Câștigătoarea de la „Vocea României” care a lăsat București pentru viața la țară

Treaba asta cu mutatul la țară, sau mai departe de București ori orașele mari, începe să se contureze ca o realitate a acestor zile. Tinerii, ca mine și poate un pic mai în vârstă decât tine, încep să se sature de orașe. Când zic asta nu mă refer la orașe moarte, cum ar fi Giurgiu sau Bârlad. Sunt orașele ca București, Cluj, Iași, poate și Timișoara, polii lumii moderne așa cum o înțelegem în România.

Cel mai puternic exemplu de până acum l-am găsit la cuplul care s-a retras în Hațeg. Totuși, în cazul celor doi, au contat și banii strânși din ce-au muncit până atunci în străinătate, iar în România administrează un business turistic. Însă fiecare cu posibilitățile lui, deși, sunt sigură că, pe undeva prin țara asta, ai și tu un loc la țară la care te gândești când te enervează Capitala.

Cuplul de acum are un exemplu și mai interesant, deoarece soția și mama este cântăreața Cristina Bălan, fostă câștigătoare a concursului Vocea României. Ca mamă, are doi băieți de cinci ani și jumătate. Ea a vrut să renunțe la București când și-a dat seama că este mâncător de nervi, sănătate și bani. L-a părăsit pentru locul din provincie în 2017. Ea și Gabriel, soțul ei, încă fac naveta la București, unde îi solicită profesiile din showbiz, dar traiul de zi cu zi încă e departe de haosul din Capitală. Așa că am vrut să aflu de la ea cum e să faci pasul ăsta, dar și care sunt provocările.

VICE: E o decizie radicală ce-ați făcut voi. A fost peste noapte?
Cristina Bălan: Decizia noastră n-a fost nici drastică și nici întâmplătoare. A fost situația de așa natură, încât să stabilim că cel mai benefic pentru noi e să locuim aproape de părinți, bunicii lui Matei și Toma, gemenii noștri. Ne doream de ceva timp să avem o casă a noastră, într-un loc spațios, cu mult verde în preajmă. Ce ne-a determinat a fost că am și reușit să avem cu ce să facem asta.

Cât v-a costat mutarea asta?
În 2016, a început construcția. Un an mai târziu ne-am mutat. Am fost ajutați și de părinți, de ambele părți, în multe aspecte, cum ar fi terenul pe care am construit casa. Personal, n-am fost implicată în proces, Gabi ocupându-se de latura asta. Nici la cifre nu mă pricep, dar e lesne de imaginat că a fost cam tot cecul câștigat de mine la Vocea României (100 000 de euro – n.r.). Sau cât a rămas după impozitul plătit. Atunci, am făcut, de asemenea, „extravaganța” de a merge doar noi doi la Roma pentru trei zile și de a investi în echipamente de studio și de scenă.

Cât de departe sunteți acum de Capitală?
Este suficient de aproape încât să ajungem în aproximativ 30 de minute. Problema majoră rămâne șoseaua de centură, unde, din cauza nodurilor de trafic, și se îngreunează mult circulația.

V-a afectat viața profesională treaba asta?
Sunt aproximativ 20 de kilometri de la poartă până în oraș. Nu se pune problema.

Ce n-aveați în oraș și ați descoperit la sat?
Am câștigat mai multă intimitate și incomparabil mai multă liniște. Așa, pot zice c-am câștigat și reconectarea la pământ. Copiii au progresat mult de când am stabilit cuibul în mediul rural.

Tu te-ai mutat acolo cu un capital de imagine. Vecinii știu că locuiește o vedetă lângă ei?
Ei mă știu, au TV și internet. Dar mă știau și dinainte, când veneam în vizită la viitorii socri. Ah, la un moment dat, un vecin de prin sat, cu care m-am intersectat, mi-a dăruit o pungă plină cu roșii din cultura proprie. A ținut să-mi spună că ne știe și ne admiră, ca familie. Așa vecini faini să tot ai!

Cum te-ai acomodat cu viața la țară, dat fiind că ai trăit atât timp în agitația urbană?
Acomodarea nu e deloc ușoară, oricât de mult îți dorești casa ta, gardul tău, terasa ta, pomii tăi. Dar e un alt stil de viață, mai autonom și, din acest motiv, mai solicitant și mai responsabilizant. Să întreții o casă necesită efort mai mare – cu satisfacții mai mari, pentru cine consideră că merită. De tumultul Capitalei nu mi-e dor, niciodată nu mi-a plăcut. M-am simțit mai mereu agresată de zgomotele specifice, de reclamele luminoase, de aerul poluat. Am savurat mereu liniștea, spațiul deschis, natura. Mi-am dorit mereu câini și pisici, la curte.

Ați făcut și voi pasul să vă creșteți mâncarea în curte?
Din punctul ăsta de vedere, e excelent. Socrii mei încă mai cultivă, pentru uz propriu, legume. Și mai avem și livadă cu mere, pere, nectarine, cireșe, vie cu struguri albi și negri (nu cunosc soiurile), iar primăvara ne „năpădesc” căpșunele, înfloresc caișii. Ăsta e un avantaj al vieții la țară, e o feerie de parfumuri și arome în toată grădina. Când cultivi, ajungi să și înțelegi mai multe despre ciclicitate, despre fenomene, timp, inteligență și energia materiei înconjurătoare. Nu e de neglijat.

Trebuie să menționez însă că agricultura necesită multă atenție și mult timp investit. Eu aș face-o foarte responsabil, organic, curat și asta ar însemna să nu mai fac nimic altceva. Satul în care ne-am mutat e plin de agricultori, așa că văd la prima mână ce înseamnă asta. Inclusiv socrii mei au făcut asta și am putut vedea cât efort înseamnă.

Cum e cu utilitățile la sat, poate cel mai mare avantaj al unui oraș?
Noi avem fosă septică și pompă, iar pentru încălzit folosim centrală pe peleți. E, dacă vrei s-o spui așa, kit-ul începătorului. Nu avem nici doi ani de când ne-am mutat, de altfel. Pentru mine, e romantic. Înainte de a avea centrală, ne-am încălzit vreo lună cu un șemineu pe lemne. Era ceva temporar și am savurat fiecare foc aprins și mă gândeam cum au trăit strămoșii noștri, înainte să putem apasă un buton și să încălzim locuința.

Apropo de asta, nu e chiar simplu să aprinzi un foc în șemineu. Am învățat ce fel de lemne ard mai ușor sau nu, mai mult sau mai puțin, cum să le așezi să se aprindă mai bine, dar să nu ardă nici prea repede. Pe mine mă fascinează aceste lucruri.

E semnificativ mai ieftin să trăiești la țară?
Nici nu mi-am pus problema, având în vedere beneficiile pe care le căutăm și pe care le-am și găsit. Pot spune că, fiind vorba de o casă goală pe care trebuie s-o utilăm, a fost un efort financiar semnificativ. Dar asumat. E normal că și deplasările costă mai mult, însă nu dramatic. Eu cred că mai trebuie să treacă ceva timp ca să putem evalua corect.

Ai recomanda cuiva să facă ce-ați făcut voi?
Aș recomanda oricui să facă acest pas, însă sunt conștientă că nu e pentru toată lumea și nici nu trebuie să fie. Probabil că ține de prioritățile fiecărei familii, de situația personală. Pentru cei care se simt surmenați, suprastimulați de poluarea fonică și nu numai, mutarea la sat e ideală. Pentru cei care în mijlocul naturii se simt mai liberi, mai deconectați de stres sau mai reconectați cu ei, le recomand viața la sat.