Undele de șoc ar putea să bată Viagra

Undele de șoc aplicate pe penis ar putea crește șansele unui bărbat de a avea o erecție – cel puțin asta este ideea din spatele primei terapii pentru disfuncție erectilă. Cunoscută și sub numele de terapie prin unde de șoc, metoda a fost testată pentru prima oară în 2010, și cercetările întreprinse între timp au creat o oarecare larmă în societatea oamenilor de știință.

Disfuncția erectilă (DE) afectează în general bărbații de peste 40 de ani și uneori și pe cei mai tineri. Aprobată acum fix douăzeci de ani de Food and Drug Administration (FDA), viagra (și alte medicamente similare, cunoscute ca inhibitori de PDE5), a îmbunătățit considerabil viața pacienților. Injecțiile în penis au ajutat și ele. Totuși, tratamentele astea nu oferă soluții pe termen lung. Consumul de medicamente înainte de sex nu prea lasă loc pentru spontaneitate și asta poate să taie cheful unora.

În ultimele decenii, implanturile penile, un alt progres important, i-au ajutat pe bărbații care nu reacționează bine la medicamente. Dar ca și în cazul celorlalte tratamente, nu este studiată patologia fundamentală, deci e doar un remediu rapid, asta în cazurile fericite. Și, desigur, pastilele au efecte adverse: dureri de cap, de burtă și vedere încețoșată.

Cercetătorii au lucrat fără încetare pentru a le reda pacienților abilitatea de a o face pe cont propriu, fără să mai fie nevoie să plănuiască fiecare partidă de sex. Terapia cu unde de șoc a apărut ca o posibilă soluție pe termen lung în acest context. „Toată lumea este de acord că pastilele, implanturile și injecțiile pot fi foarte eficiente. Dar terapia cu unde de șoc este atractivă, pentru că dacă se va demonstra că funcționează, atunci va fi curativă”, spune Mikkel Fode, medic urolog stabilit în Danemarca și membru al Comitetului European pentru Medicină Sexuală. „Pacienții și-ar recăpăta controlul asupra vieții sexuale. Tocmai d-asta a și devenit atât de populară terapia prin unde de șoc, pentru că are potențial”. Totuși, încă nu-ți da pantalonii jos – este momentan într-o fază incipientă. Terapia cu unde de şoc s-a concentrat mai mult pe explorare, decât pe răspunsuri.

Tehnica a fost folosită în mod tradițional pentru tratamentul altor afecțiuni, în special al celor cardiovasculare, dar și pentru a trata pietrele la rinichi și tendinita. Baza terapiei este destul de simplă: undele de energie de intensitate mică – undele de șoc – sunt direcționate de către doctori spre o zonă a corpului. Asta ajută dezvoltarea vaselor noi de sânge. Experții se gândesc că dacă ar putea să stimuleze dezvoltarea de noi vase de sânge în penis, atunci ar avea loc o circulație mai bună şi pacienții ar putea avea astfel erecție.

Cititorii ar putea să-și pună câteva semne de întrebare la auzul acestei idei, dar nu e chiar așa de dureros pe cât sună. În 2010, în cadrul primului experiment, cercetătorii au putut să arate că de fapt este o terapie foarte acceptată. În primul studiu, la care au participat douăzeci de voluntari, se pare că jumătate dintre ei nu au avut nevoie de viagra timp de șase luni după intervenție. Au fost publicate multe studii de dimensiuni mici care au avut la bază acest succes inițial. Deși se concentrează pe un eșantion mic de fiecare dată, descoperirile sunt promițătoare și explică interesul științific în creștere față de terapia prin unde de șoc.

Dar aici e şpilul: Pacienții care vor să încerce tratamentul știu că nu primesc unul placebo. Sunt convinși că sunt tratați pentru DE cu o terapie nouă, sofisticată și că se află sub supravegherea unor doctori cu experiență. Toate astea au avut un efect pozitiv la nivel psihic. Așadar, este posibil ca multe dintre rezultatele pozitive să fie nimic altceva decât efectul placebo, spun experții.

„Este mai interesant să te uiți la teste clinice aleatorii, unde împarți omenii în două grupuri; unii care primesc tratamentul adevărat și alții care primesc placebo. Rezultatele par mai puțin încurajatoare aici”, explică Fode. „Au fost publicate cinci teste clinice aleatorii până acum, iar două dintre ele prezintă beneficii clare, două nu, iar ultimul este imposibil de interpretat. Așa că este dificil momentan de confirmat dacă terapia prin unde de șoc funcționează cu adevărat pentru DE.”

Poate că este mai problematic faptul că încă nu se știe care este cea mai bună metodă. Oamenii de știință încă nu știu cât de mult ar trebui să dureze tratamentul, în câte sesiuni ar trebui să fie distribuit, și ce parte a penisului ar trebui să stimuleze mai exact. Este și mai neclar dacă efectele pozitive care apar imediat sunt pe termen lung sau scurt.

Noam Kitrey este medic urolog la Centrul Medical Sheba din Israel, unde lucrează cu un grup de cercetători care au studiat terapia cu unde de șoc pentru DE pentru prima dată în 2010. El și colegii lui au adunat recent date care demonstrează că beneficiile terapiei cu unde de șoc n-au putut fi menținute după doi ani. Munca lor face parte dintr-un volum în creștere de dovezi care sugerează că abordarea lor ar putea să fie utilă cu adevărat doar în cazul formelor ușoare de DE. „Rezultatul celui mai recent studiu al nostru arată că efectul pozitiv al undelor de șoc scade odată cu trecerea timpului. Aproximativ jumătate dintre pacienți mai manifestă semne după doi ani de la tratament. Efectele dispar mai repede în cazurile mai grave de disfuncție erectilă”, spune Kitrey.

În Statele Unite, terapia cu unde de șoc nu este aprobată de FDA, și pacienții trebuie să se înscrie pentru teste clinice dacă vor s-o încerce. Problema este că multe dispozitive sunt deja promovate ca terapie prin unde, fără a avea ceva de-a face cu studiile astea. „Dar n-au nimic de-a face cu terapia prin unde de șoc. Dispozitivele astea produc un fel de vibrații și este posibil să-i ajute pe unii bărbați”, spune Shubham Gupta, asistent universitar la catedra de urologie din cadrul Universității din Kentucky. „Totuși, folosirea lor este susținută de dovezi solide. Ne-am pripi dacă am scoate de pe piață terapia prin unde șoc; nu avem suficiente date.”

Totuși, Gupta se așteaptă ca terapia prin unde de șoc să schimbe total tratamentul disfuncției erectile pe parcursul următorilor zece ani, dar doar dacă oamenii de știință reușesc să facă niște protocoale de tratament riguroase și poate doar pentru un număr limitat de bărbați. Trecerea la următoarea etapă, în care terapia cu unde de șoc ar putea să fie prescrisă la scară largă, ar necesita un număr mai mare de teste clinice aleatorii, realizate în mai multe centre medicale, care să urmărească pacienții pe termenul lung. Între timp, se așteaptă ca cercetările pentru alte terapii și mai experimentale, precum terapia cu celule stem, să continue, și să le ofere bărbaților o gamă largă de opțiuni pentru a-și putea recăpăta pe viitor controlul asupra vieții lor sexuale.