG-urile. Partidul e înconjurat la rândul lui de ONG-uri care-i cântă-n strună. Problema cea mare o reprezintă organizațiile care în ultimii ani au sprijinit, într-un fel sau altul, protestele anti-guvernamentale. Alea-s sponsorizate de Soros (un dușman relativ nou în lore-ul PSD-ist) și trebuie să dispară, pentru că sigur spală bani și vor să dea jos guvernul.

Așa au ajuns social-democrații să voteze o lege deja picată, să fie siguri că societatea civilă potrivnică lor va avea de suferit. O lege foarte absurdă, prin care, de exemplu, un ONG ce oferă seringi sterile moca dependenților de heroină va trebui să raporteze numele și prenumele fiecărui „beneficiar”. Pe principiul „mersi că faci treaba statului, dar vezi că trebuia să ceri dosare cu șină când i-ai ajutat pe amărâții ăia”.

Prin 2016, un fost deputat PSD, Ninel Peia, a născocit un proiect de lege care prevede pușcărie de până la doi ani pentru profii care „dau orice fel de informații de educație sexuală elevilor”, fără acordul scris al părinților. Anul ăsta, proiectul a trecut „tacit” de Senat (adică fără a fi dezbătut și votat). Pentru a intra-n vigoare, legea mai tre’ să treacă de Camera Deputaților și să fie promulgată de președinte, dar până atunci un lucru rămâne sigur: țara cu cele mai multe mame minore e îngrijorată că pruncii neamului vor afla că n-au fost aduși de barză.

Dacă n-ai job, trăiești de pe o zi pe alta și refuzi totuși să muncești oriunde, pe orice sumă, politicienii români au hotărât că nu mai ai dreptul la ajutor social. Au contribuit la această hotărâre toți social-democrații prezenți la vot, inclusiv vestitul luptător pentru dreptate socială Petre Florin Manole. Din greșeală, cică. Așa se face politică-n Românica: 99% dintre reprezentanții unui partid de stânga urăsc săracii din convingere, 1% din greșeală.

Și abuzuri au mai fost multe anul ăsta. De pildă, în urmă cu doar două luni, parlamentari din mai multe partide politice au lezat dreptul unor publicitari de a combate propaganda homofobă. Minionii lui Dragnea au încercat să elimine dreptul de a publica anchete despre afacerile liderului PSD prin invocarea GDPR-ului. Și tot minionii lui Dragnea, de data asta cei din Ministerul de Interne, au lezat dreptul unui șofer de a-i da PSD-ului o binemeritată muie, totul pe baza unei minciuni sfruntate. Și, cel mai important, de acum încolo ai face bine să-ți anunți cu surle și trâmbițe intenția de a protesta față de abuzurile Puterii, altfel riști să dai socoteală-n fața legii.