Stiinta

De ce lucrezi mult mai bine noaptea, în loc să dormi

Persoanele matinale să-și șteargă zâmbetul trufaș de pe buze.
19.3.18
Fotografie de Jovo Jovanovic / Stocksy

În orele târzii din noapte, dormitorul meu ar putea să fie cu ușurință centrul de comandă al unui nou laborator interdisciplinar. Rearanjez mobila, fac un plan de business pentru un camion cu alimente care să fie în același timp și autobuz privat, sau visez cu ochii deschiși unde mai exact s-ar putea desfășura Jocurile Olimpice dacă ar fi organizate în Brooklyn — asta fac de dimineață până seara. Între timp, lucruri mult mai importante trebuie să fie duse la capăt — teme pentru facultate și sarcini pentru job — înainte de ivirea zorilor. Și de obicei sunt finalizate.

Publicitate

Indiferent dacă de vină este frecatul mentei aiurea cu alte activități sau un program cu adevărat încărcat, mi se pare că noaptea târziu am cea mai multă motivație să mă ocup de afaceri și să am în același timp și diverse revelații creative, nu neapărat necesare.

Tendința de a avea productivitate maximă după miezul nopții nu se pupă cu programul de lucru din zilele noastre, care gravitează în intervalul 9-17:00. Persoanele matinale sunt de obicei considerate mai responsabile și cu mai mult succes. Mulți dintre noi, cei care preferăm să lucrăm noaptea, știm cel puțin o astfel de persoană matinală care citează dintr-un filosof antic grec sau vreun părinte fondator despre virtuțile trezitului devreme, asta în timp ce noi ne uităm chiorâș la ei, căci pupilele noastre încă nu s-au adaptat la lumina zilei. Dacă Artistotel și Benjamin Franklin ar fi avut electricitate, ar fi renunțat la preasfințitul slogan „sănătos, bogat și înțelept” și ar fi profitat de oportunitate pentru a mai lucra câteva ore seara.

Cercetările confirmă că există diferențe psihologice între persoanele matinale și „păsările de noapte”. Cei din a doua categorie ar putea să aibă parte de un ritm circadian întârziat, ceasul nostru biologic care trimite semnale pentru un ritm echilibrat de trezire, mâncat, dormit etc. Unele dintre aceste semnale includ fluctuații de melatonină, temperatură a corpului și somnolență. „Melatonina este în general un hormon secretat noaptea, care este suprimat atunci când o persoană este expusă la o lumină puternică”, explică Daniel Kripke, profesor emerit de psihiatrie la UC San Diego. „Melatonina influențează somnolența, în timp ce temperatura corporală poate să scadă înainte de culcare și să crească după aproximativ două ore de la trezire.”

Ca să fac o analogie, aceste mecanisme „au rolul de mesageri” pentru alte părți ale creierului și corpului și ajută totul să fie menținut în ordine”, spune Brant Hasler, asistent universitar la catedra de psihiatrie din cadrul Școlii de Medicină a Universității din Pittsburgh. „Creșterile nivelului de melatonină și scăderea temperaturii corporale au o legătură strânsă cu dorința de a dormi la sfârșitul zilei.” În ciuda faptului că sunt considerate leneșe și nechibzuite, unele „păsări de noapte” sunt pur și simplu la mila unui proces biologic elaborat, o versiune întârziată a celui resimțit de către persoanele matinale. Se crede că acest ciclu de somn întârziat este în mare parte transmis din generație în generație, iar un studiu recent chiar a susținut că ar putea să fie rezultatul unei mutații genetice. Totuși, cercetarea rămâne neconcludentă.

Publicitate

În ceea ce privește imaginea stereotipică a „păsării de noapte” ca fiind un adolescent degenerat există o explicație biologică în spatele faptului că unii oameni devin mai matinali pe măsură ce îmbătrânesc.

Dar să discutăm şi despre creşterea nivelului de creativitate care are loc noaptea. Câteodată îmi simt mintea într-o stare latentă, de dimineață până seara, dar mă simt cuprins de o imaginație febrilă abia după ce apune soarele. Cortexul prefrontal, partea creierului asociată cu abilitatea de concentrare, începe să-și piardă din capacitate pe măsură ce crește somnolența la sfârșitul zilei. Pentru unii, asta înseamnă că eliberează calea pentru o gândire mai flexibilă — și posibil pentru creativitate. „La un nivel scăzut de control şi inhibiție cognitivă, creierul s-ar putea să se relaxeze şi să creeze mai uşor asocieri noi între concepte diferite.” Hasler spune că acest efect se combină cu ce sugerează cercetătorii a fi un punct culminant al unei stări pozitive în cea de-a doua parte a zilei, ceea ce poate fi un catalizator pentru gânduri ingenioase.

Un alt stimulent posibil pentru inovațiile care se petrec noaptea târziu este somnul REM, cea de-a doua parte a ciclului de somn, în care are loc mișcarea rapidă a ochilor. Această fază este asociată cu o stare celebrală predispusă la creativitate, îmi spun experții. Există o grămadă de exemple cunoscute de cercetători care și-au visat descoperirile; scriitorii, artiștii vizuali etc. care lucrează în principal noaptea.

„Păsările de noapte” care funcționează pe stilul Frank Ocean, „fiecare noapte zbuciumă ziua de pe urmă, fiecare zi alină noaptea de dinainte”, pot ajunge într-un stadiu de extenuare. Totuși, Hesler oferă o perspectivă nouă asupra consecințelor cauzate de lipsa somnului din timpul săptămânii și întoarcerea la un ritm natural în weekend. „Asta rezultă într-o tulburare de ritm circadian, așa cum este numit el în termeni tehnici, și într-un termen popular, dar mai descriptiv, „diferența socială de fus orar”. Această schimbare se aseamănă cu stările pe care le experimentezi atunci când treci de la un fus orar la altul, încât unii oameni parcurg echivalentul unei călătorii între San Francisco și New York în fiecare săptămână”, spune el.

Un exemplu de tip incredibil de funcțional și care se autoproclamă „pasăre de noapte” este fostul președinte al Statelor Unite, Barack Obama. Își petrecea orele târzii la birou, singur, fie ca să lucreze sau să urmărească ESPN. Chiar și cei care nu au stilul ăla de viață haotic sau foarte stresant s-ar putea să se regăsească aici. Fie că este o casă aglomerată sau un oraș zgomotos, simpla agitație poate să te distragă, și uneori momentele de singurătate sunt posibile doar dacă toată lumea din cartier se retrage la somn.

Mictian Carax, un student în primul an la Brooklyn College, declară ceva asemănător: „Prefer să scriu noaptea, îmi place singurătatea. N-am putut niciodată să experimentez un astfel de sentiment în New York decât dacă în lumea de afară și cea dinăuntrul apartamentului meu nu exista mişcare. Indiferent de cât de incomod e, pentru unii oameni claritatea optimă mintală este direct proporțională cu liniștea nopții. Să te zbați înseamnă să lupți împotriva unei părți integrale a modului în care funcționează creierul tău, așa că poate că ar trebui să faci asta în continuare. Va exista mereu zâmbetul trufaș al oamenilor matinali. Noi probabil că n-o să fim treji pentru a avea de-a face cu ei.