Sunt o femeie cu handicap și sexul pe bani mă împlinește

Când oamenii vorbesc despre munca sexuală, părerea generală a celor care nu fac asta este că lucrătoarele sexuale sigur sunt disperate după bani, iar clienții probabil sunt niște ratați. Aș vrea să lămuresc ambele presupuneri. În primul rând, eu primesc pensie socială pentru persoane cu handicap și nu trebuie să muncesc, iar, în al doilea rând, clienții mei sunt oameni de afaceri frumoși și profesioniști, care nu au nevoie de ajutor ca să se culce cu femei.

Ca escortă independentă care suferă de tulburarea neurologică dispraxie, mereu am avut probleme profesionale din cauza memoriei mele foarte proaste, vitezei de procesare și anxietății de la suprasolicitarea senzorială. Acum, mă simt exaltată când bărbați avuți mă plătesc mai mult decât am câștigat vreodată, ca să mă scoată în oraș, să facem sex și să-mi spună cât de minunată sunt.

Zece întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unui guru în sex tantric

M-am apucat de munca sexuală pentru că eram intrigată și voiam un ban în plus. M-am înscris pe un site de sugar daddy cu un an în urmă, când un bărbat m-a invitat în camera lui de hotel ca să se joace cu picioarele mele.

De acolo, cariera mea ca lucrătoare sexuală a progresat încetul cu încetul. Faptul că am parte de beneficiile de invaliditate pentru a-mi acoperi chiria și facturile lunare îmi permite să mă asigur că nu fac nimic ce mi se pare inconfortabil. Faptul că lucrez independent, am toată puterea să aleg cu cine mă văd, când mă văd, cât de mult le cer și ce fac atunci când suntem împreună. E mai greu decât să lucrezi pentru o agenție, dar din cauza istoricului meu, știu că lucrez mai bine pe cont propriu.

Mă pricep la jobul ăsta pentru că implică să cunoști oameni și să mă bucur de sexualitatea mea, două dintre lucrurile mele preferate. Nu m-am simțit niciodată înjosită pentru că făceam asta, dar știi ce a fost înjositor pentru mine? De fiecare dată când mi-am pierdut jobul pentru că „nu strângeam lucrurile suficient de repede". Toți anii ăia în care nu am fost capabilă să mă întrețin singură mi-a distrus încrederea. Acum, cunosc în mod regulat oameni, am parte de experiențe noi și învăț altfel de lucruri. Munca sexuală e atât o provocare, cât și o răsplată, iar pentru prima oară în viața mea, am un job care mă face să mă simt emancipată.

Oricât de mult mă bucur de asta, e tot un job. Clienții mă plătesc ca să fiu cea mai bună versiunea a mea, fără să mă plâng de cât de obosită sau bolnavă mă simt. Nu contează dacă am petrecut toată ziua în pat din cauza anxietății sau dacă aleg să stau toată noapte la televizor, în loc să particip la o partidă în trei, așa că dacă am rezervat orele alea, mă duc la muncă ca la orice alt job.

Cea mai bună parte e atunci când sunt în Uber și mă îndrept spre casă, epuizată, iar anxietatea mea a dispărut, pentru că m-am simțit forțată să ies din casă și să mă distrez un pic. Dacă trebuie să fac o pauză de la muncă pentru că sunt prea obosită, sunt norocoasă că pot face asta, pentru că muncesc pentru mine și câștig suficient cât să-mi acopere cheltuielile pentru o vreme.

Deși nu există un preț pentru valoarea unei persoane, m-am învățat să declar cât valorează compania mea. Nu am crezut niciodată că voi găsi un job care să mi se potrivească, dar ca escortă pot să lucrez în ciuda problemelor de sănătate și să pun un ban deoparte pentru atunci când nu mă simt bine.

Munca sexuală mi-a oferit lucruri pentru mine și cei dragi de care nu credeam vreodată că voi avea parte, mai ales doar din pensia socială, cum ar fi cadouri de Crăciun și călătorii. Iar pentru că am voie legal să lucrez, deși sunt înregistrată ca persoană cu handicap, sunt bucuroasă să îmi declar veniturile la fel ca orice altcineva.

Prin munca sexuală, am fost în stare să-mi recapăt încrederea în sine și respectul de sine. Deși în trecut am avut nenumărate experiențe în care bărbații au încercat să-mi întreacă limitele, cu clienții, am învățat să fiu clară despre limitele mele de la bun început, iar dacă cineva întrece aceste limite, îl costă. Vrea să facem anal? Asta costă mai mult. Vrea să stăm mai mult în oraș? Asta costă și mai mult. Vrea să încerce să scoată prezervativul când nu sunt atentă? E bine că m-am asigurat să mă plătească înainte, pentru că am șters-o cu tot cu bani.

Datorită naturii jobului, e crucial să verific recomandările. Dacă am de gând să petrec un timp intim cu cineva, trebuie să știu cine e. Dacă nu vrea să-și divulge identitatea, nu sunt confortabilă să fac efortul de mă întâlni cu el. Mulți clienți vor să fie discreți, dar asta nu înseamnă să fii anonim. Am fost suficient de norocoasă încât să am parte de clienți cu mult bun simț și mulți dintre ei au devenit clienți regulați.

Unul dintre preferații mei a fost un bărbat pe la 40 de ani, a cărui prietenă nu putea să facă sex din cauza durerii. Ea a fost de acord ca el să se vadă cu mine și, în loc să vrea să trecem direct la treabă, el voia să petrecem majoritatea timpului conversând. Altul era un tip pe la 30 de ani, care era singuratic și trecea printr-o despărțire. Desigur că voia și sex, dar în general își dorea să facem baie, să stăm îmbrățișați și să ne uităm la Netflix. Astfel de muncă nu doar mă emancipează, dar îi ajută și pe clienți să simtă conexiunile de care duc lipsă.

Există prejudecata că bărbații sunt groaznici, dar toți clienții mei m-au tratat cu respect și un comportament de cavaler, decât majoritatea bărbaților cu care am ieșit la întâlniri. Ei m-au tras scaunul ca să mă așez, mi-au adus flori, mi-au gătit cina și m-au complimentat pentru că voiau să mă simt confortabil și bine. Ei nu m-au forțat niciodată și nici nu m-au făcut să mă simt ca un obiect sexual. De fapt, majoritatea dintre ei erau timizi la început și nu voiau să grăbească lucrurile. Nu e vorba de a te descărca repede și apoi să pleci, altfel ar fi mai ieftin să te masturbezi singur.

Compania altei persoane e o nevoie normală. Unii oameni sunt prea ocupați ca să-și facă timp de întâlniri, sau soțiile lor nu vor să mai facă sex, iar faptul că se văd cu mine îi ajută să salveze căsnicia. Eu nu judec. În relațiile mele personale, deseori mă simt ca o povară din cauza handicapului meu. Atunci când nu lucrez ca escortă, nu prezint mereu cea mai bună versiune a mea și deseori eu sunt femeia aia care își face griji de sănătate în loc să fie fantezia cuiva. De ce nu mă simt bine? Cum pot să mă simt mai bine? Dă-mi voie să-ți reamintesc că îmi doresc mult niște zahăr, dar îmi amplifică anxietatea.

Câteodată, oamenii nu vor să facă sex cu partenerul de lungă durată de care de obicei au grijă și vor doar ceva fără complicații. Oamenii diferiți oferă lucruri diferite, de aceea eu sunt poli-amoroasă și fericită cu asta. În viața mea amoroasă, eu sunt deschisă că am un handicap și că lucrez ca escortă și sunt norocoasă că am parteneri care mă sprijină și sunt entuziasmați pentru mine.

Există atâtea feluri de muncă sexuală: porno, striptease, videochat, dominare financiară, sex la telefon și atâtea feluri prin care femeile, bărbații și persoanele transsexuale pot face bani. Eu credeam că sunt proastă pentru că nu eram în stare să păstrez un job, dar acum fac mai mulți bani, într-un timp mult mai scurt decât orice alt job de la care am fost concediată și nu mă mai simt așa. Sunt capabilă să-mi fac singură programul și să includ pauze atunci când mă simt prea anxioasă.

Evident că munca sexuală nu este pentru toată lumea, dar toată lumea poate să o facă.

Urmărește-o pe Hayley Jade pe Twitter.