Un fost jucător de fotbal îți arată cât de ușor este să te dopezi

Într-un interviu recent, doctorul echipei germane, Hans-Wilhelm Muller-Wohlfahrt, a pretins că nu există dopaj în fotbal pentru că nu prea ar ajuta – o afirmație care a fost mai târziu negată de către Agenția Națională de Anti-Doping (NADA). Dar nu numai NADA a arătat că fotbaliștii pot și beneficiază de pe urma drogurilor care amplifică performanțele.

Lotfi El Bousidi e fost un fotbalist profesionist care și-a petrecut cariera jucând în Elveția, Spania și Germania. În timpul carierei sale, El Bousidi a observat discrepanțele în procedurile de dopaj dintre fotbal și alte sporturi. A pretins că el și coechipierii lui erau rareori testați, în timp ce în sporturile individuale cum ar fi atletismul și ciclismul, atleții sunt supuși constant la teste.

Când juca pentru Mainz în divizia a doua din Germania, s-a înscris la facultatea de sport de la Universitatea Johannes Gutenberg. Pentru că urmărea să-i educe mai bine pe jucători în privința riscurilor dopajului, El Bousidi și-a dedicat teza finală descoperirii a ceea ce știau deja despre drogurile care amplifică performanțele. Pentru asta, a intervievat foști colegi și a descoperit că mai mult de 30 la sută din unele ligi au recunoscut că s-au dopat.

Odată cu fanii care se întrebau nu tocmai subtil dacă cele opt echipe rămase la Cupa Mondială sunt curate sau nu, ne-am decis să vorbim cu El Bousidi ca să aflăm exact cât de ușor este pentru un jucător profesionist de fotbal să scape dopat.

VICE: Ce te-a motivat să-ți scrii disertația pe tema dopajului în fotbal?
Lotfi El Bousidi: Am fost testat doar o singură dată în toată cariera mea, iar unii jucători nu au fost testați niciodată. Mi-am amintit de asemenea de toate poveștile pe care le-am auzit despre foști jucători din anii 80 și 90 care se injectau cu tot felul de droguri și acum suferă de o mulțime de probleme extreme de sănătate.

Care sunt șansele ca toți jucătorii de la Cupa Mondială din 2018 să fie curați?
Din punctul meu de vedere, este foarte puțin probabil să fie așa. În turneele mari, fie că e vorba de Liga Campionilor sau Cupa Mondială, nivelul de performanță necesar este mult mai ridicat decât cel pentru un meci de ligă normal, deci jucătorii sunt tentați să înșele. Și echipele în sine vor ca jucătorii lor să performeze la nivel maxim. De aceea pun pariu că dacă ar fi testări adecvate la aceste turnee, am vedea mai multe rezultate pozitive.

Ai vreo idee despre cât de mulți jucători de la Cupa Mondială se dopează?
Nu prea pot să-mi dau cu părerea despre asta. În Bundesliga (liga Germaniei) am descoperit prin cercetările mele că în jur de 15 la sută dintre jucători s-au dopat cel puțin o dată. În Spania, procentajul era mai ridicat, până la 30 la sută. Și după cum am spus, nivelul necesar de performanță ca să concurezi la Cupa Mondială e mult mai ridicat. Dar, pe de altă parte, riscul să fii prins este de asemenea mult mai mare.

Există vreo modalitate să afli dacă un jucător de dopează?
Singura modalitate de a fi complet sigur este prin testare. Este dificil, dacă nu imposibil, pentru un spectator să-și dea seama care jucători sunt curați și care nu. Dacă o echipă întreagă este într-o formă remarcabilă pe întreg parcursul Cupei Mondiale, în special la meciuri epuizante, atunci mi-aș face griji. La acel nivel, nu ar trebui să fie nicio deviație extremă – nivelul de rezistență ar trebui să fie relativ similar per total.

Unii oameni s-ar putea să-și amintească de Dr. Eufemiano Fuentes, care a fost implicat într-un mare scandal de dopaj la ciclism. A recunoscut deschis că avea ca pacienți fotbaliști, precum și cicliști.

Dar unii spun că dopajul nu prea ajută cu adevărat fotbaliștii.
Aș spune că dopajul cu siguranță este mult mai benefic înainte de un turneu major precum Cupa Mondială, dar nu neapărat în timpul lui. Sunt atâtea meciuri într-un timp atât de scurt, așa că jucătorii au mai puțin timp de recuperare. Sunt lucruri pe care le poți face în faza de dinainte de turneu ca să-ți ajuți corpul să învețe cum să se refacă mai rapid și să încetinești instaurarea oboselii – o modalitate de a te debarasa de durere. Dar să faci asta este mereu periculos pentru sănătatea ta. Corpul tău nu-ți spune să te oprești fără motiv.

Știu mereu jucătorii că iau substanțe ilegale?
Nu, nu neapărat. Unul dintre lucrurile cele mai șocante pe care le-am descoperit este rata alarmant de mare a foștilor mei colegi de echipă care nu știu ce este pe lista de substanțe interzise. Și doar foarte puțini dintre ei întreabă ce li se dă, până în punctul în care, dacă sunt prinși, cel mai probabil nu ar fi auzit de drogul pe care se presupune că l-au consumat.

În timpul carierei tale, ți-au dat vreodată ceva care te-a pus pe gânduri?
Nu – nu ceva de care să-mi amintesc. Dar nu poți fi niciodată sută la sută sigur.

Se dopează singuri jucătorii sau primesc mereu ajutor de la antrenorii lor sau de la medicul echipei?
Unii jucători din sondajul meu au spus că au cumpărat singuri steroizi de pe piața neagră. Dar ei erau majoritar jucători care voiau să se refacă total cât mai rapid cu putință după o accidentare.

Ce ai vrut să obții prin cercetarea ta?
Mai presus de toate, am vrut să-mi educ colegii despre riscurile asupra sănătății asociate cu dopajul pentru că mulți păreau că înțeleg prea puține despre asta. De asemenea, cred că fotbaliștii ar trebui să fie modele pentru alții. De când mi s-a publicat studiul, VDV (Uniunea Jucătorilor Germani) a început să acorde mai mult interes în prevenirea dopajului și educație.

Cum ai reușit să determini jucătorii să se deschidă față de tine?
Îi cunoșteam pe mulți personal pentru că am făcut sondajul în țările în care fie am jucat fie cu care am avut un contact foarte bun. A fost important să mă vadă ca pe unul dintre ei, altfel nu s-ar fi simțit confortabil să facă parte din asta. În al doilea rând, au avut încredere că sondajul va fi anonim și că nu există vreo modalitate prin care răspunsurile lor să fie urmărite până în punctul în care să se ajungă la ei.

Paolo Guerrero, căpitanul peruan, aproape a ratat Cupa Mondială pentru că testul de dopaj i-a ieșit pozitiv în 2017 pentru resturi de cocaină. Ar trebui ca jucătorii care iau droguri să se aștepte să fie prinși?
Bineînțeles. În multe cazuri e mai rău pentru imaginea ta decât dopajul. De aceea majoritatea profesioniștilor pe care îi știu nu prea au consumat droguri.

Poți în continuare să te bucuri de fotbal în ciuda lucrurilor pe care le știi despre dopajul de la meciuri?
Bineînțeles. Îl iubesc la fel de mult ca-nainte.

Articolul a apărut inițial pe VICE DE.