Să vinzi chiloți purtați e mult mai greu decât crezi

Acum mulți ani, când avea douăzeci și un pic, Nickie s-a împrietenit cu unul dintre clienții obișnuiți ai barului unde lucra. Tipul avea mereu bani de cheltuit, iar conversațiile cu el erau palpitante și îi testau limitele.

„Zicea des lucruri de genul «De ce nu vii la mine în cameră?»”, mi-a povestit la telefon Nickie, care, la fel ca alte surse din acest articol, m-a rugat să-i protejez identitatea. Flirta mereu cu propunerile lui, dar de fiecare dată le respingea. Până când, într-o noapte, a acceptat o invitație la întâlnire.

Au mâncat sushi într-un restaurant scump și apoi au mers într-un club de jazz. Nickie mai lucrase în locuri similare, dar niciodată nu-și imaginase că ar putea merge în ele ca clientă. După câteva pahare și atingeri subtile pe sub masă, tipul i-a cerut lui Nickie să-i vândă dresurile pe care le purta în seara respectivă. După câteva negocieri, s-a dus la baie și s-a întors cu ciorapii în geantă. La masă au făcut schimbul: i-a dat dresurile pentru trei sute de dolari plus drumul cu taxiul până acasă.

Ani mai târziu, lui Nickie încă i se simte entuziasmul în voce când povestește despre asta. „După ce i-am vândut dresurile, m-am simțit mândră și radioasă, ca și cum câștigasem ceva. Mă gândeam, uau, cine ar fi crezut că îi pasă cuiva atât de mult de dresurile mele?”, a zis ea.

Această unică tranzacție între o barmaniță și un client loial oferă un contrast puternic față de ideea, adânc înrădăcinată în imaginația publicului, de piață înfloritoare pentru lenjerie purtată de femei anonime. Scenele din filme, poveștile despre automatele din Japonia de unde poți cumpăra chiloți purtați și site-urile de vânzări de lenjerie folosită te încurajează să crezi că sunt obiecte de fetiș aflate la mare căutare – detașate de contextul unei persoane sau relații specifice.

Dacă adaugi faptul că internetul permite ca aceste tranzacții să fie anonime, între necunoscuți, unele femei încep să cocheteze cu ideea de a-și vinde chiloții. Oare chiar e atât de ușor să faci bani ca starurile porno care dansează în videoclipurile de rap sau ca stripperițele de pe Instagram?

Charlotte Long a hotărât să încerce să afle. Mi-a povestit la telefon cum a început să vândă chiloți: Era o mamă singură din California și lucra ca educatoare, deci nu-i ajungeau niciodată banii.

„Sună a clișeu, dar mă uitam la Orange is the New Black și e episodul ăla în care Piper vinde chiloți din închisoare și face bani. M-am gândit să încerc și eu.”

Charlotte a postat un anunț pe Pantydeal.com, un site dedicat vânzării și cumpărării de lenjerie purtată. A vândut cinci perechi de chiloți în prima săptămână și și-a triplat bugetul pentru cumpărăturile casnice.

Pe măsură ce a interacționat cu potențialii clienți, a descoperit că majoritatea voiau chiloți care fuseseră purtați două sau trei zile, așa că a început să poarte câte două perechi una peste alta, pe sub blugi, ca să-și maximizeze profiturile.

Dar după succesul inițial, Charlotte a pierdut atenția pe care o primise ca fată nouă în industrie, iar vânzările au scăzut. A înțeles că nu era chiar așa de ușor să facă bani la infinit din vânzarea de chiloți. A apucat-o panica și a contactat o prietenă care lucra în relații publice ca să-i ceară ajutorul.

„Salariile sunt mizerabile în educație, am ajuns să vând chiloți ca să-mi întrețin casa”, i-a recunoscut ea. Această mărturisire a făcut-o și pe prietena ei să se deschidă: spre surprinderea lui Charlotte, prietena i-a răspuns că și jobul ei la firma de PR e doar de fațadă și că, de fapt, lucrează ca escortă. S-a oferit s-o ajute pe Charlotte cu niște sfaturi.

Deși Nickie și Charlotte au intrat în industrie direct, multe lucrătoare sexuale au început să vândă chiloți ca produs adițional, doar după ce clienții lor și-au exprimat în mai multe rânduri interesul pentru asta.

„Sincer, nu știu când am început să vând chiloți, dar a fost după ce am făcut videochat mult timp”, mi-a povestit GoAskAlex, un model de videochat din Canada. „Am făcut-o la cererea unui client de-ai mei.”

În mod similar, canadianca Melody Kush mi-a zis că a început să-și vândă chiloții tot la cererea clienților.

Producătoare de clipuri și model de videochat, Princess Berpl mi-a zis că a început să vândă chiloți după ce a vorbit cu clienții loiali despre dorințele lor. Își amintește că l-a întrebat pe unul dintre ei „Ce pot să fac ca relația noastră să fie și mai specială?”. Acesta i-a răspuns: „Îmi plac mult de tot chiloții”.

Și nu doar lucrătoarele sexuale online consideră vânzarea de chiloți o afacere profitabilă. Secondhand Rose, fostă escortă și lucrătoare la o linie telefonică fierbinte, a zis că a vândut prima oară chiloți la o întâlnire: „Când eram escortă, am avut un client care m-a rugat să-i dau chiloții la sfârșitul întâlnirii, ca un suvenir. Nu mi s-a părut ciudat, m-am simțit flatată.”

De obicei, chiloții simbolizează ceva mai semnificativ – de multe ori, un moment din cadrul unei relații. Iar asta e exact opusul unei întâlniri anonime cu trupul unei alte persoane. De fapt, pe Reddit, Craiglist și site-urile specializate în vânzarea de chiloți purtați, clienții tânjesc la interacțiune. Aceste tranzacții le oferă oportunitatea să-și exprime fanteziile și, mai ales, să primească validare pentru ele. Când vânzarea se face local, clientul are așteptarea ca tipa care îi vinde chiloții să se vadă cu el personal.

Așadar, puține tranzacții cu chiloți sunt, de fapt, anonime. Există clienți interesați și de tranzacții anonime, dar comerciantele de chiloți sunt în strânsă competiție cu lucrătoarele sexuale vechi, care au deja o clientelă stabilă. Femeile care vor doar să vândă chiloți depun mai mult efort decât lucrătoarele sexuale cu experiență. Dar cum decurge o astfel de vânzare?

În ciuda faptului că media sugerează că e ușor să faci bani în industria sexului, realitatea e că e mult de muncă, doar că e vorba de muncă invizibilă.

Ca educatoare, Charlotte nu era pregătită pentru negocierile constante cu clienții. „Cădeam mereu în niște capcane care îmi iroseau timpul și nu aveam un mentor care să mă învețe lucrurile astea. A trebuit să învăț singură, pe pielea mea”, a povestit ea.

Multe dintre interacțiunile pe care le-a avut cu potențiali clienți nu au avut ca rezultat nicio vânzare; a trebuit să învețe când să se retragă la timp dintr-o interacțiune. „Pe pantydeal.com sunt mulți tipi care vor să stea de vorbă toată ziua și tu o faci în speranța că o să vinzi ceva.”

Berpl a încercat să-și facă reclamă pe Reddit, dar a zis că majoritatea potențialilor clienți erau doar puși pe vrăjeală.

„Deși mulți dintre clienți îți irosesc timpul, nu poți vinde chiloți fără să interacționezi cu toată lumea. Ca să faci vânzări profitabile, trebuie să răspunzi la fiecare mesaj”, a zis Melody. În trecut, le cerea follower-ilor care o întrebau despre chiloți să îi trimită un e-mail ca să păstreze legătura cu ei după ce ieșea de pe cameră, dar și-a dat seama că nu era o strategie foarte eficientă. Trebuia să oprească show-ul ca să le ia adresa de e-mail și apoi să respecte cerințele tuturor. „Nu poți să faci bani ușor în industria asta”, a comentat ea.

Iar clienții nu vor doar chiloți purtați și atât. De multe ori, vor să fie purtați pentru un anumit număr de zile, să ai orgasm în ei sau să faci un videoclip cu ei. Majoritatea lucrătoarelor sexuale cu care am stat de vorbă mi-au zis că unul dintre cele mai dificile lucruri e să poarte chiloții mai multe zile la rând.

„Unii mă rugau să-i port trei sau patru zile la rând. Cred că am purtat niște chiloți vreo trei zile, dar mi-am dat seama că n-am cum mai mult de atât”, a zis Alex.

Melody a zis: „Eu încerc să fiu flexibilă, dar am propriile mele reguli cu care țin situația sub control. Dacă vor să-i port timp de șapte zile, le explic că asta ar însemna să-mi asum un risc de igienă”.

E greu uneori și să-ți găsești timp să porți chiloții pentru fiecare client. „Mi-e super greu să mă mulez pe preferințele fiecăruia. Uneori sunt la ciclu, alteori primesc două-trei misiuni în același timp”, a zis Melody.

Rose a zis că timpul nu-i permite să accepte comenzi decât de la clienți cu care a stabilit deja o relație. „Altfel nu funcționează, devine haotic”, a zis ea.

Modelul de pe MyFreeCams Miss Lollipop, care le-a vândut chiloți purtați doar clienților ei de videochat, a zis că, de multe ori, se filmează cum are orgasm în chiloții respectivi înainte să-i trimită clienților.

Majoritatea persoanelor pe care le-am intervievat au aflat pe pielea lor că nu e simplu să te ții de afacerea asta. „Când am început, purtam chiloții și apoi îi băgam direct în plic. Nu știam că trebuie să aștepți să se usuce înainte să-i ambalezi, altfel toate bacteriile rămân acolo.”

Alex a avut aceeași problemă. La începutul carierei, i-a trimis unui client din Florida chiloții fără să-i usuce înainte. Florida a fost lovită de uragan și serviciile poștale au fost blocate, așa că tipul a primit chiloții peste câteva luni, când erau mucegăiți și dezgustători.

Multe femei sunt atrase de posibilitatea unor câștiguri mari din vânzarea chiloților, dar lucrurile nu sunt atât de simple. „Nu e atât de ușor cum prezintă articolele din presă treaba asta. Trebuie să-ți faci fotografii, trebuie să porți chiloții. E vorba de o logistică despre care nu se prea vorbește”, a zis Rose.

Modelele cu experiență cu care am stat de vorbă își vând chiloții pentru aproximativ 75 de dolari, dar cele mai faimoase pot cere între o sută și 150 de dolari. Charlotte are de gând să revină la vânzarea de chiloți după ce va renunța la jobul de escortă anul acesta și vrea să își extindă baza de clienți și să producă niște videoclipuri porno, ca să poată crește prețurile.

În orice caz, din această medie de 75 de dolari, site-ul pe care vinzi chiloții oprește cam 40%, ceea ce înseamnă că modelele rămân cu aproximativ 45 de dolari. Dacă mai scazi și transportul, achitat tot de model, rămâi cu patruzeci de dolari.

Mai e și costul chiloților, dar să zicem că e o problemă pe care o poți evita uneori. „Eu vând chiloți ieftini sau pe care i-aș arunca”, a zis Miss Lollipop.

În orice caz, o pereche de chiloți costă între trei și 15 dolari. Dacă faci o medie de zece dolari și o scazi din profit, modelul rămâne cu treizeci de dolari. Apoi intervin și taxele pe care le are de plătit, deci rămâne cu un profit de douăzeci de dolari la niște chiloți pe care i-a vândut cu 75 de dolari.

Iar asta nu include și ambalarea, care de obicei e personalizată cu stickere, hârtie frumos colorată și poze de la ședințe foto.

Berpl a adăugat că, pe lângă costurile financiare asociate cu vânzarea chiloților, trebuie să adaugi și eforturile emoționale.

Cel mai mare preț pe care îl plătești e interacțiunea cu oamenii. Te exploatează, îți consumă toată energia și nu au limite, nu știu când să se oprească. Un client care a cumpărat recent o pereche de chiloți de la ea a întrebat-o: „Iubito, ce face o tipă așa frumoasă ca tine în industria asta?” Numai să le explici când sunt ignoranți și invazivi îți consumă o grămadă de energie.

Ca să evite astfel de interacțiuni care nici măcar nu îi aduc bani mulți, Rose a hotărât să vândă chiloți ca bonus la alte servicii. Are un client care îi cumpără o pereche de chiloți pe lună, împreună cu câte o nuvelă de ficțiune erotică scrisă de ea.

„De obicei nu trebuie să fac nimic în plus ca să-l mulțumesc. Aleg o pereche drăguță de chiloți și îi cer cincizeci de dolari în plus pe lângă nuvelă pentru ei”, a zis ea.

Toate tranzacțiile vin cu riscuri semnificative. Siguranța e o preocupare majoră a comerciantelor. Rose își face griji în legătură cu începătoarele de pe site-uri precum Reddit. „Mă întreb de multe ori dacă toată lumea o fi în siguranță. Tranzacția înseamnă vulnerabilitate pentru ambele părți”, a zis ea.

Berpl își amintește că, inițial, când a început să vândă chiloți, nu știa cum să-și protejeze informațiile, de exemplu, să nu meargă la oficiul poștal cel mai apropiat de ea ca să trimită un colet. Miss Lollipop plătește pentru o cutie poștală privată, ca să fie sigură că nu își expune adresa. Dar asta se face pe parcurs, când începi să faci bani. O începătoare nu își permite să închirieze o cutie poștală privată.

Melody a mai povestit că, atunci când mergi frecvent la poștă, ajungi să le trezești suspiciuni angajaților. Unele comerciante își fac griji că chiloții purtați ar putea fi considerați materiale biologice, deci ilegal de trimis prin poștă. Dar un purtător de cuvânt al Poștei mi-a declarat că orice se poate trimite, atâta timp cât nu emană un miros urât.

Când un angajat al poștei a întrebat-o pe Melody ce trimite atât de des, i-a zis că tricotează căciulițe pentru căței.

Pe lângă aceste obstacole tehnice, există și alte probleme. De exemplu, uneori clienții le întreabă pe fete dacă au boli cu transmitere sexuală, întrebări pe care le pui de obicei partenerilor sexuali. Astfel, încep să le trateze pe comerciantele de chiloți ca și cum ar fi partenerele lor sexuale.

„Mă simt inconfortabil ca o persoană cu care nu am avut contact sexual să mă învinovățească pentru cine știe ce boală pe care a luat-o”, a zis Berpl. „Nu cred că e responsabilitatea mea să le dau aceste informații. Nu e treaba mea ce fac cu chiloții. Nu le trimit chiloții ca pe un produs în care să-și bage penisul.”

Majoritatea dorințelor clienților sunt alimentate de ceva mai important decât feromonii sau alți stimuli biologici. Sunt interesați de ceea ce reprezintă chiloții, de valoarea lor simbolică.

În sensul de bază, chiloții înseamnă conexiunea cu trupul unei alte persoane. Poți avea contact indirect cu mirosul cuiva. „De aceea cumpără oamenii chiloți, pentru că e o conexiune tangibilă și reală”, a zis Rose.

Berpl a vorbit despre dorința de apropiere. „Mulți tipi vor să îi poarte ca să fie aproape de mine. Nu vor să fie în pielea mea, ci să-mi intre în chiloți”, a zis ea.

Vânzarea de chiloți facilitează și interacțiunile. Procesul de planificare a vânzării îi oferă cumpărătorului ocazia să fie recunoscut de o persoană pe care o admiră și de care e atras. Oportunitatea interacțiunii e unul dintre elementele care fac chiloții valoroși pentru client. Vânzarea face un client vizibil pentru tipa care îi dă.

Chiloții joacă și rolul de suvenir pentru o amintire dragă. Rose a zis că prima oară i-a vândut chiloții unui client din vremea când era escortă, pentru că acesta voia o amintire de la ea. Miss Lollipop a povestit că s-a întâlnit la o convenție cu un fan care nu avea fetiș pentru chiloți, dar i-a cumpărat doar ca amintire pentru momentul în care a întâlnit-o față în față.

„N-ar fi dat, în mod normal, atâția bani pe niște chiloți, dar a fost încântat că i-am dat chiar chiloții pe care îi purtam la convenție. N-a vrut să uite momentul respectiv.”

Chiloții purtați ca suvenir reprezintă un contact cu faima, e un mod de a te conecta cu niște celebrități, așa cum o faci printr-un autograf. Berpl mi-a explicat perspectiva cumpărătorilor ei: „Îmi place că ai o bază de fani, mi se pare sexy că ești dorită și că fac și eu parte din asta.” A zis că e mult mai greu să vinzi chiloți la un preț bun dacă nu îți afișezi fața pe internet.

Melody e de acord că ai nevoie de un nivel de faimă ca să merite să fii în afacerea asta: „Nimeni nu poate face asta dacă nu își construiește mai întâi o platformă. Ar trebui să fii un geniu în marketing ca să sari peste pasul ăsta.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.