Fotografii cu tineri care petrec marțea în Control ca și când ar fi ultima

Marțea în Control este deja un laitmotiv al vieții de noapte din București. Băuturile sunt la juma de preț, după ora zece, așa că vin aici hipsteri, post-cocalari, fashioniști, corporatiști, publicitari, străini, niscaiva artiști și arfiști și cam oricine se consideră relativ cool, adică toată lumea. Și pe bună dreptate, cine nu vrea să bea bere la cinci lei în centrul orașului până când nu mai știe că e în centrul orașului. Plus că e cam singurul club din București în care poți să fumezi iarbă iarna, într-un spațiu relativ călduț, fiindcă terasă e împânzită cu multe încălzitoare. E gay-friendly și, până acum ceva vreme, nu te simțeai PREA judecat. Acum e festival de ochi critici.

De obicei, terasa e mai înghesuită ca un metrou care pleacă dintr-o stație din Beijing, dar asta te ajută, atunci când nu te-ai anturat cu nimeni și totuși ai chef să ieși. Poți să te duci liniștit de unul singur, sigur o să dai de cineva cunoscut sau măcar de cineva cunoscut de pe Facebook. Pe de altă parte, riști să te vezi și cu tipul ăla de pe Tinder despre care nu știai că e însurat când ți-ai tras-o cu el. Cert e că vor fi mereu niște oameni aici, uneori aceiași oameni, pe care îi știi fără să-i știi. Te saluți cu ei la coada de la bar, la coada de la wc (tipă sau tip, tot o să aștepți la coadă), în sala mică sau în aia mare în care uneori n-apuci să intri deloc că rămâi blocat pe terasă în discuții existențiale despre exoplanete, veganism și Dani Mocanu.

Probabil ai o relație de love-hate cu Controlul, pentru că mahmureala de miercuri te-a făcut să întârzii la birou sau pentru că ți-ai pierdut demnitatea pe bordura din fața clubului, dar nah, marțea în Control rămâne în sufletele noastre de tineri mileniali și superficiali.

Am făcut mai multe fotografii în Control, de-a lungul vremii, așa că ți-am lăsat câteva aici. Plus, zece răspunsuri de la clienți fideli care îți spun ce înseamnă pentru ei sfânta seară de Marți în Control.

„Distracție și regret, asta e tot ce pot să zic.”

„Marțea în Control e ca felia aia ultimă de capăt de pâine care ți-a rămas în punga și te bucuri de ea că ai pe ce să ungi untul.”

„O experiență strâmtă de fiecare dată, dar care îmi creează dependență. A devenit cumva un hot spot, o scenă unde ne întâlnim toți și mai întâlnești și lume bună nouă. Poți să îți trăiești ambele mood-uri sociale – dansant și ăla în care vrei doar să asculți un concert. În rest, vineri e prea multă clasă muncitoare, sâmbătă îmi place mult să ies, dar așa, mai mixt, dar marți clar e Controlul. Mă trezesc uneori la cinci că tot acolo sunt, acum am reușit să plec mai pe la două-trei. Ce nu-mi place e că e incredibil de aglomerat uneori, nu ai cum să stai afară fără să îți iei coate, orice discuție se aude trei grupuri mai încolo, but I guess that's the fun. S-a schimbat mult marțea în Control, eu merg de la primele. A cam început să fie foarte mult show off, lumea se îmbracă cu foarte multă atenție și pari analizat vestimentar de unele priviri. De ceva vreme, au început să vină oameni și cu alte vibe-uri, obișnuiți cu locuri ca Lipscani, dar așa e când se află de un loc că e fun și bun.”

„Marţea în Control e ziua perfectă unde îţi poţi găsi jumătatea (Brutus), pe muzică de nota zece.”

„Bă, mie nu-mi place că nu pot să agăț nimic, le pierd pe toate în aglomerația aia. Dacă a ieșit la tigară, nu mai apuci s-o găsești.”

„Marțea în Control ocupă jumătatea goală a săptămânii.”

„Marțea în Control e ca sâmbăta în Obor.”

„Marțea la Control e o sală de așteptare pentru raiul interesanților. Populația e aproape complet compusă din bărboși care vorbesc nazal și arfiste. La terasă, pe o rază de cinci metri, în orice direcție dai de minimum un cârd de publicitari. Știu asta pentru că sunt publicitar și merg marțea la control. Ca fenomen cultural, marțea la Control e așa de mult propriul său stereotip, încât era inevitabil ca VICE să (NU) facă un articol despre asta.”

„Băi, e cât două zile de weekend cu aceiași bani.”