Cât de bune-s aplicațiile de Social Media pentru cumpărat droguri?

Dacă ai cumpărat droguri în ultimii 20 de ani, probabil că știi cum e să faci apeluri telefonice numai în metafore. În primul rând, ai putea întreba, „Ești cu Charlie?” care duce la o serie de neînțelegeri și te forțează să o dai în bară, „Poți să-mi dai și mie un gram de coca, amice?” Apoi dealerul te face idiot și te mută la capătul listei de livrări.

Apelurile astea însă încep să facă parte din trecut, pentru că acum toată lumea cumpără droguri de pe Snapchat și WhatsApp – e mai puțin dubios și toată lumea crede că e mai în singuranță decât la telefon. Dar după cum reiese dintr-un studiu nou despre folosirea social media și a aplicațiilor de mesaje private, nu sunt atât de secrete precum cred oamenii.

Studiul #Drugsforsale: An exploration of the use of social media and encrypted messaging apps to supply and access drugs ( #Droguridevânzare: O explorare a utilizării social media și a aplicațiilor de mesagerie criptată pentru a face rost de droguri) a descoperit că aplicațiile mobile sunt o „opțiune viabilă și rapidă” pentru cumpărarea de droguri recreaționale pentru că oferă o „metodă rapidă și accesibilă pentru conectarea clientului cu vânzătorul”.

Aplicațiile sunt practic spațiul dintre piețele negre și dealerul de pe stradă, fără multe dintre chinurile obișnuite. Să cumperi droguri de pe dark web înseamnă să-ți schimbi banii în Bitcoin și să încerci disperat să completezi o tranzacție înainte să pice piața și să ți se ducă banii pe pulă. Și, hai să fim serioși, cine cumpără droguri de la dealerii de pe stradă în 2018? Accesibilitatea și viteza cu care poți aranja deal-uri au fost unele dintre cele mai mari beneficii ale aplicațiilor, conform studiului.

De exemplu, Zach, în vârstă de 22 de ani, a spus cercetătorilor: „Părea un mod simplu și modern prin care să cumperi chestii. Mă cam săturasem de darknet pentru că nu l-am înțeles niciodată, așa că a trebuit să am mereu un prieten la îndemnă ca să mă ajute. Cu aplicațiile e super simplu; imediat am reușit să mă conectez cu străini cu care n-aș fi putut altfel în trecut. Mulți dealeri din zona asta există numai pe Snapchat, așa că fără el ar fi trebuit să continui să mă bazez pe oamenii care mă abordau pe stradă sau pe cei cu care dădeam nas în nas în cluburi.”

Mai mult de trei sferturi dintre intervievați au spus că au folosit Snapchat ca să cumpere droguri. Instagram a fost următorul cel mai popular, cu aproape unul din cinci spunând că l-au utilizat ca să facă deal-uri. WhatsApp, Kik și Wickr erau și ele citate frecvent, împreună cu Tinder și Grindr. Regula generală este că social media oferă platforma pentru conectarea cumpărătorilor cu vânzătorii, apoi are loc aranjamentul cu ajutorul serviciilor criptate de comunicare.

Doctorița Leah Moyle, o profesoară de crimonologie la Universitatea din Londra și unul dintre autorii studiului, spune că lucrurile au devenit cu adevărat interesante când clienții au fost întrebați de ce folosesc aplicațiile ca să găsească droguri. Pentru că, în doar câțiva ani, am trecut de la paranoia că telefoanele dealer-ilor sunt ascultate la satisfacție când postezi poze cu cocaină și pastile pe social media.

Mark, în vârstă de 23 de ani, a spus cercetătorilor: „Am realizat oarecum rapid că Snapchat era complet sigur, la fel și WhatsApp. Poliția nu poate accesa nicio informație transmisă prin aceste aplicații”. Moyle spune că ideea lui Mark era una comună printre cei 385 de cumpărători de droguri din lume pe care i-au intervievat. „Oamenii credeau că erau anumite opțiuni de securitate asociate cu aceste aplicații care îi puteau proteja. În mare, cei care au folosit aplicațiile păreau să creadă că erau destul de în siguranță și nu riscau să fie prinși de poliție.”

Adevărul este că aplicațiile nu oferă nici pe departe siguranța aia. Pentru că opțiunile de securitate, cum ar fi criptarea de la un capăt la altul și timpul limitat al mesajelor, vin adesea cu chichițe importante.

De exemplu, cercetătorii au spus că mesajele nedeschise de pe Snapchat sunt stocate pe servere și pot fi oferite pe bază unui mandat de percheziție. Instagram oferă conținutul și informațiile utilizatorului Facebook și publicitarilor. În mod similar, WhatsApp permite ca informația să fie trimisă prin Facebook. Wickr, chiar dacă are capacitatea de autodistrugere a mesajelor, nu poate previnde capturile de ecran. Kik stochează adresele de IP ale utilizatorilor – la fel și aplicațiile de întâlniri Grindr și Tinder. Și, deși messenger-ul de la Facebook oferă criptare, nu asta este setarea de bază – plus, după cum a recunoscut Facebook marți, compania a dat mai multor firme acces la mesajele private din trecut.

Cercetătorii au completat un tabel care arată erorile de securitate și beneficiile fiecărei aplicație folosită pentru cumpărarea de droguri. Dacă te interesează, poți să te uiți la raportul ăsta.

Apoi mai e faza că să cumperi droguri pe aplicații implică să te vezi cu vânzătorii față în față. Cercetările trecute au sugerat că o parte din atracția utilizatorilor pentru dark web stă în lipsa întâlnirii cu dealer-ul. Dar studiul a descoperit că clienții cu aplicații au mai multe emoții când li se livrează drogurile la ușa casei. În timp ce unii folosesc aplicații ca să contacteze dealerii pe care îi știu deja, mulți intervievați au spus că s-au întâlnit cu un străin ca să cumpere droguri prin intermediul unei aplicații. Mai puțin de un sfert dintre respondenți au simțit că să se întâlnească cu un dealer necunoscut ar putea fi periculos.

Percepțiile despre securitate nu au fost singurele motive pentru vânzarea de droguri via social media. Cumpărătorii au spus că aplicațiile le-au permis să testeze calitatea drogurilor înainte să bată palma. Lucy, în vârstă de 19 ani, a spus cercetătorilor: „Prima oară când am cumpărat Xanax a fost de pe Snapchat pentru că puteam să mă uit la dealer cum deschidea pachetele sigilate în story, înainte să le vândă și deci aveam încredere să le consum… Nu aș cumpăra niciodata nimic pe care nu l-am testat înainte sau de la vreun tip la colț de stradă sau nimic sincer, decât dacă aș fi disperată.”

În unele cazuri, utilizatorii urmăresc factori precum numărul de comentarii și like-urile de pe Instagram ca să se asigure de calitatea drogurilor oferite – spunând că funcționează ca recenziile de pe Amazon. Danny, în vârstă de 23 de ani, a spus cercetătorilor că informația disponibilă pe aplicații era „mai puțin ca pe dark web, și mai mult ca pe străzi”.

Moyle spune: „Pentru mine, ăsta a fost unul dintre cele mai interesante aspecte ale proiectului. Faptul că poți să vezi produsul dinainte, fie printr-un clip sau un snap trimis de dealer, pare că oferă cumpărătorului un anumit nivel de încredere despre acea substanță”. Moyle spune că ideea calității verificate printr-un Insta story sau un snap este îngrijorătoare: „Nu ai cum să spui asta despre o substanță doar după cum arată”.

Aplicațiile schimbă de asemenea modul cum fac afaceri dealerii. Moyle spune că aplicațiile de social media creează oportunități de găsire de noi clienți și apoi aranjamentele sunt făcute prin mesajele private: „Destul de des clientul și vânzătorul se conectează prin platforma de social media și apoi dealerul va cere anumite informații ca să faceți afacerea prin WhatsApp”.

Zilele în care dădeai cărți de vizită sau pachete Rizla cu numere de telefon sunt pe cale de dispariție: dealer-ul secolului al 21-lea este un manager de social media cu o listă impresionantă de clienți. „Oamenii ne-au spus despre spam-ul dealer-ului: să primești mai multe mesaje când sunt oferte disponibile sau când vin noi produse”, spune Moyle. „Sunt mai multe posibilități disponibile pentru tactici de marketing agresive”. Într-adevăr, calupul de mesaje în masă (prin telefon) a fost folosit de dealerii de heroină și crack de pe străzi de ani de zile.

Cumpărătorii au spus că aplicațiile oferă acces la mai multe substanțe decât erau disponibile cu ajutorul prietenilor. Tim, în vârstă de 23 de ani, a declarat cercetătorilor că accesul la o varietate mai largă de droguri a fost „cea mai bună opțiune a aplicațiilor”, și adaugă că „găsești rar un dealer disponibil cu psihedelice în Marea Britanie”. Jess, în vârstă de 23 de ani din centrul Angliei, a spus: „Nu reușeam să fac rost de oxicontină sau codeină pentru că nu știam pe nimeni care să le vândă, așa că prima oară când le-am cumpărat a fost cu ajutorul aplicațiilor”.

Asta e îngrijorător, mai ales când combini utilizatorii lipsiți de experiență și credințe greșite despre calitate. Moyle spune: „Grija noastră este că există o mai mare expunere la substanțe la care tinerii nu ar fi avut acces dacă nu foloseau social media”.

Dacă este un singur lucru pe care îl face clar studiul este că aproape fiecare aplicație cu aspect social poate fi folosită ca să cumperi droguri. De ce nu ar fi așa? Să cumperi boabe de pe Instagram sună mult mai ușor decât să încerci să dai de un dealer într-un club. Și ai putea avea mai multe opțiuni. Dar nu sunt garanții când vine vorba de calitate – și s-ar putea să nu fii singurul care urmărește cel mai recent story al dealer-ului.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.