Am fost la marșul Noua Dreaptă din Chișinău și-am vorbit despre LGBT și unirea cu România

„Patriot poate fi orice om, chiar și un comunist. El iubește statul, pe când un naționalist iubește pământul ăsta. Noua Dreaptă înseamnă naționalism român", îmi explică Sergiu Lașcu (33 de ani), președintele Noua Dreaptă Basarabia. „Pentru mine nu există graniță dintre România și Republica Moldova".

Stăm în apropierea monumentului lui Ștefan cel Mare din centrul Chișinăului. E duminică (29 octombrie) și tocmai a încetat să plouă. Cu torțe în mână, vreo 40 de tineri au venit să-i comemoreze pe Ion și Doina Aldea-Teodorovici, primii cântăreți din Basarabia care au îndrăznit în anii 80' să cânte despre limba română, tricolor și grafie latină.

Sunt toți tineri, au căciulile trase peste urechi și mâinile înghețate. Unii dintre ei sunt membrii mișcării de dreapta, alții au venit pentru că vor Unirea. „Mi se pare fenomenal că poți să plângi la o piesă, să te regăsești în ea după atâția ani", spune Tatiana care s-a născut în 1992, anul în care cântăreții basarabeni au murit într-un tragic accident rutier, care a zguduit Moldova. Recunoaște că simpatizează mișcarea Noua Dreaptă și îi consideră pe membrii ei „niște români adevărați", dar nu le împărtășește toate valorile.

„Nu aș participa la contra-manifestația lor față de comunitatea LGBT, niciodată."

Noua Dreaptă Basarabia e o filială a organizației românești cu același nume. A fost înregistrată în noiembrie 2009, sub denumirea Mișcarea Național-Creștină. Câțiva ani mai târziu, a preluat denumirea „Noua Dreaptă". „Noi am activat, însă, neoficial din 2005. Pe vremea comunistă, era interzis să promovezi românismul", spune Sergiu Lașcu, pe atunci student la Drept. „După ce organizam un marș, ni se deschideau dosare penale."

Filiala de peste Prut promovează aceleași principii ca organizația-mamă: unirea Moldovei cu România, educarea tineretului în spirit creștin și protejarea familiei tradiționale. „Homosexualitatea este o boală care poate fi tratată pe plan medicinal", mi-a spus hotărât Alexandru Burcă (24 de ani), secretarul mișcării, pe care l-am întâlnit cu câteva zile înainte de marș. „Iar bolile au un caracter psihologic, ele pot fi tratate sau induse", afirmă Alexandru, deși nu cunoaște niciun homosexual care „s-ar fi tratat".

În fiecare an, membrii Noua Dreaptă ies în stradă în ziua desfășurării marșului comunității LGBT. „Nu instigăm la ură, doar ne exprimăm poziția. Prin aceste marșuri, ei își promovează modul de viață, iar noi vedem asta ca pe o tentativă (de distrugere) a familiei ca element tradițional", continuă secretarul.

„În ultimii ani în Republica Moldova nu a existat niciun caz de discriminare a vreunei persoane pe criteriul orientării sexuale", scrie într-un text publicat pe site-ul mișcării. Potrivit Noii Drepte, scopul pe care îl urmărește comunitatea LGBT din Moldova este „să atragă finanțatori pentru propaganda sodomiei". Între timp, GENDERDOC-M, prima organizație din Moldova care apără drepturile comunităților LGBT, a documentat anul trecut cel puțin 15 incidente și infracțiuni bazate pe homofobie.

În prezent, Noua Dreaptă Basarabia numără zece militanți și vreo 20 de simpatizanți. Pentru a trece în categoria militanților, trebuie să vii la ședințe, să propui idei și să participi la acțiunile mișcării. Până de curând, în organizație puteau intra doar bărbați.

„Cu patru-cinci ani în urmă, erau multe fete, dar prin 2011-2012, Procuratura a făcut raiduri și ne-a percheziționat oficiile", povestește Alexandru Burcă. A fost o consecință a protestelor din aprilie 2009, când zeci de mii de tineri au ieșit în stradă pentru a contesta rezultatele alegerilor parlamentare din Moldova – rezultate care anunțau, din nou, victoria Partidului Comunist. Imediat după proteste, președintele Voronin a acuzat România că ar fi stat în spatele revoltelor.

La doi ani după acele evenimente, mai multe organizații pro-românești afirmau că Procuratura și Serviciul de Informații și Securitate au pus presiuni asupra lor să admită că sunt agenți sub acoperire. Autoritățile au negat acuzațiile. „După acele percheziții, mulți și-au căutat de viața personală, iar noi am decis să primim doar bărbați, că ar fi mai tari de fire. O femeie, fiind mai gingașă, putea fi mai ușor intimidată", explică Alexandru. Recent, regula a fost anulată și în organizație au fost acceptate primele fete.

Membrii Noua Dreaptă Basarabia acceptă faptul că unirea dintre România și Moldova e, deocamdată, imposibilă. „Avem nevoie de un context politic favorabil în ambele țări", afirmă Alexandru. La fel de importantă este și conjunctura internațională. „Totuși, NATO fiind la câțiva pași într-o parte, trupele rusești în partea cealaltă, e mai greu. În cazul nostru, cu siguranță, trebuie să fie un context mondial."

Lipsa acestui context nu îi împiedică să pledeze pentru unire. Ceea ce le lipsește sunt resursele și oamenii. „Mișcarea unionistă din Moldova are nevoie de o modernizare acută", crede secretarul. El crede că nu se poate merge doar pe acțiuni de stradă. Noua Dreaptă Basarabia vrea să preia modelul Asociației „Unirea – Onoare, Demnitate și Patrie" (ODIP) și să meargă din sat în sat pentru a le vorbi oamenilor despre unire.

ODIP a organizat în această vară o „Caravană a Unirii". Timp de 43 de zile, voluntarii au trecut prin 150 de sate din 12 raioane ale țării. S-au împărțit pliante, s-a discutat cu fiecare locuitor în parte. Proiectul a fost finanțat de românii și moldovenii plecați peste hotare printr-o campanie de crowdfunding. Circa 150 de tineri au participat la această caravană, printre care și Felicia Rusu, o tânără de 17 ani, prezentă la Marșul de comemorare a cântăreților basarabeni.

Spre deosebire de Noua Dreaptă din România, organizația din Moldova nu intenționează să devină partid, deocamdată. „Un partid naționalist trebuie să aibă militanți. Care e sensul să creăm un partiduț? Când o să simțim că avem o forță, avem surse, atunci o să facem", afirmă Sergiu Lașcu, președintele mișcării.

Secretarul Alexandru Burcă crede că înființarea partidului în România a fost un pas necesar. „Partidul s-a făcut pentru a pune în practică ideile noastre, deoarece doar așa poți schimba legi", afirmă Alexandru. Nici Lașcu, nici Burcă nu văd nicio problemă în faptul că Partidul Noua Dreaptă promovează o religie - în acest caz, creștinismul. „Partidul Noua Dreaptă sau orice alt partid naționalist, el nu promovează Biserica. El promovează anumite valori sfinte și strămoșești. Vă dați seama că neamul nostru e creștin, Biserica e un punct fundamental în conștiința acestui neam", îmi explică Lașcu.

Se întunecase deja când am format o coloană și am urcat pe bulevardul Bănulescu-Bodoni spre monumentul cântăreților din scuarul Universității de Stat. Acolo, tinerii s-au aranjat în semicerc și, cu muzică pe fundal, au vorbit în șoaptă despre unire și România. Sergiu Lașcu a stat în stânga monumentului, ținând în mâini un tricolor uriaș. În jur, luminau doar torțele.

Lângă mulțimea de tineri, o femeie blondă, într-un palton gri, încerca să aprindă o lumânare. „Am venit cu inima tristă la acest marș. Ion și Doina chiar au fost martirii neamului, au luptat pentru renașterea națională", îmi spune Tamara Țepordei, profesoară de istorie. Își amintește bine ziua în care au murit: Piața Marii Adunări Naționale era plină de oameni, ea plângea în fața televizorului. „Cu soțul, a trebuit să plecăm la muncă în Grecia. Știți, muzica lor ne aducea acasă."

Soții Doina și Ion Aldea-Teodorovici au reușit, în pofida cenzurii, să contribuie la mișcarea de renaștere națională din Basarabia. Fiind respinși la Radio și Televiziune, cântăreții au organizat concerte în multe sate ale țării, lăsând în urmă peste 300 de piese.