Publicitate
18+

Reconstrucţia de himen încă e la modă în Europa

Am urmărit povestea unei femei rome care şi-a „recăpătat” virginitatea.

de Sabina Urraca; translated by Oana Gavrilă
25 Decembrie 2017, 8:00pm

Ilustrație de Agnès Ricart Gregori

Acest material a fost publicat iniţial pe VICE Spania.

Ca să-i protejez identitatea, propun să-i zic Alba. Râde şi insistă să caut alt nume. „Alba e un nume foarte întâlnit în comunitatea noastră”, zice. „Nu vrem să-i facem probleme vreunei fete nevinovate.” Decidem să folosim pseudonimul Amanda.

Femeia de 20 de ani stă de vorbă cu mine sub condiţia anonimatului fiindcă e gitana, o femeie din comunitatea romă din Spania. E pe cale să se mărite, dar nu mai e virgină. Dacă secretul ei ar deveni public, ar fi făcută de ocară şi ar fi alungată de acasă şi din comunitate. „Aşa că sunt nevoită s-o fac”, îmi zice. Se referă la operaţia de reconstrucţie a himenului pentru a-şi convinge soţul în noaptea nunţii că e virgină.

Imediat ce ne întâlnim, în ciuda emoţiilor iniţiale, Amanda începe să-mi povestească cum şi-a pierdut virginitatea. „M-am îndrăgostit de un payo [un bărbat care nu e rom]”, explică ea. „Nu voiam să-l pierd şi m-am culcat cu el. După ce ne-am despărţit, m-am culcat cu alt bărbat, dar nu-l iubeam. Nu e ca şi cum m-au obligat, mi-a plăcut”, zice râzând.

Când Amanda avea 14 ani, tatăl ei a decis că urma să se mărite cu fiul unui prieten de familie. La vremea aceea, logodnicul ei avea 15 ani. „Din fericire, tatăl lui a primit de lucru în străinătate şi s-a mutat cu familia în Portugalia timp de câţiva ani. Aşa am putut să merg în continuare la şcoală şi să mă văd cu prietenele mele.”

În timp ce ea ducea o viaţă relativ normală de adolescentă, prietenele ei rome au început să se mărite, una câte una, până a rămas doar ea. „Niciuna din prietenele mele care nu sunt rome nu e măritată”, zice Amanda. „Dac-ar fi după mine, aş mai rămâne nemăritată câţiva ani, dar n-am de ales. Dacă nu mă mărit, tata se va supăra foarte tare şi nu vreau să-i fac asta. La vârsta mea, femeile rome au deja trei sau patru copii.” E vizibil dezamăgită că n-are niciun cuvânt de spus în privinţa viitorului ei, dar e şi entuziasmată în acelaşi timp. „Prefer să mă mărit decât să fiu nemăritată. Măcar e un bărbat cumsecade”, zice.



O parte importantă a tradiţiei de nuntă la romii spanioli, mai ales în Andaluzia, o regiune de pe coasta sudică a Spaniei, e „testul batistei”, prin care se verifică dacă mireasa e fecioară. În cadrul acestui ritual, o femeie, juntaora, introduce o batistă în vaginul miresei, rupând himenul şi luând pe batistă urme de sânge ca dovadă a virginităţii.

Înainte de a se supune acestui test, femeile ca Amanda recurg adesea la zurcido, care se traduce prin „peticire” sau „coasere”. „Nu sunt prima femeie romă care recurge la zurcido, asta e sigur”, zice Amanda.
În ultimii 15 ani, doctorița Vilas a făcut nenumărate operaţii de reconstrucţie a himenului pe femei care invocă motive estetice sau care fac parte din comunităţi pentru care virginitatea e foarte importantă.

La cabinetul ei din Madrid, doctorița Vilas îi explică Amandei ce va presupune operaţia. În timp ce doctoriţa desenează diagrame complexe ale vaginului pe tablă, Amanda nu se poate abţine să nu chicotească. „Nu trebuie să-mi explicaţi nimic. Atâta timp cât ştiţi ce faceţi, eu sunt mulţumită.”

Doctorița Vilas continuă cu explicaţiile oricum. „Sunt mai multe proceduri chirurgicale din care se poate alege. Cea mai simplă presupune realipirea părţilor rămase din himen. Se poate face sub anestezie locală şi recomand ca pacienta să aştepte cel puţin trei zile înainte să aibă relaţii sexuale, ca să se fixeze himenul.”

O altă procedură implică un material numit Alloplant, care se rupe uşor şi care se introduce în vagin pentru a simula himenul. Apoi, procedura cea mai invazivă presupune incizii pe ambele părţi ale membranei care acoperă pereţii vaginului şi coaserea acestora. După procedura asta, pacientele trebuie să aştepte mai mult înainte de a avea contact sexual, fiindcă e vorba de o rană deschisă care trebuie să se vindece.

„Indiferent ce opţiune alegi, operaţia trebuie făcută de un specialist”, insistă chirurgul. „Am auzit de prea multe cazuri în care femeile au optat pentru variante ieftine, ilegale şi s-au ales cu infecţii îngrozitoare care creează un ţesut himenal fals care nu se poate rupe la contactul sexual.” La o căutare rapidă pe internet după variante mai ieftine găsesc diverse tipuri de membrane gelatinoase care eliberează un lichid roşu când se rup în timpul contactului sexual.

Dacă fata nu se poate opera, mai există o variantă de rezervă. Amanda îmi povesteşte despre o prietenă ai cărei părinţi au mituit juntaora să se prefacă că trecuse testul batistei. „În noaptea nunţii, l-a păcălit şi pe soţul ei. S-a tăiat la deget şi l-a băgat în vagin, ca să pară că sângerează.”

În timp ce aşteptăm decizia Amandei, doctorița Villas explică de ce testul batistei e ridicol. „Poţi să fii virgină şi să nu sângerezi”, explică ea. Studiile au arătat că o femeie dintr-o mie se naşte fără himen, în timp ce aproape 50% dintre femei nu sângerează când fac prima dată sex.

Amanda alege prima opţiune, ceea ce înseamnă că trebuie să vină la doctor cu patru zile înainte de nuntă. „Mama va trebui să inventeze un pretext că trebuie să venim la Madrid să ne ocupăm de rochia de mireasă”, îmi zice.

Amanda le-a spus de operaţie tuturor femeilor din familie, mai puţin bunicilor. Spune că problema e un secret deschis printre femeile rome. „Se vorbeşte despre asta, chiar dacă numai cu jumătate de gură. Uneori, dacă o femeie nu-şi permite operaţia şi nu vrea să-i ceară tatălui ei banii, prietenele ei fac chetă.”

Operaţia Amandei va costa 2 300 de euro, o sumă destul de mare pentru familia ei. „Dacă mama n-avea banii ăştia, nu ştiu ce se întâmpla cu mine”, îmi zice. „Trebuie să fac tot ce pot să mă revanşez faţă de ea.”

În ziua operaţiei, Amanda vine cu mama şi o verişoară. Atmosfera e puţin încordată. Rudele ei nu sunt prea încântate că a acceptat să vorbească cu un jurnalist. Dar Amanda are probleme mai importante pe cap. „Nu ştiu de ce am atâtea emoţii. N-am auzit de vreo operaţie nereuşită”, îmi zice. „Acum vreau doar să mă mărit odată şi să-i mulţumesc mamei pentru tot ce-a făcut pentru mine dăruindu-i nepoţi.”

Mama şi verişoara ei par incredibil de calme şi de răbdătoare. Nu mi se pare că ar fi supărate pe Amanda. Stau în sala de aşteptare, discută despre nuntă, ca şi cum ar fi venit la un control de rutină. Când Amanda intră în sala de operaţie, mama o pupă şi zice o rugăciune. Înainte să intre, Amanda se uită la mine. Nu ştiu ce să fac sau ce să zic, aşa că îi arăt degetele mari de la ambele mâini şi fac gestul care înseamnă că totul e în regulă.

Operaţia durează o oră. Mă gândesc s-o aştept pe Amanda să iasă, s-o întreb cum se simte şi apoi să plec. Dar imediat cum dispare Amanda, verişoara ei se ridică de pe scaun şi îmi cere să plec. „Nu mă deranjează prezenţa ta, dar pe mătuşa mea o deranjează. Ar trebui să fie o chestiune intimă, de familie.” Înainte de a pleca, le urez baftă, la care mama Amandei răspunde: „Pe dracu' baftă, ne trebuie ăia 2 000 de euro înapoi, nu baftă.”

***

La câteva zile după nuntă, stau din nou de vorbă cu Amanda. Îmi zice c-a avut emoţii la dans, fiindcă doctorul i-a zis să nu facă mişcări bruşte, dar totul a fost în regulă. Testul cu batista a mers conform planului. Oricum, dacă nu mergea, mama ei era pregătită să mituiască juntaora în ultima clipă. Şi noaptea nunţii a fost un succes, deşi a durut mai mult decât se aştepta. „Dar nu la fel de mult ca prima dată”, adaugă zâmbind.