Hormonii sunt chiar mișto

„Nu-I cere lui Holly o mărire azi; o să te mănânce de viu.” De ce? „Acum este fericită, peste o clipă e supărată foc. I-au luat-o razna hormonii.”

În calitate de cercetătoare care studiază influențele ciclului menstrual asupra sexualității unei femei, Martie Haselton, profesor de psihologie la UCLA, vrea ca femeile să revendice cuvântul „hormonal”. Ea nu mai vrea ca bărbații să le considere pe femei nepotrivite pentru poziții de conducere din cauza „dezechilibrelor lor hormonale”. Nu mai vrea nici ca președintele Statelor Unite să evite întrebările dificile, cu argumente de tipul: [o reporteră] „sângerează de peste tot.”

Videos by VICE

În ultima ei carte, Hormonal: The Hidden Intelligence of Hormones — How They Drive Desire, Shape Relationships, Influence Our Choices, and Make Us Wiser, Haselton prezintă ciclul hormonal ca pe o soluție de adaptare la provocările biologice cu care se înfrunta toate femeile. Într-un interviu despre consumul de prăjitură cu ciocolată la micul dejun, „vânătoarea de parteneri,” și perversiunile unor hamsteri, discutăm despre cum hormonii pot fi și o armă secretă.

Ce te-a făcut să vrei să înlături stigmatul negativ care plutește în jurul cuvântului „hormonal”?
Termenul „hormonal” se referă la lucruri diferite, în funcție de sexul unei persoane. A fost în general folosit în mod peiorativ pentru femei, dar eu cred că este exact pe dos. Hormonii noștri ne permit să facem față cu succes anumitor schimbări; nu doar unui singur ciclu, ci şi în ceea ce privește pubertatea, maturitatea din punct de vedere reproductiv, sarcină, perioada de postpartum și chiar și menopauza.

La asta te referi când vorbești despre „inteligența hormonală”?
Hormonii noștri au evoluat de-a lungul mileniilor suficient încât să facă lucruri folositoare, care să ne ajute cu provocările vieții. Cu cât știm mai multe despre modul în care funcționează hormonii noştri, cu atât luăm decizii mai bune. Dacă înțelegem sursa lor, atunci cred că luăm decizii mai bune, indiferent dacă îi exploatăm pentru propria noastră plăcere, cădem la pace sau îi ignorăm și spunem „Ah, știu ce e asta. E ceva ce strămoașelor mele le-a fost de folos, dar nu e neapărat ceva ce mă interesează momentan.”

Cred că atracțiile noastre în timpul ciclului pot fi înțelese ca atitudini care le-au ajutat pe strămoașele noastre să dea naștere unor copii mai sănătoși, dar asta nu înseamnă că se mai aplică în zilele noastre. Noi avem medicina modernă și propriile noastre prerogative și, dacă știm asta, cred că ne putem cântări opțiunile puțin mai inteligent.

Ai numit tipul ăsta de exploatare a hormonilor „hacking-ul hormonal”. Cum mai exact putem să facem hacking cu proprii noștri hormoni?
Cred că prin punerea anumitor întrebări: Care sunt țelurile noastre? Ce mă frământă? Nu suntem controlați de hormonii noștri precum roboții, dar simțim cu siguranță aceste schimbări, mai ales în ceea ce considerăm atrăgător. Dacă știm de unde provin, atunci putem să luăm decizii mai bune. Am scris în carte despre metafora asta cu mâncatul unei prăjituri cu ciocolată la micul dejun. Sună bine, și câteodată ne permitem să ne răsfățăm cu o felie, dar în alte dăți realizăm, „asta se datorează faptului că strămoșii noștri au evoluat să poftească la mâncăruri bogate în calorii.” Chiar dacă le avem în abundență în mediul nostru actual, asta nu înseamnă că trebuie să le consumăm. Cred că luăm decizii mai bune atunci când înțelegem ce elemente au la bază.

Deci poate să fie strategică și sexualitatea noastră? Vorbești într-un capitol despre cum ciclul nostru influențează riscul hărțuirii sexuale.
Se pare că femeile sunt cu ochii în patru, la „vânătoare de parteneri”, așa cum am numit procesul în carte, dar sunt în același timp chiar suspicioase când merg „pe o alee întunecată”. Chiar dacă nu e o idee bună să mergi pe alei întunecate, femeile sunt suspicioase în special în zilele cele mai fertile ale lunii. Își asumă anumite riscuri.

În cele din urmă, toate acțiunile care implică socializarea sunt riscante. Dacă prioritatea ta ar fi să trăiești până la o sută de ani, atunci nu ai ieși niciodată din casă! Dar o facem… ne asumăm riscuri și ne expunem, ceea ce are sens din punct de vedere al evoluției, căci fără reproducere, specia noastră s-ar stinge.

Teoria ta de feminism Darwinian te-a determinat să descoperi o etapă specială a sexualității pe care o împărtășim cu strămoşii noştri, în stadiul de primate.
Multe dintre specii au perioade clasice în care sunt în călduri. Asta înseamnă că fac sex doar în cele câteva zile fertile din ciclu. Un exemplu este femela hamster. Dacă ești un hamster de sex masculin, NU abordezi o femelă atunci când nu este în călduri!! Pot fi tare rele, dar situația se schimbă atunci când intră în călduri. Femelele nu pot să facă sex în zilele nefertile, pe când oamenii pot s-o facă în orice zi.

Avem o versiune extremă a ceea ce se numește „sexualitate extinsă”. Asta înseamnă că facem sex înainte de zilele fertile, atunci când suntem însărcinate, în anii de postpartum, când alăptăm și după menopauză. Ca o consecință a acestui lucru, cercetătorii cred că femeile s-au „emancipat” atunci când vine vorba de controlul hormonal.

Deținem atunci controlul asupra hormonilor noștri sau e invers?
„Controlul hormonal” este o frază prea exagerată pentru oameni, dar asta nu înseamnă că nu există efecte hormonale în ceea ce privește dorințele femeilor sau chiar și atracția. Costurile și beneficiile deciziilor de reproducere se află la cel mai înalt nivel în zilele cele mai fertile. Dacă ne gândim la costurile și beneficiile reproducerii, care rezultă în urmaşi, pare extrem de neplauzibil să nu existe un efect asupra comportamentului femeilor. Nu este la fel de dramatic ca în cazul babuinilor, dar este ceva în curs de modificare.

Cum se schimbă mai exact gradul nostru de atracție? Este detectabil?
Da. În cadrul câtorva studii, am adunat mostre de parfum de la femei. Le-am lăsat să se spele cu produse pentru corp fără miros, apoi le-am dat pachete de tifon, pe care să le poarte la subraț timp de o zi sau două. Apoi, am pus oameni să le miroasă. Ei au concluzionat că mostrele femeilor aflate în zilele fertile au fost mai plăcute. Dar și femeile se consideră mai atrăgătoare în zilele cele mai fertile ale lunii, fiind astfel mai interesate să meargă în cluburi și la petreceri unde ar putea să cunoască oameni noi.

În carte vorbesc despre studiul dansului în poală, care este o cercetare mică, dar este consistentă în raport cu alte descoperiri. Femeile care nu erau pe anticoncepționale în zilele cele mai fertile ale ciclului au câștigat cam cu 100 de dolari mai mult per tură. Nu știm exact motivul, dar ador acel studiu, pentru că este un indicator economic concret în lumea modernă, care arată că se petrece ceva interesant.

Știu că ai primit critici din partea feministelor, care sunt îngrijorate ca nu cumva să compromitem egalitatea de gen prin recunoașterea acestor diferențe hormonale.
Cred că este destul de naiv să spui că o diferență de sex înseamnă că femeile și bărbații trebuie să se supună unor roluri specifice, dar în zilele noastre avem flexibilitatea și posibilitatea de a alege. Cred că este un stereotip greșit. Este timpul să educăm publicul, pentru că facem alegeri tot timpul. Dacă oamenii chiar cred asta, atunci nu este treaba noastră s-o facem pe psihologii. Trebuie să ne asigurăm că oamenii înțeleg că unii își exercită voința și că este mereu mai bine să avem acces la mai multe informații.

https://www.facebook.com/viceromania/