Omul care a lansat primul brand românesc cu haine dedicate persoanelor LGBT

Prima dată când mi-au picat ochii pe hainele lui Omar Albitar, m-am gândit la Berlin și la moda industrial techno-fetish de acolo, adoptată și de persoane hetero, și de persoane LGBT+. Am fost surprins când mi-a spus că, deși a călătorit în o groază de locuri, nu a ajuns încă în capitala Germaniei. Cel mai inspirat se simte în fabrici și magazine de materiale, atunci când atinge texturi, își lasă imaginația liberă și gândește hainele pe care și-ar dori să le poarte, dar nu se găsesc în oferta de la noi.

E fashion desginer, s-a născut în Cipru dintr-o mama franțuzoaică și un tată palestinian, a trăit de la 15 ani în România, a călătorit mult, s-a mutat dintr-un loc într-altul, unde avea de muncă tatăl lui care a fost ambasador. Membrii familiei sale din Palestina au ajuns refugiați în Iordania.

M-am văzut cu Omar într-un mic local de vinuri de prin spatele Ateneului, locul unde cu luni în urmă și-a invitat de ziua lui prietenii la un pahar de vin și, din senin, fără modele sau podium de defilare, le-a cerut să caute pe Instagram pagina colecției sale, pe care o ținuse secretă până atunci. De câteva luni, Omar a lansat o colecție de haine cu tematică gay - „SO FEW” - care explorează corpul bărbatului.

Acolo, în spațiul unde și-a lansat digital colecția, mi-a povestit cum i-a venit lui această idee, care-i treaba cu identitatea sexuală atunci când vine vorba de haine și cum încorporează moștenirea sa arabă în creație.

Omar are 35 de ani, este gay, este out și, deși a avut ocazia să trăiască în Iordania, a ales România, pentru că se simte mai apropiat de valorile europene. Tatăl său s-a mutat în Iordania atunci când el a intrat la Facultatea de Studii Economice de la ASE și a ales să rămână aici. Din două motive: a copilărit în Europa și se simte mai mult european și știa dinainte că n-ar fi avut de gând să se ascundă toată viața, în Iordania, ca persoană gay.

„În Iordania e alt stil de viață și ești mult mai ușor reperat în societate. În București, poți pur și simplu să te pierzi în mulțime.”

Brandul lui Omar este creat mai degrabă „de dragul corpului masculin” și reprezintă haine pe care el și le-ar dori, ca persoană gay, dar pe care le găsește cu greu în România. „Am găsit online, de prin New York, Los Angeles, logistic vorbind însă e foarte greu să le comanzi. În plus, produsele ajung să coste foarte scump. Am cumpărat la un moment dat un pantalon de latex și, apropo de feedback, în seara aia m-au alergat băieți (pe stradă) să mă întrebe de unde sunt pantalonii.”

Și nu, nu a fost fugărit ca să fie hărțuit, ci pentru că „există cerere”, m-a liniștit el.

Când Mihaela Rădulescu s-a legat de comunitatea LGBT, a luat foc, dar Omar nu se consideră un activist vocal. Deși a pornit un brand de fashion curajos, designerul nu crede că piața locală e pregătită pentru o colecție gay, dar e optimist că într-o zi se va schimba și asta în România, și, poate, cine știe, chiar persoanele straight îi vor cumpăra hainele.

„Depinde foarte mult și de contextul în care porți hainele astea. Dacă porți pantaloni de latex cu un pulover tricotat bej, arată super drăguț, nu e atât de evident sexual, fetish, kinky.”

Pentru că, mai spune el, hainele gay nu înseamnă doar tricouri „gay-ok” sau chestii flashy, de pride comercial.

Omar și-a făcut coming out-ul în fața prietenilor și a celor mai apropiați oameni din familie, la 22 de ani, și spune că, în ciuda discriminării de care multe alte persoane LGBT+ s-au lovit de-a lungul vieții, el a fost mai degrabă protejat: „Am lucrat în modă toată viața și asta m-a făcut să mă simt mai safe”.