Cum se schimbă casele românilor când câștigă 100, 700 sau 1000 de dolari

E foarte greu să empatizezi cu oameni care trăiesc în lumi complet diferite de a ta din simplul motiv că nu ai contact cu ei. Dollar Street este un proiect drăguț care vrea să-ţi arate cum trăiesc familiile din jurul lumii, în funcție de bugetul din fiecare lună, fix ca să construiască o punte.

În total, au fost vizitate 264 de familii din 50 de țări. Din România sunt prezentate trei familii cu trei venituri diferite, respectiv 163, 722 și 1019 dolari. Aşa cum te aștepți, discrepanța este uriașă, însă imaginile reușesc să-ți arate în detaliu fix ce înseamnă să trăiești în România cu respectivul buget, fără prejudecăți.

Proiectul este foarte interesant pentru că sunt documentate toate aspectele importante sau banale din viața unei familii, gen obiecte casnice, jucării, alimente, tehnologie și activități zilnice. Pe multe din ele probabil că le știi, dar merită să te uiți peste aceste portrete, ca să-ți reamintești că trăiești în România.

Prima familie este formată dintr-o mamă singură de 37 de ani, cei șapte copii ai ei și bunica lor. Trăiesc cu puțin peste 160 de dolari pe lună, însă viața lor nu a fost dintotdeauna așa. Ildiko, mama copiilor, explică faptul că în urmă cu câțiva ani locuia într-un alt sat, într-o casă măricică cu patru camere și cuplată la utilități. Din cauza unor probleme a fost nevoită să se mute într-o casă cu un singur dormitor. Trăiesc de pe o zi pe alta din ajutor social, iar imaginile vorbesc de la sine.

Îţi dai seama că situația lor este una critică după faptul că imaginile se repetă pentru mai multe categorii. De exemplu, poza asta o poți găsi la alimente uscate, legume și apă, pentru că ăsta este literalmente tot stocul de mâncare. Nu e mare lucru, sunt cartofi, ceapă, sticle de apă și ulei și ceva pungi în care probabil sunt alte alimente uscate.

Aceeași situație se repetă și cu imaginea asta. Ea este prezentă pentru cele mai multe categorii, respectiv living, dormitor, camera copiilor, patul copiilor, pat normal și pat pentru invitați. Asta pentru că este sigura cameră din toată casa unde reușesc cumva să trăiască nouă persoane.

Bucătăria, toaleta și locul în care se ia masa sunt improvizate afară. De fapt, cam toate activitățile familiei sunt în afara casei, pentru că spațiul chiar nu permite mare lucru.

Ildiko nu a intrat în prea multe detalii despre cum s-a ajuns într-o asemenea situație. Cert este că jumătate din populația României trăiește în sărăcie. Situația acestei familii este, din păcate, destul de comună, însă ai să vezi că este nevoie de o îmbunătățire considerabilă a bugetului lunar, ca o familie să scape de pragul sărăciei.

De la o sută și ceva de dolari la peste șapte sute este o diferență enormă, însă familia Crihan își dorește mult mai mult de la viață. Tată de 46 de ani și fiul lui de 24 locuiesc într-o casă cu un singur dormitor. Au curent și toaletă, însă nu au apă și un sistem de canalizare. Își doresc să rezolve asta cât mai repede, însă cea mai mare prioritate este să aibă suficiente lemne pentru la iarnă.

Faţă de familia precedentă, Crihanii duc un trai considerabil mai bun. Casa este echipată cu minimum necesar, respectiv un aragaz, sobă, frigider, toaletă și mobilier, iar curățenia este bine întreținuta. Toate economiile celor doi sunt pentru propriul viitor și pentru îmbunatățirea casei.

Aproximativ 30% din bugetul lunar se duce pe alimente. Au un frigider relativ plin, legume și fructe și o cămară cu ceva produse uscate. Folosesc propan pentru gătit și își încălzesc casa cu lemne.

Dacă în interior condițiile par cât de cât ok, imaginile din curte îți arată că cei doi încă sunt nevoiți să apeleze la improvizații și compromisuri. Dușul este situat afară, iar hainele sunt spălate tot în curte, de mână.

Pentru puțin peste 700 de dolari, condițiile nu sunt ideale, dar cei doi investesc constant în perfecționarea mediului de trai. De aici am învățat că o casă se pune greu la punct, chiar dacă există doi salariați. Tatăl a început construirea căminului în urmă cu 25 de ani, cu ajutorul prietenilor și a familiei, iar acum, cu ajutorul fiului, încă e nevoie de mari eforturi să o aducă în punctul în care își doresc.

Familia Alin locuiește în Constanța și este formată din doi părinți și un copil în vârstă de un an. Locuiesc într-un apartament cu trei camere pentru care plătesc lunar o chirie de 890 de lei. Apartamentul este conectat la toate utilitățile necesare. Jumătate din venituri se duc pe mâncare, iar restul pe chirie alte cheltuieli necesare, drept urmare cei doi nu-și prea permit să economisească nimic.

Ambii părinți lucrează, motiv pentru care apartamentul nu este destul de ordonat, din lipsă de timp. Cu toate astea, frigiderul este plin și la o masă sunt servite mai multe feluri de mâncare, ceea ce e foarte ok.

Aproape fiecare cameră este plină de jucării, semn că părinții încearcă pe cât posibil să-i ofere copilului cam tot ce-și dorește. Nu trăiesc într-un lux, pentru că, momentan, toate cheltuielile se rezumă la băiatul lor de un an și nici nu-și permit să pună bani de-o parte.

Familia Alin are un stil de viată destul de comun în România și probabil că și tu ai trăit sau trăiești ceva asemănător. Sunt părinți tineri care lucrează și încearcă să ofere un viitor cât mai bun copilului. Dacă stai să te uiți la obiectele și mobilierul din casa lor, îți dai seama că un venit comun de sub patru mii de lei nu reprezintă un lux în România, dar este considerabil mai ok decât aproape jumătate din populație.

Poate că pentru mulți români, stilul ăsta de viață este la limita normalului, însă dacă e să compari toate cele trei familii din acest proiect, îți dai seama că în România există o discrepanță absurdă între nivelurile de trai. Câteva sute de dolari fac o diferență enormă între sărăcie cruntă și trăit relativ decent, dar fără o economie și un plan concret de viitor.