Cum trăiești festivalurile din România în funcție de vârstă

FYI.

This story is over 5 years old.

Muzică

Cum trăiești festivalurile din România în funcție de vârstă

Din fericire, România a început să aibă festivaluri mișto. Din nefericire, oricât ai vrea să crezi asta, nu-s pentru toți. Dar poți găsi aproape la orice vârstă ceva de făcut.

Primul meu festival a fost unul de-acum defunct, B'estfest din anul 2012. Atât de pe dinafară eram în chestia asta, încât am plecat spre câmpul din Tunari, unde se ținea treaba, surprinsă neplăcut că oamenii au ales locul ăsta pentru festivalul lor, când puteau să-l țină undeva în oraș, să zicem Piața Constituției. Habar n-aveam că nu era vorba doar despre muzică, ci și despre bâlciul de pe lângă, care avea nevoie de spațiu de desfășurare.

Publicitate

Dar atunci fix pentru muzică am fost, lucru care nu se mai întâmplă acum, când merg la un festival mai mult din spirit de turmă. Știam că vin oamenii ăia pe care i-am mai văzut doar la MTV, Pulp și Garbage, plus Caro Emerald și Selah Sue. Așa am plecat d-acasă cu ideea că voi ajunge, îi voi vedea și voi pleca. Nu mă interesa atmosfera, pauzele dintre concerte mi se păreau timp morți și nu-nțelegeam de ce ți-ai petrece timpul la băută pe la mesele din lemn, când aici e vorba despre muzică.

Citește și: În final are și Bucureștiul un festival de muzică la fel de blanao ca alea din Cluj

Poate că era vorba și despre vârstă, schimbasem prefixul la 30 și distracția începuse să fie, pentru mine, riguroasă și bine planificată de-acasă. D-aia am vrut să documentez ce legătură este între numărul de ani din buletin și felul în care simți un festival, din experiențele mele și ale altor ca mine.

Când ai sub 20 de ani

Fotografie de Ioana Epure

Ce poți face la festival? Te faci praf. Altfel n-are rost.

Nu știu dacă e cazul să discutăm prea mult aici. Puștanii se distrează oricum și oriunde, nu strâmbă din nas că nu e sunetul bun, nu e hârtie igienică la toaletele ecologice sau că le-a intrat noroi în cort. Ei sunt publicul țintă al festivalurilor, deși oamenii veniți cu tot felul de cornere și care mizează pe consum au, mai degrabă, o slăbiciune pentru tinerii corporatiști.

Ideea e că puștanii vin la festivaluri cu gașca și o fac mai ales ca să nu fie ei ultimii fraieri care n-au mers unde merg toți. Dictatura anturajului este crâncenă în adolescență. Din păcate, obsesia mea pentru distracție, din adolescență și multă vreme după aceea, nu s-a pupat cu moda festivalurilor. La granița anilor '90 cu 2000 nu exista așa ceva. Ca să-nțelegi, vara noi trăiam maximum de dezmăț la discotecile din Costinești, legendarele Tineretului și Ring.

Publicitate

Cum trăiesc alții, acum?

Mădălin, 20 de ani
„Eu asta zic, că muzica, atmosfera, evenimentul în sine, gagicile, toate se leagă, nu te duci la un festival strict pentru o chestie. Uite eu, la Electric Castle, stăteam şi la scenă, şi la castel, şi la băut. Mie-mi place și bâlciul de-acolo, nu-s fixat pe muzică."

Peste 20, dar mai aproape de 20 decât de altă vârstă

Fotografie de Ioana Epure

Ce poți face la un festival? Te faci praf, dar știi și pe ce muzică

Când treci pragul de 25 de ani se cheamă c-ai mai evoluat muzical și nu mai mergi la un festival doar ca să fii o altă oaie din turmă. Îi cunoști pe toți artiștii indie care o ard aproape exclusiv pe la festivaluri și știi și tu măcar atâta lucru: Franz Ferdinand este o trupă rock scoțiană și nu doar tipul ăla din istorie, asasinat la Sarajevo.

Și atunci contează circul și gașca, dar mai ai și ieșiri de genul: „Hai, frate, la scena rock, că intră ai noștri!" Eu tot nu știam ce înseamnă un festival la vârsta asta, doar dacă nu se pune și chestia aia care se tot organiza la mare, pentru raveri și cocalarii care simțeau electro. Vorbesc despre Liberty Parade, știu că știi.

Cum trăiesc alții, acum?

Cezar, 28 de ani
„În principiu, merg la un festival pentru line-up-ul de artişti, acela e primul criteriu. Apoi vine atmosfera, femei sunt pe la toate festivalurile, aşa că nu pun niciodată problema aşa. Iar de stat până dimineaţă, stau doar dacă e vorba de o trupa pe care o ador şi, bineînţeles, dacă atmosfera e marfă până la acea ora.

Publicitate

Altfel, nu stau în ploaie sau frig până atunci, nu-mi risc sănătatea pentru nimic şi nu pentru că sunt ipohondru, dar nici nu vreau să plătesc o săptămână pentru distracţie. Nu mai sunt nici singur, nici nu fac chetă pentru bere, am şi grija zilei de mâine din punct de vedere al muncii şi tot, deci trebuie să tratez lucrurile cu responsabilitate. Chiar şi distracţia, nu?"

Peste 30 de ani e altceva

Fotografie de Ioana Epure

Ce poți face la un festival? Bifezi măcar un concert cap-coadă, dar foarte probabil nu dormi la cort

Recunosc, am început târziu cu festivalurile, la vârsta la care deja nu-mi mai era rușine că adorm de la 12 noaptea. Dar am recuperat toți anii pierduți, că nu știu dacă a existat vreun festival în perimetrul meu pe care să-l ratez. Electric Castle de anul trecut mi-a pus, totuși, capac. Cumva, dacă ajungi la festivalul ăsta din Bonțida, te lecuiești.

Citește și: Ce am învățat după ce am fost pentru prima dată la Electric Castle, cel mai tare festival din România

Eu am făcut-o în 2016, când a plouat în alea patru zile cât pentru un anotimp întreg pe la mine, prin sud. La peste 35 de ani, ar trebui să recunoști că ești prea bătrân pentru a ființa ca un rahat plouat, cu cizmele pe jumătate îngropate în noroi, și să pretinzi că te distrezi. Sau că muzica lui Skrillex e mișto. E drept că festivalul muzicii și al ploii poate fi cam hard core pentru o vârstă la care începi să te împrietenești cu confortul.

Publicitate

Vrei să asculți o trupă cu chiloții uscați și nu sufocat în echipamentul de pescar, mulțumesc frumos. Și nu, nu-ți dorești să trăiești experiența festivalului până la capăt și să dormi la cort, ci în patul tău fancy de hotel, din Cluj.

Cum trăiesc alții, acum?

Adrian, 35 de ani
„La mine e diferit, că trebuie să ţin pasul cu iubita mea care are 23 ani şi este plină de viaţă. Să zicem că la vârsta asta am realizat că am o singură viaţă şi trebuie s-o trăiesc din plin. La festivaluri merg, dau din cap şi ascult artiştii preferaţi, nimic special. În mare, din 10 artişti în ziua respectivă, îmi plac doi-trei la care şi merg, la restul rămân accidental şi de curiozitate. Pentru mine, un festival înseamnă 60% muzică, restul atmosferă."

Există viață și peste 40 de ani, dar altfel

Fotografie de Ioana Epure

Ce poți face la un festival? Nu înțelegi nimic din muzică și bâlciul înconjurător te obosește

Eu zic că e vârsta la care ar trebui s-o lași moale. Mergi, cel mult, la un concert pe la Arena Națională sau Piața Constituției, dar, să recunoaștem: nu te mai ține să te lovești în coate cu puștanii pastilați de la festivaluri. Ce se petrece acum p-acolo este atât de high tech, încât o persoană din generația asta o să-și prindă urechile cu brățările electronice, robotul computerizat care servește băuturi la bar sau alte nebunii cu și despre realitatea virtuală.

Nu m-ar mira ca, pe viitor, când voi trece eu de 40 de ani, să fie nevoie să descarc o aplicație ca să-i ascult pe unii în concert.

Publicitate

Cum trăiesc alții, acum?

Voicu Bojan a scris recent despre cât de bătrân s-a simțit la Electric Castle.
„Deslușesc numai chestiile scrise mare, care mă zăpăcesc și mai rău: Silent Dance, Booha Stage sau Sweedish Lodge. Unde-am nimerit, frate? Sincer, îmi vine s-o tai acasă. Acum, cu primul bus. Avantajul de-a fi bătrân e că simți imediat în oase unde nu-i de tine. Fix ca la reumatism.

EC 2017 a fost o poveste complexă, descoperirea unei lumi noi și fascinante pentru mine. Însă, pe undeva, a semănat cu experiența unor prieteni pe care i-am dus odată la cabană peste doi munți, în loc s-o luăm în linie dreaptă. La despărțire, i-am întrebat: «Ei, și cum v-a plăcut peste Ijar și Mărișel?». «Foarte frumos», au zis ei. «Așa, și mai veniți?». «Nu, niciodată.» Uite-așa m-am vindecat și eu la Bonțida, la castel, de mers la festivaluri. Nu-i de mine. Ca să parafrazăm filmul fraților Coen, «Castelul nu-i pentru moși»."

Dar ce vreau eu să zic este că nici festivalurile astea de rit nou nu ajută, mai ales când ești prea bătrân pentru șaorma aia cu de toate care se întâmplă acolo, ca să compenseze numele slăbuțe din line-up și să-i adune, cu toate acestea, pe toți.

Sau, cine știe! Chestia asta poate că mă deranjează doar pe mine, că-s mai antisocială și nu caut să mă întovărășesc pe la festivaluri cu alții în afară de oamenii deja cunoscuți. Și nici vârsta, repet, nu mă mai ajută. Dar dacă vrei să ajungi, desigur, nu te oprește nimic. Poți și la 60 de ani să fii ca la 20, chiar dacă trebuie să fii mai atent cu șoldul sau atunci când cazi.

Citește mai multe:
**_[Oameni de la Electric Castle mi-au explicat cum rezistă fără somn

](https://www.vice.com/ro/article/d3853x/oamenii-de-la-electric-castle-cum-rezista-fara-somn)****[Fotografii de la Electric Castle care par făcute în Vama Veche

](https://www.vice.com/ro/article/9kw8k3/fotografii-de-la-electric-castle-care-par-facute-in-vama-veche)**Am întrebat sătenii ce-i cu Electric Castle și s-a lăsat cu nostalgie și lecții de viață_