China vrea să fie prima țară care să aterizeze pe partea întunecată a lunii

Duminică noapte Administrația Spațială Națională Chineză a lansat un satelit de comunicații pe o rachetă Long March într-o călătorie de 280 000 mile în jurul lunii. Orbiterul lunar este primul pas în realizarea ambiției Chinei de a fi prima țară să aterizeze pe cea mai îndepărtată parte a lunii.

Ca primul satelit releu de comunicații în orbită din jurul lunii, numele orbiterului, Queqiao, i se potrivește ca o mânușă. Se traduce ca Magpie Bridge (Podul Coțofana), o referire la păsările dintr-un basm chinezesc care formează un pod o dată pe an ca să unească doi iubiți separați. Precum coțofenele din poveste, orbiterul Queqiao va acționa ca o legătură între nava spațiala lunară Chang’e-4, care va fi lansată de partea cealaltă a lunii mai târziu in acest an, și stațiile de comunicații de pe pământ.

Chiar dacă luna se rotește, spre Pământ este mereu îndreptată aceeași față pentru că timpul necesar lunii să se rotească pe axul ei este același cu cel în care se rotește în jurul Pământului, după cum se vede în stânga jos:

Acest fenomen, cunoscut ca rotație sincronă, înseamnă că nava Chang’e-4 de pe partea cealaltă a lunii nu va putea sa facă contact radio direct cu Pământul. În schimb, nava va trebui să se bazeze pe satelitul-releu Queqiao ca să transmită mesajele.

Queqiao poartă de asemenea o antenă dezvoltată cu ajutorul Institutului Olandez pentru Astronomie Radio care va fi lansată în orbită la aproape 40 000 de mile în spatele lunii. Antena va fi folosită pentru studiul formării astrului la scurt timp după Big Bang, prin urmărirea semnalelor de frecvență redusă care sunt greu de detectat de pe Pământ din pricina interferențelor din atmosferă.

Când nava Chang’e-4 va fi lansată pe suprafața lunară anul acesta, va avea la bord viermi de mătase și semințe de cartofi, și de asemenea o mulțime de instrumente științifice. Face parte dintr-un efort de explorare complex făcut de Agenția Spațială din China, care speră să amplaseze un „palat” lunar pe polul sudic al lunii în 2030.

Lansarea lui Queqiao încheie câteva luni importante pentru explorarea chineză a spațiului, având în vedere că statul vrea să devină „super-puterea în zborul spațial” imaginată de președintele Xi Jinping. Anul trecut, Administrația Spațială Națională Chineză și-a folosit satelitul cuantic ca să trimită primii protoni în stare de inseparabilitate din spațiu pe Pământ. La începutul lunii, prima rachetă proiectată de o companie chineză privată a fost lansată într-o încercare să revendice o bucată din piața de livrare orbitală dominată în prezent de companii americane ca SpaceX.

Programul spațial inițiat de China a dus la o creștere a apelurilor în SUA pentru întărirea aptitudinilor sale în cazul unui război cosmic. Administrația Trump și-a facut cunoscută dorința pentru „o putere spațială”, iar Departamentul de Apărare cheltuie excesiv pe antrenamentul armatei pentru o posibilă luptă orbitală.

În timp ce SUA adoptă o postură defensivă, restul lumii pare să îmbrățișeze încercarea Chinei de a deveni o super-putere spațială. Agenția Spațială Europeană face avansuri Chinei pentru călătorii în spațiu cu rachetele lor și a discutat despre o colaborare la baza lunară. Agenția spațială rusească, Roscosmos, este de asemenea în relații bune cu Administrația Spațială Națională Chineză, iar cele două agenții spațiale au discutat despre mai multe misiuni cooperative. NASA, între timp, are interdicție prin lege de a colabora cu China.

În acest moment când administrația Trump urmărește să ucidă câteva din cele mai ambițioase programe științifice ale NASA, este greu să nu fii puțin gelos pe determinarea Chinei să împingă limitele explorării spațiale.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.