Muzică

Ce am aflat despre Liviu Dragnea din versurile lui Dani Mocanu

„Cu mine nu se pune nici măcar șeful de stat, la comanda noastră se schimbă codul penal. Dacă vrem, ne facem propriul tribunal.”
08 Iunie 2018, 9:35am
Fotografii via conturile de Facebook ale lui Dani Mocanu și Liviu Dragnea

Dani Mocanu s-a autoproclamat „Regele vizualizărilor”, fiind oficial cel mai ascultat artist de pe YouTube-ul românesc. Liviu Dragnea s-a autointitulat „Daddy” și este politicianul momentului în România.

Așa că vreau să aduc în dezbatere un subiect care n-ar intra niciodată la știrile de la ora cinci, în timp ce maestrul jurnalist Cristian Tudor Popescu l-ar pune în partea de jos a listei de materiale din care să se inspire atunci când scrie editoriale. Dar asta nu înseamnă că el n-are relevanță.

Ai luat în calcul posibilitatea ca Dani Mocanu și Liviu Dragnea să semene unul cu celălalt mult mai mult decât ți-ai fi putut imagina vreodată? Sau, altfel spus, Daddy să fie, de fapt, un fel de Dani Mocanu doar cu mustață?

E o analogie ciudată, știu. E posibil să te bufnească și pe tine râsul și să-mi spui „Mădălin, ai luat-o razna”, dar dă-mi voie să-mi susțin teoria cu argumente.

Dacă asculți versurile melodiilor lui Dani Mocanu o să vezi că asemănările dintre cei doi au existat mereu acolo. Așa că o să le explic pe etape, din momentul în care Dani Mocanu și Liviu Dragnea și-au dat seama că trebuie să facă ceva serios cu viața lor și până-n prezent. Am structurat asemănările pe trei capitole: Tinerețea, Apogeul și Retragerea.

Tinerețea

În primul rând, „în goană după bani”, amândoi s-au apucat „de rele de când erau mici”, așa că inevitabil au intrat în „afaceri ilegale” și-au ajuns să „se ferească de gardă”.

După multă străduință, au ajuns „lideri la un clan de mare putere”. Umblă „numai cu oameni de-o sută de kile” și au început să „producă milioane-milioane și să bage dușmanii în boală”. Iar asta fiindcă „fără ei nu se face nicio șmecherie, c-au creier de masonerie”. Numai că au apărut, hop ș-așa, câțiva indivizi care se „dau bombardieri prin oraș, dar îi nenorocesc dacă pun mâna pe ei”.

Sunt atâția oameni de rând care-i întreabă cum de n-au deloc frică de poliție? E simplu, asta fiindcă ei „cu mascații au ceva în comun, că noaptea amândoi cagula și-o pun”.

O altă întrebare care macină populația României este cum reușesc să facă atâția bani? Răspunsul e dat în versuri tot de Dani Mocanu, dar se potrivește și la Liviu Dragnea:

„Noi facem banii cu tehnologia, n-a reușit nimeni să ne afle șmecheria.”

Dragnea începe ușor-ușor să simtă puterea și toate obstacolele i se par furnici: „Garda nu poate să mă prindă, că-s mai creier ca ei, poate doar să facem poze, să-i consider fanii mei”. E greu de crezut, dar peste ani și ani, acest vers impulsiv specific tinereții o să aibă o altă conotație.

În cele din urmă, deși recunosc „c-au făcut multe rele și-au dat pedepse grele”, nu-și bat capul cu asta, din simplu motiv c-au „săgeți ce-și asumă faptele și se duc în locul lor la pușcărie”.

Capitolul Tinereții se apropie de final, iar concluzia o dau protagoniștii:

„România-i cunoscută peste tot în lume, datorită nouă pentru fapte bune. Am putea sa luăm medalii, dacă ne-nțelegi (făcut cu ochiul). Suntem cunoscuți ca Hagi sau Nadia Comăneci.”

Apogeul

E posibil ca, pentru a nu bate la ochi, Dani Mocanu și Liviu Dragnea să-și înființeze propria lor firmă de consultanță financiară cu care țin conferințe în săli închiriate de la hoteluri, în care învață tinerii cum să aibă succes: „Dacă vrei bani, atunci fii un infractor legal!”.

Tot la conferințe, deși limbajul este puțin mai dur, dar asta doar fiindcă uneori trebuie să fii așa ca elevii să înțeleagă, îi atenționează pe cursanți să nu mai viseze la cai verzi pe pereți și să fie realiști:

„Măi, Bulă, hai să te învăț eu cum stă treabă. De unde atâția bani de-și face lumea palate?! Nu din muncă cinstită, ci infracțiuni spălate!”

Viața lor este din ce în ce mai frumoasă. Au ajuns să facă „bani de îi enervează, bani ce îi cântăresc, că nu mai stau să-i numere, că se plictisesc”.

Sunt împăcați și la corason că-s „mafioți cu suflet mare”, și niciodată „nu dau înapoi, cât să cadă pe locul 2”.

Sunt iubiți și de sufletele lor pereche „deși sunt infractori care apar zi de zi la Observator”.

Regulile de iubire în viața lor sunt doar două și simple:

„Regula unu e să fii cuminte, ai încredere în mine că poliția nu mă prinde. Regula doi e să știi când să vorbești, c-o simplă declarație mă nenorocești.”

Dani Mocanu își liniștește ușor potențialii șoricei care încearcă să-i submineze autoritatea:

„Să știți că nu dau bine aerele de patroni, visați limuzine când voi sunteti simpli pietoni. Ce curge printre degete pare să vă ajungă și cel mai bine stăpâniți frumos funcția de slugă.”

Acum, dacă mă gândesc la Dragnea, versul ăsta probabil este o trimitere subtilă la secretarul general adjunct al partidului, Codrin Ștefănescu, pentru momentele de contre dintre cei doi.

Deținând toată puterea, se ține și de glumițe subtile dedicate adversarilor:

„La mine, banul se face cu precizie germană**”** (Klaus Iohannis react angry). Apoi, într-o seară de ianuarie, el fiind plecat într-o excursie-n Brazilia, își trimite aghiotantul să țină o conferință de presă pentru a trimite un mesaj puternic de consolidare a poziției:

„Cu mine nu se pune nici măcar șeful de stat, la comanda noastră se schimbă codul penal. Dacă vrem, ne facem propriul tribunal.”

Ce să mai, mottoul după care își ghidează Liviu Dragnea viața poate fi: „chiar dacă am sute sau mii de reclamații, eu doar lui Dumnezeu îi dau explicații”:

Retragerea

Liviu Dragnea seamănă cu Suleyman Magnificul și Pablo Escobar. Cucerește tot ce-i iese în cale. Dar la fel ca alți grei și el ajunge să fie ars chiar de către oamenii în care avea cea mai mare încredere.

Mai ales de „cei pe care i-a primit în casă când le era foame, dar ei au intrat doar să pună microfoane”.

Cu durere în suflet, Dragnea va interveni telefonic la Antena 3, la emisiunea lui Mihai Gâdea, și va începe să destăinuie cele întâmplate:

„Când te-am racolat, păreai mâță blândă. De fapt, erai lupul ce stătea la pândă. Erai mâna mea dreaptă, investeam să te fac mare, dar tu scriai despre mine dosare peste dosare.”

Nu a dat nume. Dar sunt de luat în calcul toți cei pe care i-a hrănit și apoi l-au mușcat, precum premierii Sorin Grindeanu, Mihai Tudose sau Victor Ponta.

La final, Dragnea va spune așa: „Așa faceți toți când dați puțin de belea, sunați ca zdrențele poliția”.

Într-un moment de impas, Liviu va apela și la protecția divină, ultima ce i-a mai rămas, invocând-o pe iubita lui:

„Cu toată credința și suferința, se roagă iubita să nu fie grea sentința. Doamne, atât aș vrea, măcar de dragul ei să faci ceva.”

Cu toate astea, în fața instanței, presei, populației, Dragnea va spune că „despre infracțiuni el doar a cântat” și „că nu-i interlop sau infractor, ci doar cântă despre fapte inspirate din popor” și le cere „judecătorilor să fie achitat, că-l așteaptă fanii” (adică morții din Teleorman).

Rămâne de văzut dacă Dani Mocanu și Liviu Dragnea vor ajunge vreodată la închisoare. Dar acum, după ce citești versurile astea, nu ți se pare și ție că există ceva supranatural care-i unește?

Poți să-l urmărești pe Mădălin Istrate, autorul articolului, pe pagina lui de Facebook, adică aici.