Muzică

Zeul muzicii lăutărești din anii 90 mi-a zis cum au schimbat manelele petrecerile din România

Dan Ciotoi, fondatorul trupei Generic, vorbește despre cum e să rupi restaurantele din România cu muzica lăutărească.
7.9.18
Generic
Fotografie via arhiva personală a lui Dan Ciotoi

Unele genuri muzicale pot fi apreciate cu adevărat doar dacă le auzi live. Cel mai bun exemplu e muzica lăutărească, care a apărut prima dată în restaurante și mai apoi pe bandă. Problema e că genul ăsta nu a rezistat foarte bine în timp, deci ne rămâne doar să ne uităm pe YouTube la înregistrări, dar și așa, tot nu e la fel. Sunt puține trupe românești care încă mai cântă muzică lăutărească și de obicei o fac fără prea multă promovare. Trebuie să fii foarte atent ca să prinzi un concert.

Publicitate

Generic, una dintre primele și cele mai mari trupe de muzică lăutărească din România a concertat la Younivers Summer Club, în cadrul festivalului Balkanik, care a avut loc în perioada 7-9 septembrie. Pe lângă formația Generic, la festival au fost și alți artiști, ca Asaf Avidan, Yasmin Levi sau Fanfara Tirana.

E ciudat să văd formația Generic pe afișul unui festival. De obicei bagă doar la restaurante și ca să-i vezi trebuie să-ți cumperi și un meniu. De aceea am fost curios să văd ce zice Dan Ciotoi, fondatorul trupei Generic, despre schimbarea de setting. Așa că l-am sunat și l-am întrebat cum au fost concertele în apogeul muzicii lăutărești în România, dacă l-a afectat ascensiunea manelelor de la începutul anilor 2000 și ce îl motivează să cânte și după 30 de ani de activitate.

VICE: Trupa Generic s-a înființat în 1987. Cât de greu a fost să faceți rost de concerte în perioada comunistă?
Dan Ciotoi: Atunci nu aveam concerte. Din 1990 ne-am lansat pe piață, când am scos și un album. Înainte de asta am cântat într-un restaurant. Noi cântam, dar nu foarte cunoscuți, doar pe plan local. Pentru că nici nu am scos nimic înainte de 1990. Am început de fapt mai devreme, prin 1983-1984. Dar nu ne gândeam pe atunci să lansăm ceva. Singura variantă era Electrecordul, dar nu am fost solicitați de ei și nu eram nici cunoscuți.

Cum a aflat lumea de muzica voastră după căderea comunismului?
În octombrie 1989, am imprimat un album la cererea prietenilor. Era cu piese pe care le cântam pe atunci și le-am retușat puțin și am făcut un album doar pentru prieteni. Cam de aici a pornit totul. După revoluție, albumul ăla a explodat. În fiecare oraș erau niște studiouri de înregistrări care vindeau muzică. Așa a ajuns și albumul nostru la oameni.

Publicitate

Cum au fost primele concerte?
Primele concerte au început prin luna iunie. Au fost rezultatul extinderii popularității albumului. Mai mult din piețe puteai să cumperi albumul nostru, așa că lumea a făcut cunoștință cu piesele, încet-încet, și în iunie, la început de vară, ne-a contactat un impresar și așa am mers la primele concerte. Impresarul a reușit foarte ușor să ne facă rost de concerte, aveam atunci câte zece pe săptămână.

„La noi, publicul a fost ca și acum, știau toate piesele, erau gălăgioși, cântau cu noi.”

Care a fost cel mai memorabil concert Generic din perioada aia?
Îmi amintesc că în București am avut trei concerte în două zile, la Sala Polivalentă. Prin toamnă, în 1990, am avut trei concerte cu 7 000 de spectatori. Într-o zi am cântat cinci ore și în alta, două și jumătate. Am fost peste tot prin țară, mai puțin în Ardeal. Impresarul a zis că sunt conflicte între români și maghiari și tot felul de chestii care se auzeau pe atunci. Așa că am evitat zona aia. Dar de trei-patru ani am mers și acolo.

De ce a durat atât de mult?
A fost o perioadă intensă de concerte prin 1990-1992. După, nu am mai avut concerte. A scăzut nivelul de trai și au apărut spectacole mincinoase. Ne puneau oamenii pe afiș și nu veneam să cântăm. Și atunci chiar dacă veneai cu spectacolul original, nu mai venea lumea. Publicul a fost mințit. Ăsta e motivul pentru care a scăzut interesul pentru concertele Generic.

Au fost afectate concertele Generic de popularitatea manelelor de la începutul anilor 2000?
Normal că ne-a afectat. Pentru că au apărut în televiziune și noi atunci am fost scoși de pe piață. Noi nu aveam voie la televiziuni, nu aveam voie nicăieri, ne-au scos și cei de la casele de producție. Am rămas cu evenimentele private până în 2009, când ne-am întors pe piață cu imprimări și cu concerte.

Publicitate

De ce au prins manelele atât de bine la publicul larg din România și muzica lăutărească nu?
Era normal să apară și un alt gen muzical diferit de al nostru. Mai ales că a apărut un public pentru care de obicei nu se cânta, de exemplu, pentru interlopi. Și având soliști foarte buni și fiind la televizor, au prins. La televizor era o emisiune săptămânală, pe PRO TV, cu genul ăsta de muzică. Casele de producție au fost în legătură cu televiziunile și publicul s-a format pe tiparul ăsta de piese.

Deci, un motiv esențial pentru popularitatea lor a fost că s-au aliat casele de producție cu televiziunile?
În 1996 ne-am făcut propria casă de producție și ei nu puteau să-și vândă materialele lor din cauza noastră. Ei pregăteau un material, noi îl scoteam pe piață pe al nostru, care se vindea și al lor nu. Și atunci au fost nevoiți să ne scoată de pe piață ca să-și vândă materialele lor. Le-a venit în ajutor și televiziunea.

V-ați gândit vreodată să colaborați cu un artist care cântă manele? Sau ați avut propuneri de genul?
Nu, nouă nici nu ne-a plăcut genul ăsta de texte de la manele. Nici nu voiau ei să colaboreze cu noi, nu se potriveau stilurile și nici casele de producție nu aveau interes pentru așa ceva.

„Ei au vrut ca noi să nu mai fim, să nu-i mai încurcăm.”

Ce piesă vă place cel mai mult s-o cântați într-un concert?
Nu avem o piesă preferată. Publicul preferă două piese, „Banii nu aduc fericirea” și „S-a rupt lanțul de iubire”. Nouă ne plac toate piesele pe care le facem. O parte au avut succes, o parte nu. Sunt mai multe piese care voiam să aibă mai mult succes, nici nu mai știu titlurile, că nu le mai cântăm decât câteodată, când cere cineva la un eveniment. Uneori nu-mi aduc aminte textul și îl iau de pe net. Sunt vreo 50 de piese de care nu știe lumea și nu sunt nici pe YouTube. O să încercăm să promovăm câteva piese de genul ăsta.

De ce a rezistat atât de bine în timp muzica de la Generic?
E o muzică simplă, pe înțelesul tuturor. Are un mesaj simplu, omul înțelege despre ce-i vorba, știe care-i tema. E o muzică bazată și pe linia melodică. Acum nu se mai practică linia melodică. Acum se merge pe text și piese complicate.

„Muzica noastră e plină de teme luate din viața reală, legate de relațiile dintre oameni. Iubirea a fost cântată și se va cânta mereu. Asta nu va dispărea.”

La Balkanik Festival cântați într-o locație mai aparte pentru trupa Generic. Ce așteptări aveți?
La genul ăsta de concert noi nu ne așteptăm la un mare succes pentru că nu știm cum o să fie. Nu am mai cântat la așa ceva, dar noi nu refuzăm niciun eveniment.

Unde vă place să cântați mai mult? În săli de concerte sau în restaurante?
Am prefera să cântăm în sălile de concerte, dar nu știu ce se întâmplă, că lumea preferă să vină la restaurante. E o diferență între restaurant și casa de cultură pentru că muzica noastră e mai ritmată și îndeamnă la dans, la petrecere, și în restaurant omul poate să se distreze, să mănânce, să bea, să petreacă mai bine. Dar noi cântăm la fel oriunde.

După mai bine de 30 de ani de activitate, ce vă motivează să cântați în continuare?
Ne motivează succesul. Dacă este succes, trebuie să mergem înainte. Urmează să remixăm piese necunoscute, să le scoatem în față și să ne continuăm activitatea. Nu ne oprim.