După ce bunica mea Cecile a murit, bunicul meu, Leonard, a început s-o viseze. Visa mereu că sunt doar ei doi pe o insulă tropicală. Bunica a murit de infarct, pe un pat de spital, la vârsta de 84 de ani. Și totuși, pe plaja aurie, bunicii mei erau din noi tineri. Ea era radioasă, ca în ziua în care se cunoscuseră.„Să nu spunem nimănui despre locul ăsta”, îi zicea Leonard Ceciliei în timp ce se plimbau pe plajă. „Altfel o să se aglomereze cu turiști.”
Publicitate
Abia când a vrut s-o atingă, Leonard și-a dat seama că era un vis. Mereu exista o barieră invizibilă între ei. Când voia s-o atingă, mâna i se izbea de un zid de sticlă.
Câțiva ani mai târziu, când am început să colecționez vise de pe tot globul pentru proiectul meu World Dream Atlas, am tot întâlnit vise similare cu cel al bunicului meu. Pentru că minții umane îi e greu să înțeleagă și să accepte moartea, începe să construiască metafore. Regăsim persoanele dragi pe care le-am pierdut în locuri izolate și idealizate, ca niște viziuni subconștiente ale raiului. Adesea sunt pline de viață și tinerești, departe de bătrânețe sau boală. Dar nu pot fi atinse din nenumărate motive și ne scapă printre degete.Mai jos e o colecție de vise despre persoane care au murit, povestite de cei care le-au iubit.
„Pe vremuri eram muzician, cântam în New York, Chicago, San Francisco. Acum câțiva ani am fost deportat și acum trăiesc în parcul ăsta. Banca asta e sufrageria mea. Dormitorul e în spatele statuii. Acolo dorm bine, mai puțin când aruncă unii copii cu pietre în mine. De cele mai multe ori visez despre trecut și familia mea. Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, îmi era cel mai bun prieten. Aveam 18 ani când a murit. A încercat să fugă din Cuba pe o plută în 1968, dar s-a înecat pe mare. Odată am visat că eram cu el când se scufunda pluta. A încercat să mă salveze, dar am murit împreună.” – Havana, Cuba
Publicitate
„După ce a murit soțul meu, l-am visat. Îmi zicea să vin cu el. Dar i-am răspuns: Când erai viu, nu mă chemai nicăieri cu tine, acum de ce mă chemi? Mi-a răspuns: De ce vorbești atâta? Hai cu mine. Am fost foarte fericită. N-am vrut să mai deschid ochii. Voiam să rămân în visul ăla pentru totdeauna.” – Mumbai, India
„Mama a murit acum câțiva ani. De atunci, am visat-o de câteva ori. Într-un vis, mi-a lăsat un manual. Era o carte care conținea toate secretele din lume, toate răspunsurile pe care le căutasem vreodată. M-a rugat să-i promit că n-o s-o citesc imediat. Mi-a dat instrucțiuni să citesc doar câte o pagină pe an. Dar după ce a plecat, am citit-o imediat pe toată. Când am terminat-o am fost foarte dezamăgită. Nu era nimic în ea. Niciun răspuns la întrebările mele. Doar lucruri ciudate și banale. Atunci am realizat că ratasem fix ideea. Ideea era că partea necitită era mai importantă decât partea pe care o citisem. Necunoscutul ne sperie, dar ne dă speranță pentru viitor. Speranța trăiește în necunoscut. Îmi dăduse cartea ca să-mi dea speranță.” – Montague, Statele Unite
„Soțul meu a murit acum un an. I-au cedat rinichii. Muncea prea mult. Bea prea mult. După moartea lui, n-am putut să-mi cresc fiica dintr-un singur salariu, așa că am devenit prostituată. E greu să fii singur. Uneori îl visez. Arată bine, e puternic și sănătos, ca atunci când ne-am cunoscut. Vorbește mereu, dar nu înțeleg ce-mi spune. Sunt doar cuvinte multe fără sens.” – Pattaya, Tailanda
Publicitate
„În Afganistan, unul dintre prietenii mei a fost omorât din greșeală de cel mai bun prieten al lui. Câteva luni mai târziu, am visat că suna cineva la ușă. Era prietenul meu, care primise un permis din rai să mă viziteze. Am petrecut tot weekendul împreună: am mers prin baruri, am povestit, ne-am plimbat prin parc cu cățeaua mea, Roxy. Acolo ne-am întâlnit și cu cel mai bun prieten al lui, cel care îl ucisese din greșeală când i se descărcase arma. L-a îmbrățișat și i-a zis: Nu vreau să te simți vinovat pentru ce s-a întâmplat. O să fii mereu fratele meu. Atunci am văzut că prietenului meu îi țâșnea sânge din gât. Am început să transpir. M-a trezit Roxy, cățelușa mea, care m-a lins pe față.” – Columbus, Statele Unite
„O visez des pe mama, care a murit acum mulți ani. Odată mi-a zis: Tu iubești animalele. Trebuie să fii bun cu ele. E mai frumos să asculți cum cântă păsările decât să le mănânci. De atunci nu m-am mai atins de carne.” – Ait Benhaddou, Maroc
„Au fost nevoiți să mă smulgă de lângă sicriul lui. În ziua următoare, am căutat pe Google cele mai eficiente metode de sinucidere. Mă simt vinovată pentru moartea lui. Dacă n-aș fi fost așa de adormită în dimineața aceea, i-aș fi zis să fie prudent, pentru că ploua. Primul lucru pe care mi l-a zis doctorul a fost că a lovit un camion. Și-a rupt gâtul. Ok, măcar n-a fost spulberat în bucăți. Îi văd fața soțului meu în vis. E mereu îmbrăcat în uniformă. Se întoarce mereu de undeva. Mă simt atât de ușurată. Pare din nou o dimineață normală. Încerc să-i spun ceva, dar nu pot. Încep să mă simt slăbită și știu că o să mor. Mor în locul lui, dar mă bucur că ultimul lucru pe care îl văd e fața lui.” – Tokyo, Japonia
„Dormeam când i-am auzit vocea prietenului meu care murise. Nu l-am văzut, doar l-am auzit. Babu, Babu, mi-e foarte sete. Dă-mi ceva de băut. Deodată, am simțit că și mie mi-e o sete groaznică. Am mers până la lac și am început să beau. Am băut toată apa din lac, dar tot îmi era sete.” – Devpur, India
„Bunica mea n-ar fi murit dacă s-ar fi dus la doctor. Mi s-a frânt inima când s-a întâmplat. Am fost furioasă pe ea că m-a părăsit. Imediat după moartea ei, am visat-o trei nopți la rând. A venit și a încercat să mă ia în brațe și i-am zis: Nu! Nu trebuia să mori! Pleacă de lângă mine! Apoi am implorat-o să mai vină în vis, dar nu s-a mai întors. Am rămas cu un mare regret.” – New York, Statele Unite
„L-am visat pe tata în ziua în care a murit. Plutea pe un râu, iar eu îi ghidam trupul, îl împingeam prin apă. Am ajuns la un templu și corpul lui s-a desprins de mâinile mele. Am mers prin templu ca printr-un labirint, până am căzut printr-o gaură în podea. Când m-am trezit, m-am simțit trist, dar și ușurat că-l ajutasem să treacă în lumea de dincolo.” – Ierusalim
„Mama a murit acum șapte ani. Am visat-o des de atunci. Sună caraghios, dar simțeam că vine să verifice dacă sunt bine. Într-o noapte, după ce citisem un studiu care zicea că locul cu cei mai fericiți oameni din State era Boulder, Colorado, am visat că vorbeam cu ea pe Skype. Plângeam, pentru că n-o văzusem de o grămadă de vreme. I-am zis: Unde ai fost? Mi-a fost dor de tine! Am fost îngrijorată. S-a uitat la mine și mi-a zis: Sunt în Boulder, în Colorado.” – New York, Statele Unite
