Am încercat toate clișeele pe care le au oamenii despre tinerii din ziua de azi

Fiindcă m-am născut în a doua jumătate a perioadei cunoscută drept „generaţia millennials", îmi sunt bine cunoscute toate clişeele apropo de generaţia mea: suntem leneşi, suntem proşti, distrugem industria şerveţelelor, iar astea sunt doar câteva din primele sugestii de completare automată când scrii „millennials sunt…" în bara de căutare de la Google.

Dar tot millennials se pare că salvează bibliotecile publice. Economisim mai mulţi bani pentru pensie. Ne cumpărăm case pentru ca animalele noastre de companie să aibă o grădină unde să se joace. Deci, care-i adevărul? Nu se poate să distrugem industria berii şi să ne alintăm bulldogul francez şi să punem bani deoparte pentru pensie în acelaşi timp. Parcă oamenii leneşi erau varză la multitasking.

Asta n-a oprit însă agenţiile de branding, analiştii de trenduri şi pe oricine vrea să facă bani emiţând generalităţi despre generaţia millennials. Cineva trebuie să facă un pas în faţă şi să clarifice lucrurile. Ce înseamnă să fii o tânără din generaţia millennials în ziua de azi? Care e esenţa vieţii pentru generaţia asta? Am încercat să aflu trăind toate stereotipurile cunoscute despre millennials.

„Se pare că tinerele din generaţia millennials nu se tem să experimenteze şi le-au încercat pe toate, de la ascunderea imperfecţiunilor, la machiajul semi-permanent." — Influenster

Îmi pare rău, dar familia mea nu a supravieţuit în Hong Kong în timpul ocupaţiei japoneze pentru ca nepoata lor să se taie cu bisturie minuscule pe faţă. Din fericire, potrivit unui sondaj al Influenster pe un eşantion de 5 000 de cliente, trendul numărul unu în machiaj printre tinerele din generaţia millennials e conturarea feţei.

Mărturisire: am mai folosit tehnica asta, deci trebuie să fac ceva în plus ca s-o duc la următorul nivel. Gen, să mă uit la un tutorial pe YouTube.

Nu m-am mai uitat niciodată la un tutorial de machiaj, aşa că dau click la întâmplare până dau de un tutorial pentru începători al unei vloggeriţe din Australia, pe nume Tina Yong, care are 1 700 000 de abonaţi.

Yong are tenul acela neted şi fără pori vizibili al vloggeriţelor de beauty şi privirea fixă a cuiva care-şi doreşte cu ardoare o sponsorizare de la Cover Girl. „Dacă sunteţi începătoare la conturarea feţei cu ajutorul machiajului sau încă nu stăpâniţi tehnica, urmăriţi în continuare", zice Yong, care are o perdea de duş sclipicioasă în fundal.

Conturarea feţei se împarte în trei etape: prima fază e „ce mama dracului fac?", urmată de „pare în regulă", apoi de „e clar c-am zbârcit-o, dar n-am chef să mă demachiez".

După cum se vede, am ajuns până la faza a treia şi am faţa portocalie. Fiindcă sunt o leneşă din generaţia millennials, nici nu mă gândesc s-o iau de la capăt.

„Mult postatul şi repostatul roz millennial e cel mai cunoscut dintre nuanţele de roz care sunt acum la modă. Se îmbină perfect şi cu una din culorile Pantone ale anului, Rose Quartz. Nuanţa aceasta de roz nu e doar neutră din punct de vedere al genului, dar aminteşte şi de stilul minimalist scandinav de la jumătatea secolului trecut, care e foarte la modă." — WGSN

N-am nici cea mai vagă idee ce treabă are o culoare cu identitatea de gen sau tendinţele în mobilierul scandinav vintage, dar rozul millennial e o nuanţă care mă avantajează. Din păcate, tinerilor millennials nu poate să le mai placă o culoare pur şi simplu, fiindcă agenţiile ar rămâne fără pâine dacă n-ar putea stoarce măcar salariul pe o zi din tarife de consultanţă pentru analiza unui nou trend.

Lauren, colega mea de 23 de ani şi consultanta mea oficială la proiectul ăsta (e născută în anii '90, ceea ce mă dezgustă puţin), are altă părere despre motivul care a dus la ascensiunea rozului millennial: „Cred că, fiindcă am fost răsfăţaţi de societate, tindem să ne întoarcem la culorile copilăriei sau ceva".

Prietenele mele au destule haine roz din care să-mi încropesc o ţinută preponderent roz. Ca accesorii, aleg o borsetă roz New Balance, o insignă cu emoji cu piersică şi o şapcă roz cu un bulldog. („Ăsta e câinele tipic al generaţiei millennials", mă informează Lauren. „Mai mult decât mopsul.")

Mi se pare că arăt OK, cât de cât. Dacă întreabă cineva, zic că sunt varianta umană a piersicii din James şi piersica uriaşă. În drum spre muncă, observ imediat că atrag privirile celorlalţi. Trei băieţi care-o ard pe capota unei maşini rablagite mormăie „bebeluşa" când trec prin dreptul lor, deşi n-o zic cu prea multă convingere. Ce-i drept, căutarea „millennials sunt bebeluşi" are 10 milioane de rezultate pe Google, deci nu erau departe de adevăr.

Din fericire, Lauren e de altă părere când mă vede la birou. „Arăţi ca cineva cu care mi-ar plăcea să-mi petrec timpul, eşti foarte trendy", îmi zice. O întreb dacă era sarcastică. „Deloc! Culorile sunt foarte la modă şi tipice generaţiei millennials."

Misiune îndeplintă.

„Când strângeam bani să-mi cumpăr prima casă, nu-mi cumpăram avocado gata zdorbit la 19 dolari şi patru cafele de 4 dolari în fiecare zi." – Tim Gurner

Tim Gurner e un dezvoltator imobiliar cunoscut mai degrabă pentru apariţiile televizate din Australia unde-i critică pe tinerii din generaţia millennials fiindcă dau bani pe avocado şi pe cafele în loc să economisească să-şi ia casă, să investească în acţiuni la bursă, să distrugă economia, să-şi înşele partenerii şi toate celelalte chestii pe care le-au făcut cei din generaţia „baby boom".

Ţeapă, Tim Gurner! Tocmai mi-am luat patru avocado cu 3,80 de lire de la supermarketul Waitrose de lângă birou! E cel mai scump magazin alimentar din Marea Britanie, cu excepţia magazinului Harrods, care e aşa de fiţos că au o statuie din aur a prinţesei Diana la subsol, dar, ca orice millennial care se respectă, am fost atrasă de promisiunile deşarte ale capitalismului. (Adică: eticheta Waitrose pe care scrie „avocado perfect copt, gata de consum, consistent şi cremos".)

Mănânc avocado zdrobit de aproape o săptămână şi sistemul meu digestiv şi portofelul sunt praf. La început mi-a plăcut. Acum îl detest. Ştii gustul ăla ciudat şi cremos pe care nu ştii de unde să-l iei? Eu ştiu de unde să-l iau: are gust de tofu cu aromă de iarbă.

„Trebuie să mănânci avocado din zone cu mult soare", îmi explică Regina, fotografa mea braziliano-franţuzoaică. Are dreptate. Fructele de avocado transportate în paleţi, la temperatură controlată, printr-o zonă de teren agricol despădurit din Mexic n-au gust bun. Mai ales dacă ai mâncat câte un avocado pe zi în ultima săptămână.

„Fie că-ţi plac sau le deteşti, fidget spinnerele fac parte deja din cultura populară şi sunt jucăria yo-yo a generaţiei actuale." – Nerdist

La început părea că misiunea mea de a-mi cumpăra cea mai la modă jucărie avea să dea greş. Lauren mi-a zis că se găsesc la magazinele de cartier şi cele cu produse ieftine, dar am fost la patru magazine şi n-am găsit.

„S-au dat", îmi zice un vânzător de vârstă mijlocie. „Mai am una stricată, dacă vrei", mai zice şi-o scoate de sub tejghea.

Refuz să mă las păcălită de minciunile unui „baby boomer", dar deja devin disperată. Plătesc 1,50 de lire şi mă întorc la birou cu jucăria mea patetică şi defectă. La fel ca economia pe care au moştenit-o tinerii din generaţia millennials, e o carcasă stricată care nu-şi va reveni niciodată. Nici măcar nu se învârte ca lumea.

Apoi îmi zice cineva că Alex, un coleg, are un fidget spinner pe birou. „Când au apărut prima dată, am fost sceptic, ca toată lumea", îmi zice Alex. „La ce folosesc? Cui sunt destinate? Cât de repede se învârt? Dar când am simţit greutatea noului gadget care mi se învârtea bâzâind în palmă, mi l-am cumpărat."

Împrumut jucăria şi o învârt cu succes şi ştii ce? Înţeleg care-i faza. Fidget spinnerul produce un sunet relaxant, se simte bine în mână şi se învârte incredibil de repede. Când ştii că te aşteaptă datorii de mii de lire ca să-ţi plăteşti facultatea şi nivelul oceanelor e în creştere, poate că ai nevoie de lucruri simple în viaţă.

M-am machiat, am purtat roz, am mâncat avocado, m-am jucat cu un fidget spinner şi tot nu simt că am ajuns să înţeleg experienţa tinerilor din generaţia millennials. Fix ca un tânăr care-şi ia un job plictisitor şi fără perspective, mă simt apatică şi neîmplinită în urma experimentului.

Şi atunci îl văd: un magazin pop-up care vinde pâine prăjită inorog.

„Creată de cei mai buni brutari, cafeneaua Toast or Hands a apărut din dorinţa de a le aminti tinerilor londonezi să #iacupâine", scrie în comunicatul de presă. „Doar azi, cafeneaua va oferi gratuit pâine prăjită inorog (o creaţie trendy pe bază de coloranţi alimentari naturali şi cremă de brânză) pentru a sărbători faptul că pâinea este hrănitoare."

Nu există nimic, dar NIMIC, mai millennial decât un magazin pop-up care încearcă să vândă carbohidraţi tinerilor zicându-le că e pâine inorog. Nu există ceva mai millennial de atât. Sunt în culmea fericirii când mă aşez la coadă să-mi primesc felia gratuită de pâine cu sclipici şi unsă în culorile curcubeului. În sfârşit, am găsit-o: poarta către experienţa millennială. Gustul ei va fi încununarea eforturilor mele.

E scârboasă.